sâmbătă, 31 octombrie 2009

Lacul Rausor si Refugiul Iezer - partea a doua

Vorba lu' Creanga, pupa-l-as de baiat adevarat ce-a fost : "Nu stiu altii cum sunt, dara eu...", ei bine, eu simt fizic chemarea inaltimii, aud varful cum ma striga, poteca indemnandu-ma la drum. S-adaug ca peste toate astea intrebarea lu' fi-meu: "Tata, mergem pe varf?", venea mai ceva ca un cantec de sirena? Ie-n van,  hoterarea fusase deja luata.
Chit ca majoritatea companionilor nutreau aceleasi dorinti, amatori sa ne-nsoteasca n-am aflat printre ei, ba fiind tinuti pe loc de lipsa timpului, de copii, de muieri, de una-alta.

M-abat oleaca de la povestire, cat sa-ncerc a descrie ce-nseamna o atare trebusoara - fratie, ia imagineaza-ti urmatoarea situatie: ajungi acasa si chemi liftul, vezi ca-i stricat, in revizie ori blocat la ultimul etaj. Tu stai la cinci, asa c-o iei pe scari; cam de unde-ncepi sa gafai si la cat iti vine printre dinti prima injuratura? Dupa ce-mi raspunzi la astea doua intrebari, gandeste-te nu la cinci, la cinci sute de etaje si apoi mai stam de vorba.

Eeee... si cum spuneam: liftul nu mergea, d-aia ne-am sculat noi la sapte, am aruncat rucsacii-n spinare si da-i 'nainte pe scari in sus, cat cinci sute de etaje si mai bine.
Dom'le, spre varful Iezeru Mare pleaca trei trasee, unul lung ce urmeaza culmea muntelui Vacarea, urcand apoi inca doua piscuri, Taritoasa si Catunul, iar celelalte doua mai scurte, cu o abordare directa prin valea paraului Iezer. Noi l-am ales pe primul, in dorinta de a face un fel circuit prin masiv, urmand sa optam pentru altul la coborare. Timpul estimat, daca-i sa luam de bun ghidul montan, era undeva in jurul a zece-un'shpe' ore.
Asa o fi, manca-v-as gura, insa aia care intocmesc d'al d-astea, sigur nu beau tot atata bere ca mine, nu fumeaza (aproape) doua pachete pe zi si precis manifesta acribie in mentinerea unei conditii fizice mai ceva decat o fac eu, ca de cei patru'shapte de ani nu ma mai iau.
Io nu m-am luat, da' s-au luat ei si nici bine n-am inceput urcusul, doar atat cat plamanii sa blesteme tutunul, muschii sa-njure toate orele de stat pe scaun.
Fratie, cred ca si berile de acu' cinci ani imi ieseau prin piele!
Fiind traseu principal de creasta, te-ai astepta ca marcajul sa-l gasesti in buna stare si bine intretinut.
Asteapta-te, nenica, asteapta-te pana la vremea de apoi... Aia care au taiat copacii prin padure, probabil - ce zic io probabil? sigur! - le-a facut cu ochiu' banda rosie, asa se-ntampla ca mergi aproape pe ghicite, marcajul disparand ore bune de mers. Aici am avut si un dram de noroc intrupat in trei cumetri ce ne-au prins din urma, iar unul dintre ei facea pe ghidul alorlalti doi. Ne-am fortat si noi cam o ora, sa tinem pasul cu ei, sa nu-i pierdem din vedere si nici drumul, insa dupa ce-am iesit in gol, pas de-i mai prinde. Nu-i bai ca de-aci 'nainte culmea ti-e cararea.
Stiti cum e? Vezi o coama si speri ca dupa ea se sfarseste urcusul, insa cand ajungi in varf urmeaza alta, si alta, si alta, si tot asa...
Cand am iesit in golul montan, dupa mai bine de o ora, m-a lovit inc-un neajuns: aerul rarefiat al inaltimii. De unde pana aici mai era cum mai era, fiecare pas devine un chin si plamanii zici ca-s foalele potcovarului, asa se caznesc.
Ia gandeste-te: nici brazii nu urca mai sus si ce-ai sa vezi sunt doar tufele de jepi si iarba.
Pe mica harta ce-am avut-o cu mine, imi apareau trei izvoare pana aici, insa toate le-am gasit secate si deja lipsa apei incepea sa-mi dea batai de cap. Am mai patit-o de doua ori si tot nu ma-nvat minte, o data-n Cozia si a doua oara-n Delta...
Toata fiinta cersea un strop de odihna, asa c-am dat rucsacii jos si n-am asezat sa-nfulecam oarece, in graba sarisem masa de dimineata.
Ca o paranteza: in apropiere era o stana si ciobanul, vazandu-ne, s-a apropiat de noi, cat sa ne-ntrebe de tigari. Fratie, dupa cum v-am zis, topesc tutunu', insa i le-am dat astuia pe toate, in afara de trei, stiam ca n-am sa pot fuma mai multe.




Varful Papusa, vazut din Poiana Vacarea




Acelasi varf, iar in dreapta se distinge culmea Pietrei Craiului.

Am ajuns, dupa mai bine de trei ore, in creasta masivului, de aici poteca ma va purta succesiv peste varfuri, nemaicoborand sub 2000 de metri. Pasunile alpine au panta domoala, lipsita de abrupturi iar acolo unde le gasesti, serpentinele potecii te ajuta.
A trebuit sa ne oprim din nou, pur si simplu nu mai aveam suflu. Ii aratam astuia mic care, cum si ce sunt:
- Uite, tata, acolo ai Piatra Craiului, dupa el, in dreapta, ca o ceata, se ghicesc Bucegii, p'orma, daca te-ntorci, vezi Campulung si iar iti lasi privirea roata, atat cat sa cuprinzi si Fagarasul.
- Asta da lectie de geografie, tata! Ma gandesc cum ar fi sa tinem orele p-aici si zau ca mi-ar placea.
In urmatoarele doua ore, timp necesar cat s-ajung la izvorul Iezerului, abia am facut patru ori cel mult cinci poze, din cele peste o suta cate am surprins pe traseu; iata una dintre ele:



Va urma...

2 comentarii:

  1. absolut minunat...
    scrii foarte frumos si postezi niste imagini extraordinare!
    te voi urmari cu mare placere.
    o zi buna.

    RăspundețiȘtergere