sâmbătă, 19 decembrie 2009

Dulce ca mierea e glontul Basescului




Balaurizarea lui Basescu aproape ca n-a cunoscut limite si tabloul infatisat noua de  liota analistilor politici era zugravit intr-o singura culoare: negru, da'  hai sa nu zic vorba mare, parca se mai strecura un gri, o tenta cacanie si cam atat, insa, chiar si-n ciuda lor, cand ne referim la ton - asta-i responsabil cu muzica - deja ne aflam nu ca spectatori ci protagonisti ai unui film horror in decororuri suprarealiste.
Pai dupa Armagedonul dinaintea lu' 6 decembrie nu trebuia sa urmeze Apocalipsa? Na, ca betivu', curvaru', dictatoru' a castigat alegerile si soarele a continuat sa rasara dinspre est, apele curg tot la vale, Badea, Ciutacu, Gadea, B. Teodorescu si care dracu or mai fi continua sa taie aceeasi frunza pentru aceiasi caini - nicio teama c-ar putea ramane fara slujba in urmatorii cinci ani.
Acu', ca ne-am lamurit dinspre partea asta, sa vedem care-s asteptarile. Dom'le, una ar fi reformarea de fond si de esenta a mediului politic. Pai daca tara a votat trei sute de parlamentari, da-o-n balarii de treaba, atatia sa fie si nu mai multi! A doua o reprezinta scoaterea din lege a chichitelor ce permite onor deputatilor si senatorilor sa fenteze tribunalu'  cum vrea mushchiu lor. Intrebati orice om de pe strada, toti s-au saturat de circul parlamentar, in care fac scut alaturea unui Nastase, nelasandu-i pe cei in roba sa-i numere, naibii, odata ouale, sa stie tot omu' cate are! A treia-i uninominalu: pupa-v-ar moshu, listele n-au ce mai cauta  si firesc e ca el sa-nsemne un singur tur, cel mai bine clasat castiga, ori doua tururi de vot dupa tiparul prezidentialelor. Greu aici, cata vreme ai UDMR-ul in guvern si ca sustinere din parlament, da'  nu imposibil.
Abia atunci s-ar adeveri spusa Basescului: "Pac, pac, i-am ciuruit".

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Vanghelutia



Primarele de sector cinci, Marean Vanghelie, prezinta bucurestenilor inca o creatie care va sa-i nemureasca trecerea glorioasa prin istorie: Vanghelutia.
Dupa Vanghelionul, deja consacrat, a urmat Vangheliada alegerilor in colegiul pe care 'mnealui il pastoreste si de unde a fost emanata ultima Ana Ipatescu damboviteana, zic de Oana Mizil, politiciana de inalta statura civica, ale carei realizari pot fi masurate in telefoane mobile, kile de ulei, zahar, pui Avicola doar un pic mai rasariti decat stramosii lor din epoca ceausista, cunoscuti sub numele de "Fratii Petreus".
Cum imaginatia domniei sale n-are alta limita decat cerul,  iata ultima oferta: Revolutia marca Vanghelie sau, generic spus, Vanghelutia. Sute de mii dintre nemultumitii regimului de teroare impus dictatorial sunt asteptati sa-si manifeste mania proletara vizavi de cruntul abuz savarsit asupra lui Catalin Voicu, acest chip de icoana pesedista - daca-i sa-l analizam dupa toate perceptele lombrosiene.

marți, 8 decembrie 2009

Impotriva cui a candidat Basescu?





Pai hai sa-i numaram, cumetre si cumetri, ba chiar s-o facem dupa tipicul doua la prefectura, doua la primarie, unu  la scoala de fete:
- Basescu a candidat impotriva celei mai largi coalitii de partide intalnita in istoria democrata a Romaniei; PSD-PC, PNL, UDMR, PRM, PNG, PAS, PIN, PNT (dac-am uitat vreunul, adaugati-l  'mneavoastra), toate si-au strans randurile intr-un singur scop comun, alegerea lui Mircea Geoana.
- Basescu a candidat impotriva a 90% din media - cifra poate creste in urma unei analize  punctuale, insa nicidecum micsorata. Exceptand cateva posturi tv de nisa, cu o audienta insumata nedepasind numarul locuitorilor unui sat mediu populat si a doua sau trei ziare unde redactorii inca  scriu ce cred sau ce vor, tot restul s-au aliniat in cea mai imunda campanie din '90 si pana azi.
- Basescu a candidat impotriva propriului partid, pentru ca orice s-ar zice, Udrea, Ridzi,  Videanu-borduraru si Boc cel Mic i-au adus orice altceva, numai voturi nu.
- Basescu a candidat impotriva familiei. Nu ridicati sprancenele a uimire, stimati cititori, ca aspectul e mai evident decat celelalte deja expuse. Pai scandalurile in care a fost implicat fra-so', fie-sa a mare, a mica, credeti ca i-au oferit sufragii?
Si totusi a castigat! De ce? Unde-i explicatia? Fiind prea multe de spus, aspectul imi va prilejui un alt articol cat de curand.

O zi buna, cumetre si cumetri!

luni, 7 decembrie 2009

duminică, 6 decembrie 2009

Exit-poll-urile de azi





Voi edita postarea pe parcursul zilei

Ora 9.00

INSOMAR: MG 52.3% - TB 47,7%
CURS: MG 52% - TB 48%


Ora 11.00

INSOMAR: MG 52,1% - TB 47,9%
CURS: 51,5% - TB 49,5%


Ora 13.00

INSOMAR: MG 52,8% - TB 47,2%
CURS: MG 52,2% - TB 47,8%


Ora 15.00

INSOMAR: MG 52,1% - TB 47,9%
CURS: MG 51,8% - TB 48,2%


Ora 17.00

INSOMAR: MG 51,8% - TB 48,2%
CURS: MG 51,5% - TB 48,5%


Ora 19.00

INSOMAR: MG 50,8% -TB 49,2%
CURS: MG 50,5% - TB 49,5%

Breaking news: conform exit-poll-ului  CSOP, Basescu l-a depasit pe Geoana! 
TB - 50,6%, MG - 49,4%

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Constantin Tanase, mai actual ca oricand!





 Si cu asta ce-am facut?

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?
Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim în saracie?
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Scoatem totul la vânzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a câstiga o pâine,
Multi o iau de la-nceput,
Reticesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc întruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?

miercuri, 2 decembrie 2009

Ati mintit poporu' cu televizoru' sau Domnului Flocicu cu dragoste




Amicul al carui nume apare in titlu, comenteaza astfel sub ultimul meu articol de pe blog:
"Si inca ceva: ce am vazut eu la televizor ieri, numai "romani absoluti" nu erau aia! Niste pidilici fara canadiene portocali si nimic mai mult"
Ca asa s-a vazut la tv, ca asa au prezentat stirea cele mai multe agentii de presa, e drept, insa ca asta a fost realitatea, nu s-ar zice, macar si daca ne ostenim sa-i ascultam pe cei care au fost acolo, martorii oculari.
Iata cateva declaratii ale participantilor.
Mircea Mihaies,  scriitor, ne spune ca in Piata Operei au fost nu mai mult de 200-300 de simpatizanti PSD si cam 2 000-3 000 de timisoreni care au scandat "Refuz, rezist, sunt anticomunist!" sau "Geoana, nu uita, Timisoara nu-i a ta!"
Daniel Vighi, profesor, afirma, la randul sau, ca a vazut maxim 400 de pesedisti si peste 3 000 de timisoreni participanti la manifestatie care scandau anti PSD.
TVR, Antena1, Antena3, Realitatea tv, agentiile Mediafax si Agerpress vorbesc despre incidente si interventia in forta a jandarmilor, inclusiv cu gaze lacrimogene. Adevarul e cu totul altul, macar si daca acceptam ca cei direct implicati ar trebui sa-l cunoasca, drept urmare iata ce ni se spune de catre purtatorul de cuvant al Jandarmeriei Timisorene, Marinela Apostolache:
"Am vazut ca la televiziuni s-a dat ca au existat violente grave si as vrea sa clarific: au fost manifestatii zgomotoase si maxim cateva imbranceli. Pana in momentul de fata nu a fost retinuta nici o persoana, nu a fost amendat nimeni. La fel s-a spus ca au fost aruncate gaze lacrimogene si s-a intervenit in forta, nu este adevarat. Nu s-a intervenit cu gaze lacrimogene"

O blasfemie: Corneliu Coposu agent electoral PSD




"Prevederile acestui protocol au fost aprobate de Corneliu Coposu" - cum nu-i trazneste drepatea lui Dumnezeu?!!! Cum pot alatura numele Seniorului emanatilor comunisti?!!!
Televiziunile ii numesc pe cei stransi ieri, in piata Timisoarei, "simpatizanti PDL"; falsa si manipulatorie prezentare, cata vreme erau oameni cu memoria neintinata de mireasma ciolanului puterii, adeptii Punctului opt, contestatari de  douazeci de ani ai ciumei rosii! La Iasi, Bucuresti, Constanta, Brasov, s-a iesit in strada nu pentru vreun scaun deputatesc, nu pentru vreun fotoliu de senator, ci doar pentru aducere aminte, pentru neuitare - ei sunt "romanii absoluti" de care vorbea Petre Tutea.
In 2000 taranistii au fost maturati de pe scena politica nu  c-ar fi fost mai rai, mai hoti, mai prosti decat predecesorii fesenisti, ci din cu totul alt motiv: au siluit speranta si visele intr-o Romanie curata a celor care-i votasera. Dupa impietatea de ieri nimeni si nimic n-o sa-i mai scoata din pubela istoriei.

vineri, 27 noiembrie 2009

Basescu si monstruoasa coalitie




La 22 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza era silit sa abdice.
Nu stiu sa existe un alt conducator in toata istoria romanilor care sa-si fi pus mai apasat pecetea trecerii prin vremuri. In doar sapte ani de domnie a scos Principatele din feudalismul de tip oriental si le-a asezat alaturi de noile tendinte ale capitalismului european, arzand etape pe care marile natiuni le-au parcurs in sute de ani. 
(Armin Heinen prezinta aspectul ca pe o mareata realizare dar, in acelasi timp, si ca pe un handicap, romanii neavand timpul necesar insusirii sentimentului de libertate.)
Intre 1859 si 1866 s-au pus bazele statului modern, implicarea lui Cuza regasindu-se in absolut toate ramurile lui, de la administratie, armata, justitie si pana la invatamant sau religie. Practic, tot ceea ce Carol intai realiza in cei cincizeci de ani ai domniei, n-a fost altceva decat dezvoltarea sau simpla continuare fireasca a reformelor initiate de Cuza.
Cum se explica, totusi, abdicarea lui fortata sub presiunea monstruoasei coalitii, acea alianta intre liberali si conservatori? Pai, dragilor, uitati ca traim in Romania? Uitati ca desi feudalismului social i s-a pus capat odata ce claca a fost desfiintata si fiecarui taran i s-a dat bucata lui de pamant, feudalismul politic s-a perpetuat pana azi, la aproape 150 de ani distanta-n timp? Cum se poate vorbi de principii democratice, atata vreme cat inegalitatea in drepturi este perpetuata, cat vointa liber exprimata a natiunii nu inseamna decat un minor aspect orientativ in fata clicii de asa-zisi "alesi" ai neamului? Oare nu v-ati saturat de atatea imunitati, de atatea drepturi speciale, de biruri fara numar menite sa plateasca sporul de chiul al deputatilor, de coruptie al justitiei si de indolenta al internelor?
Cuza a fost silit s-abdice, in locul lui ne-au dat un neamt, care mai tarziu s-a-mpaunat cu titlul (meritat ori nu, e de discutat) de cel mai mare roman. Pe Cuza l-au ezilat pana si din cartile de istorie, surghiunindu-l in trei randuri ca "Domnul Unirii Principatelor", plus o nota de subsol unde-i amintita patima lui pentru femei, atat.
Azi, alt neamt sta cu bagajul pregatit sa ajunga-n Capitala...

PS. Precum vedeti, titlu-i la plesneala, nimic despre Basescu.

miercuri, 25 noiembrie 2009

Din alte vremuri - Dom' Cazacu




Se-ntampla pe la jumatatea anilor '50 ori spre sfarsitul lor, vreme la care terminau constructia Spitalului Fundeni si o data cu el se mosea  mahalaua Colentinei. Casele mici, inghesuite in curti stramte, erau ridicate te miri cum si cu te miri ce, unele, cele mai multe, din paianta si altele, mai rare, din caramida, astfel ca cele din urma pareau boabe de aur in pietrisul raului. Totusi una dintre ele sa fi vrut s-o sari cu privirea si n-ai fi reusit, prea era alba, frumoasa si-ngrijita, singura cu cismea in curte si gard de zid, cu gradinita numa' flori si o bolta de vitza ce pornea din poarta pana-n usa. O ridicase trudnic si singur unu' de-i zicea lumea dom' Cazacu, umbla vorba c-ar fi inginer, prea-l vedeau numa-n costum si palarie.
Cum a fost mersu-ntamplarii, s-a brodit intr-o zi sa-si lege uitatura cu o doctorita angajata in spital, pediatra, abia iesita de un an, cel mult doi, din facultate. Amanunte nu se cunosc, folclorul local nu le-a pastrat sau le-a ignorat ca fara importanta, ce se stie e doar ca la nici juma' de an s-au luat, domnisoara doctor Elena cu dom' Cazacu - pe care-l mai chema si Vasile, abia la nunta au aflat vecinii.
S-a trecut anu', a mai trecut unu, si-nca unu, de intrase mahalaua la idei ca n-aparea plod in curte, dupa obiceiu locului. Tatele care stiu tot ce misca, au dezlegat misterul:
- Ie sterpa ea...
Alte vorbe n-au iesit,  nici n-aveau de unde, cata vreme dom' Vasile si coana Lenuta se stiau doar ei intre ei ca prea rar le calca cineva pragul dincolo de usa, chit ca motive se gaseau indestul. "N-ai, vecina, o cana de ulei, ca ramasai fara si al meu abia maine vine cu leafa?" sau "Vecina, ala mic arde de zici ca-i soba si nu stiu ce sa-i fac, ca ma uitai si n-are galci!". Nu spui ca si dom' Vasile isi facea drum chemat prin toate casele, sa traga un fir, sa bage lumina intr-o magazie, sa-i sudeze unuia un fier la poarta. Priceput om, dom' Vasile!
Cam cinci ani si-au tot dus traiul lor cel rupt din Gradina Edenului, asta pana intr-o zi care a ramas de pomina in mahala. Era prin luna lui gustar si-n ziua aia dom' Vasile n-a trecut pe strada la cinci, dupa tipic, nici la sase, nici la sapte. Coana Lenuta facuse deja carare batuta pana-n colt si i se lungisera ochii ca la melc tot privind spre sina tramvaiului, incat babele stranse pe la porti incepusera sa shushoteasca. Pe la noua, cand lampile de pe stalpi s-au aprins, a lepadat umbletul si a tras un scaun afara, pe trotuar, urmand sa-si astepte si ea omu' in rand cu toate celelalte neveste ai caror barbati mai incurcau cararile in drum spre casa.
Chiar si cei mai varuiti dintre agheazmagii gasisera drumul pana aproape de miezul noptii si muierile toate se trasasera prin curti, care sa le puna masa, care sa-i spele, ba cate unele ii mai  oblojeau de capete sparte ori genunchi zdreliti, ca destui uitau mersul, umblau in patru labe, sa se-ntreaca cu godacii la ramat si tavalit prin noroaie. Dom' Vasile nu venea...
Acu' 'mneavoastra  nu credeti ca plecate din strada, cumetrele tot pazeau printre uluci? Scurtez aci, cat sa va spui ca abia pe la primul cantat al cocosilor (pentru copiii asfaltului: asta inseamna ceva intre patru si cinci dimineata) a venit si dom" Vasile, da' nu singur, ca-l aduceau in carca doi haidamaci, urati si jegosi cum nici pe groapa din Fundeni n-ai fi vazut!
Ce se-ntamplase? Nimic alta decat ca luasera leafa s-o bausera temeinic cu sefu lor, dom' Vasile, ca sofer ce se afla pe o vidanja de-a ICAB-ului, nicidecum inginer cum il stia  coana Lenuta si toata mahalaua.

Epilog

Aia a fost prima si ultima oara cand dom' Vasile a intarziat peste ora cinci, prima si ultima oara cand s-a-mbatat, prima si ultima oara cand coana Lenuta si-a petrecut noaptea pe un scaunel in strada.
Mai departe si-au continuat basmul... Impreuna. Fericiti.

marți, 24 noiembrie 2009

Imi da, ne da, se da - profil de bugetar




Acum trei ani m-am operat.
Nu, nu fugiti, n-am sa-nsir aici saga suferintelor, nici compasiunea voastra n-o doresc, ce voi istorisi se leaga de un alt aspect, cel al modului in care-i perceputa munca si datoria la romani.
Dupa o gramada de analize, biopsii si alte alea, dupa temerea fireasca a saptamanii de asteptare - o fi cancer, n-o fi? - iata-ma programat pentru operatie. Primul care m-a "vizitat", a fost frizerul, de fapt un tip mic, cocosat, cu un halat alb la vremea tineretii, acum intr-o culoare crem-galbui, mustata a la Clark Gable si ten a la Guta. Stiam dinainte ca tre'  sa-mi toaleteze oarece parti intime, nu era o surpriza aparitia ipochimenului, insa vederea aparatului cu care vroia sa faca asta, da. Ma-ntrebati de ce? Pai cred ca si Burebista il folosise, dupa care sapaturi arheologice il scosasera la lumina, iar acum tot ce vroia cumatru' era sa-mi dovedeasca trainicia si arta faurarilor daci.
- Pas, mon cher, ia d-aici un aparat nou si fa-ti treaba.
Nu stiu daca are importanta faptul ca neica barbierul asta e salariatul spitalului, io tot l-am intrebat cat ma costa.
- 50 de lei, a venit prompt raspunsul.
- Vericule, mi-ai facut cumva  vreun permanent, da'  io nu stiu? Ia d-aici zece lei, zi multumesc si iesi pana nu ma razgandesc!
C-o fi fost tonul replicii, presiunea atmosferica sau mintea romanului de pe urma, n-am s-o aflu niciodata, fapt e ca a urmat intocmai sfatul ce i-l dadusem.
Urmatorul individ care a tinut sa-mi faca cunoscut rolul sau de o importanta majora in cadrul sistemului sanitar, a fost brancardierul. 'Naltut, spilcuit, cu maini ingrijite si imprastiid in jur miasme de parfum bulgaresc, si-a facut intrarea in salon c-un zambet mai larg decat al iliescului.
- Fane ma numesc, sunt brancardier pe sectie!...  si mi-a intins mana.  Maine eu am sa va duc la sala de operatii.
- Adar. Ca sa ne lamurim de azi: iti datorez ceva in schimbul efortului?
- Stiti, in general lumea ofera o mica atentie, asa-i obiceiu'...
- Ce dracu, dom'le, doar n-o sa stric io traditia. Si cam la ce suma se ridica consideratia bolnavilor vizavi de dumneavoastra?
- Cam cin'zeci de lei, insa obrazu'  subtire cu cheltuiala se tine, a tinut s-adauge in timp ce-mi fixa insistent dragonul galben  brodat pe halat.
- Praleo, la banii astia chem taxiu'  de la Otopeni si mi-aduce o pizza bonus! Ia si tu zece lei, cat sa ma-ncadrez in bunele obiceiuri ale spitalului, insa daca ma hurducai la-ntoarcere, nu te ruga pentru sanatatea mea, roaga-te sa mor, altfel iti rup gatul imediat ce pot sa misc macar un brat!

luni, 23 noiembrie 2009

Basescu vs Voiculescu, Patriciu, Vantu

Cine isi imagineaza ca in turul doi are de ales intre Basescu si Geoana, ori e prost, ori e tampit, din doua, una!
PSD-ul vine calare pe antene, "realitatile" lui Vantu ii imfla si ele velatura, iar caricatura liberalilor de azi (se rasucesc in mormant Bratienii!) nu inseamna Antonescu, oricat s-ar autoiluziona anonimul membru de partid, ci Patriciu. Ciudat, nu? Asa-i, insa explicatia o gasiti exact in punctul unde se-ntretaie interesul petrolistului cu drumurile lu'  Geoana: la Moscova.


duminică, 22 noiembrie 2009

Lege electorala



Mai sunt zece minute si se inchid urnele,  iar la sectiile speciale de votare gen Gara de Nord sau Regie, cozile sunt imense.
Nu era, dom'le, mai simplu sa dea Parlamentul o lege care sa-i interzica lu'  Basescu candidatura, pe motiv ca Geoana si Antonescu nu pot fura impreuna cate voturi strange marinaru'  singur?
Halal politicieni... Pai sa-i invat io cum si ce sa faca?!!!

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

O alternativa - turistica, nu politica: Valea Valsanului

Prin anii '77-'78, nu-mi mai amintesc cu siguranta, am ajuns prima oara pe Transfagarasan, pe loc m-am indragostit de munte, in general, si de Fagaras, in special. Soseaua n-am apreciat-o niciodata pentru mai mult decat ce este: o cale lesnicioasa care te poarta spre baza varfurilor Lespezi, Piscu Negru sau Vanatoarea lui Buteanu, ca sa le numesc doar pe cele urcate de mine. Puneam cortul in cate o poiana aproape de asfalt si abia vedeam cel mult o masina trecand in timpul saptamanii, doar weekend-ul se aglomera . Oamenii pe care-i intalneam erau, invariabil, ciobani ori montagniarzi, cu multe similitudini intre ei, indeajuns incat seara, la lumina focului si langa o slana fripta-n tepusa, sa-i confunzi. Cam pe la sfarsitul anilor '90 schimbarile au devenit evidente si nu dintre cele placute. Apareau, peste noapte, parcari cu plata unde, cu un an inainte, avusasem tabara, sau vile rasarite prin poieni pana mai ieri virgine. Fagarasii n-am incetat sa-i iubesc, nici firul de asfalt agatat de coasta lui, insa asa-zisa civilizatie adusa pe rotile bemveurilor, slapii si lanturile ca de caine afisate ostentativ, muzica urland din boxele date la maxim, m-au facut sa caut alte trasee, alte locuri, astfel am dat de Valea Valsanului.
E simplu de ajuns si drumu-i bun, peisajele-s chiar peste ce ai sa vezi pe Transfagarasan, mai putin tigania, urletele bezmetice ale chefliilor, jegul si nesimtirea de acolo.
Cum iesi din Curtea de Arges, faci la dreapta spre Campulung si apoi stanga spre Bradetu; d-aici 'nainte te vor ghida indicatoarele spre Rezervatia Valea Valsanului. Risipa de vorbe nu mai fac, cine-i curios gugaleste si afla, insa pun niscaiva poze, cat sa va clatiti ochii.










PS. Pozele-s facute primavara si toamna.

vineri, 20 noiembrie 2009

Despre prietenie




In universul asta nesfarsit s-au intalnit doua civilizatii: una la apogeul dezvoltarii si cealalta abia ridicandu-se copacel. Asumandu-si rolul de mentor sau frate mai mare, prima s-a gandit sa-i intinda o mana, sa-i ofere un ajutor, cedandu-i tehnologie, suport intelectual si altele de acelasi tip. Iata ca usor incep  astia sa si le insuseasca, sa patrunda printre cei avansati, sa-si faca cunoscut locul si rostul lor in galaxie. Cum planeta pe care o locuiau pastra in mare parte natura virgina, a devenit in scurta vreme o destinatie predilecta pentru vacantele celorlalte civilizatii, numai ca desi multime de nave aduceau aici turisti, prea putini se intorceau acasa. Trebushoara asta a ridicat oareshce semne de intrebare in mintile confederatiei galactice si cativa observatori au fost trimisi sa vaza ce-shi-cum, sa dezlege misterul. Dupa ce au cautat indelung, dupa ce au intrebat in dreapa si-n stanga, enigma si-a gasit rezolvarea, numai ca descoperirea i-a shocat pe toti. Turistii erau pur si simplu vanati si mancati! Guvernul sau reprezentantii planetei au fost degraba somati sa ofere explicatii.
- Bine ba, 'tu-va neamu-n dos, v-am dat de toate, v-am deschis scoli, v-am invatat aproape tot ce stim si noi, asta-i multumirea voastra? V-am considerat prieteni si voi asa ne raspundeti?
- Pai si noi tot prieteni va consideram, neicushorilor, iar drept urmare pe unde va prindem, p-acolo va imprietenim.

joi, 19 noiembrie 2009

Basca lu' Basescu - partea a doua




Parlamentul unicameral, reducerea numarului alesilor, a cheltuielilor bugetare, legea salarizarii unice, concedii fara plata obligatorii - cam asta-i oferta electorala a lui Traian Basescu, in contrast evident cu a celorlalti candidati.
Pai daca-l asculti pe Geoana, nici n-apuci sa iesi bine de la urne, ca te-a palit bunastarea, numa'  lapte si miere o sa curga pe tine, stimate cititor, insa conditia e sa-l votezi pe el. Aceeasi melodie o interpreteaza Antonescu, chiar ceva mai nuantat, mai ritmat. Nu-i de mirare, omu'  are si voce, si stil, si talent,  sa nu-ti mai zic ca de shaptish'pe ani tot exerseaza, incat se bate lejer pe burta cu alde Catalin Crisan, Cotabita,Temisan, in curand il prinde din urma si pe Gica Petrescu.
Oprescu, Becali, Hunor si V.C. Tudor - astia-s coristi, pupa-v-ar mosu, chit ca ultimul se distinge prin vocalizele-i stridente, insa n-are sanse la vreun solo, ca e multa vreme de cand a parasit lumea spectacolului pe usa din dos.
Pan'  aici ne-am lamurit, ne dau astia sa ne ajunga noua, neamurilor noastre, la neveste si barbati,  la tot cartieru', insa nu ne spun ce n-or sa poata face, ce nu le sta-n puteri.
La 20 mai 1990, Iliescu ne promitea totul, Raiul urma sa fie un biet parc comunal fata de ce ne astepta pe noi, romanii.
La 11 octombrie 1992, la fel a fost, chit de acum incepuse sa agite soparla cu "nu ne vindem tara". Normal ca n-a vandut-o, ce nu s-a furat, a dat-o pe degeaba.
In anul de gratie 2009 sau 7517 de la Facerea Lumii, prea multe nu ne-au mai ramas, eventual doar pielea de pe noi s-o mai ia.
.. si totusi ar mai fi niscaiva mizilicuri, cum e CEC-ul, Posta sau Regia Sarii, pe care de cinci ani se tot zbat lipitorile sa puna mana...
La 13 mai 1940, Churchill rostea in camera Comunelor: "I have nothing to offer but blood, toil, tears, and sweat", adicatelea mai pe romaneste, n-am ce sa va dau, manca-v-as gura, decat sange, truda, lacrimi si sudoare. Englezii l-au urmat. Toti. De ce? Pentru ca numai asa puteau invinge.
Churchill purta melon, neicusorilor, iar Basescu n-are basca.

miercuri, 18 noiembrie 2009

Basca lu' Basescu




Ion Radoi, senator cu doua mandate din partea PSD, declanseaza greva metroului in saptamana premargatoare primului tur de scrutin pentru alegerile prezidentiale. Ministrul transporturilor, cel in custodia caruia se afla, il roaga sa amane miscarea de protest pana dupa alegeri, cand guvernul va fi investit (asta-i demis, va reamintesc), cand se va putea adopta un buget, chestii d-astea.
Radoi, nu si nu, ca vrea contractul colectiv de munca semnat plus o crestere salariala de  20%,  in conditiile in care, subventionat fiind, 45% din fonduri merg la platile catre personal. Berceanu ii atrage atentia ca nu pot fi initiate greve pe motive politice, insa liderul de sindicat e gata sa se jure pe ma-sa, pe nevasta-sa, pe verii de la Cocarlati: "Sa-i sara ochii aluia care-o minti, n-am io treaba cu politica-n metrou!"
Mai departe:
Vanghelie, tartorul pesedeului din Capitala, apare-n prim-plan cu o declaratie, cum ca o zi intreaga l-a tot cautat pe colegul sau de partid, sa puie, dom'le, capat grevei, ca-i ia din procente lu'  Geoana!
.......................................................................
Pai uite, d-aia n-are Basescu basca!

luni, 16 noiembrie 2009

Tiger II - Panzer VI - King Tiger



... trei nume ale aceluiasi tanc. A  fost ori ba cel mai bun blindat din Al Doilea Razboi Mondial? Io zic ca nu, insa aici nu-i ca-n politica, unde-i prea destul ca nu-ti plac ochii nu stiu cui, ca ala-i blond sau ca n-are basca, tre'  sa vii cu argumente, manca-v-as gura.
Cifrele seci ale datelor constructive asta ar indica, la o prima vedere, ca-i 'al mai tare din parcare, insa insemna sa ne dovedim superficiali in apreciere.
70 de tone greutate, tun calibrul 88, blindaj intre 25 si 120mm, motor - 700CP, viteza in jur de 40km/h pe sosea si maxim 20km/h pe teren accidentat, cu mentiunea ca ce-i aici corespunde primelor din serie, treptat s-au adus imbunatatiri blindajului ajungand pana la 180mm in partea frontala.
Fata de toti ceilalti oponenti era mare, cel mai greu, insa era si bun? Hai sa vedem alte date, anume: mai mult de jumatate au fost distruse de propriile echipaje pentru a evita capturarea lor, peste 60% au clacat datorita problemelor mecanice (transmisie, motor), cei 700CP erau doar pe hartie, orice incercare de a impinge tancul catre atingerea maximului de performata ducea la calarea motorului. N-au existat niciodata, pe parcursul ostilitatilor, vehicule capabile sa-l depaneze (remorcheze). Din manulul mecanicului conductor al Tiger II, spicuim: interzis ambalarea motorului la peste 2 300 turatii, interzis incercarea de remorcare a unui  tanc, interzis patrunderea pe teren moale sau proeminent accidentat. Incalcarea fie si a uneia singure dintre acestea era considerata act de sabotaj si in conditiile de front se pedepsea cu moartea. Frate, pai asta-i tanc sau limuzina de weekend? Consumul real de combustibil reducea raza de actiune, indicata pe hartie ca fiind de 120km, la abia 93km, si asta pe sosea! In timpul ofensivei din Ardeni, s-a reusit parcurgerea a doar 67km cu un plin! Isi imagineaza cineva  inconvenientul, in conditiile unei ofensive necesar a fi dezvoltate in adancine sau a unei aparari mobile si elastice?
Un alt criteriu dupa care ar trebui analizat e durata exploatarii in ore. Aici campion al tuturor timpurilor e T34, cu 400 de ore, cel mai fiabil blindat construit vreodata. IS 2, oponentul firesc al Tiger-ului, intra in revizie abia dupa 300 de ore. Tiger I si II sufereau acelasi proces (daca ajungeau s-o faca!) imediat ce implineau 120 de ore de functionare.Oricat am cautat, n-am gasit referiri decat la cinci asemenea cazuri, restul si-au dat duhul care cum s-a nimerit, care pe unde a apucat.
Sa revin cu observatii si opinii personale: un vehicul mult prea greu, dotat cu un motor prea putin fiabil, cu o transmisie care datorita otelului slab calitativ, pe de o parte, si a greselilor de proiectare, pe de alta, a dat mereu batai de cap echipajelor, cu o arie de actiune extrem de restransa, neaducand nimic nou, nimic surprinzator in materie de proiect sau executie, Tiger II poate fi privit cel mult ca o ciudatenie.


Inainte de incheiere, sa va povestesc o mica intamplare cu iz de anecdota, petrecuta la defilarea aliatilor in Berlin, dupa incheierea ostilitatilor din Europa. Cand si-au facut aparitia britanicii cu ultima lor realizare in materie de blindate, respectiv Centurion, Montgomery nu-si mai incapea in piele de mandru, insa a palit cumplit la vederea IS 3-urilor rusesti. Patton, aflat langa el, l-a atins cu palma pe umar si a tinut sa-l linisteasca:
- Calmeaza-te, inca suntem alaturi de voi.

PS- Foarte important: nu ratati comentariile, gasiti in ele cu mult mai multa informatie  decat in articolul insasi!

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Bloggeri-m-as si n-am cui - profil de sufragiu

Sa ne-ntelegem d-aici, din primul rand: pe acest blog nu este si nu va fi nicicand activata moderarea comentariilor.
Dom'le, schepsisu' blogurilor io-l vaz ca pe un mijloc de comunicare, un mod lesnicios de afisare a ideilor, o cale universala care-ti permite interactiunea cu semenii, un loc al dezbaterii; urmand firul rationamentului ajung la fireasca concluzie: odata ce numa'  geniile si nebunii au intotdeauna dreptate, e in natura faptelor sa te confrunti cu altfel de opinii decat ale tale.
Aflandu-ne in plina campanie electorala nu-i ceva iesit din comun ca majoritatea covarsitoare a scrierilor au tema politica. Asa cum oricare soldat al lu'  Napoleon tinea in ranita bastonul de maresal, fiecare roman e cel mai bun in postul de presedinte sau selectioner al nationalei de fotbal - asta-i deja axioma. Nu cautati diferentieri pe criterii de varsta, sex, educatie sau clasa sociala, pur si simplu nu exista. Singura modalitate prin care se reuseste o oarecare clasificare intre compatriotii purtatori de blog e stilul si aici avem patru categorii mari si late, atata tot:
1 - Vituperant
2 - Naiv
3 - Visceral
4 - Rational
Cu exceptia ultimului criteriu, primele trei se pot combina intre ele chiar si pe parcursul unui singur text, pana la a-l face incoerent, absurd, insa nefiind o regula. Reprezentativ in acest sens este blogul domnului Vasarin, Apokalypyo. Domnia sa isi numeste creatiile "pamflete", in ciuda faptului ca aproape toate se bazeaza pe ultimele stiri sau articole din presa. Cu o ravna de invidiat si demna de o cauza mai buna, dansul incearca sa ne convinga ca Basescu-i vinovat. De ce? De orice! De incalzirea globala, de gripa porcina, de cer innorat, ba nici de disparitia dinozaurilor n-ar fi strain.
Categoriile unu si trei se impletesc armonios in text, gratie unui stil placut, unui condei inzestrat. Ca postarile domniei sale sunt mai lipsite de veridicitate si decat apa intr-un ued saharian, asta-i alta poveste.
Din randul celor naive am ales spre exemplificare blogul doamnei Raluca Margeanu, Floare albastra.
Dumneaei ne instiinteaza intr-unul din articole ca-l va sustine cu votul sau pe Crin Antonescu si se asteapta ca toate femeile s-o urmeze. Motivul? Pentru ca e frumos si seamana cu Alain Delon. Ce, nu-i de-ajuns?!...
O pornire ludica ma-ndeamna sa-i las un comentariu, in care-i atrag atentia ca a mai existat un moment asemanator in istoria post decembrista, cand romanii au ales pe criterii estetice, data ramasa in anale sub numele de "votul din Duminica Orbului". Statura atletica, chipul viril al lui Petrica Roman alaturi de zambetul larg si patern marca Iliescu, au ingropat revolutia si sperantele majoritatii.
Pana aici mi-a fost! Distinsa sufrageta se dezbraca de caracter, isi pune tzatzeste mainile-n sold si-mi trage un perdaf ca nici apa Dunarii nu ma mai spala.
Blogurile pe care tocmai vi le-am prezentat sunt unite prin doua aspecte, primul fiind cel al categoriilor care se intrepatrund si al doilea: ambele acrediteaza ideea ca vizitatorii cu opinii diferite sunt neaparat slujbasi in solda portocaliilor.
Sa-i contrazici? Pierdere de vreme...



Diogene in butoi

Tzatziki




Prieteni, hai, mai intai, sa vedem ce-i tzatziki? In fond si la urma-urmei, nu-i decat o amarata de salata, atat si nimic mai mult. C-o mai servesc cate unii  drept garnitura? Si?... Care-i spilu'? Parca tu n-ai mancat de cand te stii, una-alta, carne ori peste, doar c-un amestec de verdeturi, legume si ale laptelui pe langa ele? Si-apoi, s-avem rezon, ca de te muncesti prea mult cu o salata, cand mai faci  restul ?
Dupa cum taci inteleg ca esti de acord cu mine. Mai departe: incercand s-o faci precum grecii si tinand mortis pe calea asta, n-o sa te alegi cu altceva  decat  pingele rupte , un car de draci si ochi lungiti de foame. Ma-ntrebi de ce? Simplu, ori nu le gasesti pe toate, ori le gasesti dupa atata alergatura ca-ti piere cheful. Si-atunci, care-i calea de urmat? Nu te grabi, ai s-o vezi mai dihai ca pe Luminita, aia care tine felinaru aprins la capu tunelului.
Primu lucru pe care-l fac eu e sa-l bag in ma-sa pe grec si-ncep a cugeta romaneste. Desi bucataria-i poezie, fiind vorba de tzatziki musai sa gandesti pragmatic: totul la iuteala si rezultatul sa te dea pe spate.
Primii-s castravetii - oricare-s buni. Spalati, curatati de coaja, gustati fiecare ca unii-s amari, dati pe razatoarea mare si pusi intr-o strecuratoare, sa se scurga. Fii atent aici: daca tii f'o muiere pe langa casa, n-arunca zeama ca-i e  de trebuinta  la oaresce reparatiuni pentru ficsonomia obrazului.
Iaurtul - neicusorule, sa fie gras si atat. Nu-ti bate capul cu cel de oaie, capra si alte minuni, ca-s greu de aflat si-ti zic cu mana pe inima ca nu merita osteneala. Eu folosesc  Napolact, gras 6%.  P-asta-l desfaci primul si-l pui aidoma castravetilor la scurs - o sa te crucesti cata apa-si lasa.
Usturoiul - o spun si azi, o spun si maine si pan' la sfarsitul lumii: NU DIN CEL TURCESC! Nu-i bun nici sa-ti omenesti dusmanii! Iei d-al nostru, chit ca are cateii mai mici si pigulesti mai mult cand il cureti. Piseaza-l si freaca-l cu ulei de masline, din cel bun, nu te zgarci aici.
Marar - nu lua de la prima taraba si alege-l cu grija, dupa miros; ala de ti-o intepa narile mai abitir, e mai proaspat. Pune-l sub jetul de apa rece si resfira-l oleaca. Gata-i. Toaca-l cat se poate de marunt.
Sare - de care ai.
Piper - frate, fa si tu o risipa si de munca, si de bani, ia din cel alb, boabe, si macina-l atunci, ca ala negru se vede urat pe fondul alb din castron.
Dac-ai ostenit, aseaza-te si toarna-ti un pahar de vin, cat timp il bei, mai indeasa-n castraveti, sa-i ajuti sa-si lase zeama. L-ai baut ? Sa-ti fie de bine! Ti-s toate la-ndemana? Si ce mai astepti ?!... Pune totul gramada intr-un vas si amesteca vartos. Tranteste-i un capac si da-l la rece, dupa patru sau cinci ore e numa'  bun.
Simplu si usor ca buna ziua !

miercuri, 11 noiembrie 2009

Consideratii politice 2

Citeam azi un articol, n-are importanta-n ce jurnal, unde autorul constata ca Basescu a pierdut blogosfera si tot el concluziona: "...insa bloggerii nu voteaza" sau dac-o fac, aleg Pantera Roz, as adauga eu.
Dom'le, cata vreme n-am nici o luna de cand am lansat formatul, nu ma pot considera membru deplin al comunitatii si chiar de-as fi, Basescu nu m-a pierdut din simplul, unicul motiv, ca n-am fost niciodata unul de-al lui. Neam cu mine nu-i, vecini nu suntem, la baute n-am fost impreuna, la curve nici atat, ba, daca stau sa ma gandesc bine, nici la nunta n-a venit - nu-i bai, nu-l invitasem, da'  putea sa-mi faca o surpriza.
Si cu toate astea am sa-l votez.
De ce?... intrebarea cititorului vine firesc, diferind doar tonul, pe care oricum nu-l sesizeaza nimeni dincolo de punctul singur, cele de suspensie insotite ori nu cu semnul exclamarii.
Pe motiv de antene, dragi cititori! Din pricina unora ca Mircica Badea, individ care n-a stiut si n-o sa stie niciodata unde se termina culturismul si unde-ncepe cultura, dovada vie ca prostitutia nu-i pedepsita-n Romania (a spus-o chiar el), a lui Bogdan Teodorescu, individ respingator fizic, moral, stilistic, ultimul termen incriminandu-i asa-zisa opera, a lui Gadea, omul ale carui opinii politice, sociale, etice, sunt toate sub eticheta pretului, a lui Valentin Stan - frate, asta-i chiar o enigma pentru mine! Cat ie Stan, cat ie Valentin si cat laptop?
Mai apoi si  'mneavoastra aveti o parte din vina,  stimati bloggeri, macar p-aia ca desi interpretati aceeasi partitura - pe diferite voci, e drept - respectiv "Jos Basescu!", nu reusiti s-aduceti in dezbatere o platforma politica atractiva si/sau viabila alaturi de vreunul dintre contracandidati. Cum spuneam mai deunazi, Geoana e un liberal vopsit in culori social-democrate iar in Antonescu vad liberalul agreeat de Iliescu - mi-e prea de-ajuns! Oprescu, Becali, Vadim? Neicusorilor, aici discutam politica, bancurile sunt oleaca mai la vale...


marți, 10 noiembrie 2009

Vedete de la noi - o barfa mica . Azi Mihaela Radulescu si Andreea Marin

Vedeta-n sus, vedeta-n jos, 
Vedeta tunde si rade frumos.

Cam asta-i, pupa-v-ar mosu, nivelul vedetelor noastre, nu mai ridicat decat cel al coafezelor sau croitoreselor de cartier -  meserii cu totul si cu totul onorabile de altfel, 'osebit de utilitatea eminamente butaforica a personajelor care inunda spatiul media.
Nu, regret sa va dezamagesc, n-am sa fac vorbire asupra unora ca Magda Ciumac, Nikita din Romana, Romeo Fantastik sau Marian Darta, ci m-avant direct spre piscuri: Mihaela Radulescu & Andreea Marin.
Prima s-a tot vaitat pe unde a putut si cat au tinut-o bracinarii, cum ca presa o hartuieste, paparazi nu-i dau pace, ii intra cu bocancii-n viata privata... Chiar asa sa fie, cocoana? Daca  'mneata ai uitat, sa-ti amintesc io un episod relevant in ce priveste relatia ta cu trebusoara asta: pe vremea cand abia te mutasei in bojdeuca lu'  Elan, ai sunat toate redactiile, toti stiristii, sa puna saua pe cai si sa-ti adaste-n poarta, sa-ti traga-n poza armasarul pe nume Porche, abia intrat in grajduri via Schwartzenberg. Motivul? Te cam trasasei la umbra si ratingul, sondajele iti aratau  caderea libera.
Pai si vin astia de la Libertatea, Cancan, antenistii plus cine-or mai fi fost, filmeaza prin curte, fac fotografii la greu cu tine, cu armasaru', grajdurile, cuhnia, iatacu', buda, acareturile, alea-alea. Seara ai aparut la stiri, a doua zi faceai prima pagina a tabloidelor - toate bune si frumoase cata vreme asta ti-a fost scopul, insa tevatura l-a-nfuriat pana peste poate pe barbac-to, incat era gata-gata sa te azvarle cu trentele-n strada.
"Bine, fa, bagi tu om strain la mine-n casa? Ii preumbli-n buda mea, in iatacu'  meu, 'tu-ti canafaua ma-tii!" - zice-se c-ar fi urlat jidanul catre tine, de-au auzit si vecinii  peste trei ulite.
Astea fiind spuse, cocoana, nu mai plange la mormant strain, ca ce ai cautat, aia ai gasit,  sa nu-ti mai graiesc si ca pe un cacat o sa afli-n toata vremea muste, nicidecum fluturi sau albine.




Urmeaza:

Mai sa fie f'o doua, trei luni in urma cand presa de aceeasi factura precum cea amintita mai sus, basca netul si blogurile, in special, ne faceau cunoscut demersul inaintat de madam Andreea Marin, primarelui de sector doi, pre numele lui Ontanu Neculai, in care-i cerea instalarea unor containere pentru deseuri reciclabile, sa aiba  'mneaei un locsor unde sa-si azvarle hartia, sticla, plasticu, chestii d-astea - hai ca n-o lungesc. Daravera face oaresce valuri, ba chiar primeste un raspuns din partea edilului, unul oficial in concepere si termeni. Cocoana iar sare de cur in sus, cum ca uite ce-nseamna daca te implici, daca te arati responsabil, daca-ti pasa si alte bla-bla-bla-uri de genu', tot prin presa, tot pe net, tot pe bloguri. Ceea ce madam omite cu buna stiinta sa aminteasca, e  o a doua adresa trimisa tot de primarie, de data asta din partea celui direct responsabil, in care omu-i zicea cam asa (textul e creatie personala, oarecum buruienos, insa pastrand intru totul ideea de baza):
"Fa, n-auzi, da-te-n handel de chioara dracului, ca ai containere d-astea chiar in coltu'  strazii tale, ce durerea mea imi tot freci creierii?!..."




Pai si cand io va spui ca-i doar butaforie, nu vreti sa ma credeti...

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Film - Povestea Sovietelor




Azi, 7 Noiembrie, se sarbatorea pana nu demult, revolutia bolsevica. Mai jos va ofer un linck si, alaturat, invitatia sa vizionati un film despre o alta fata a evenimentelor.
Comentariile ulterioare sunt binevenite.

http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil