Din scrierile altora: azi, Ileana Vulpescu

"Lipsea o treapta de la scara , de ani de zile, dar el mergea perfect. N-a observat lipsa treptei decat la-nceput. Peste cateva luni , cand treapta ar fi fost pusa la loc, i s-ar fi parut la fel de nelalocul ei , ca si-un mort ca s-ar apuca sa-nvie dupa 2-3 luni si s-ar intoarce printre-ai lui acasa, tocmai cand bietii oameni gusta dulcea convalescenta a uitarii si cand isi fac socotelile cu un tacam mai putin. Si mergea de ani pe scara cu o treapta lipsa, lipsa devenind masura si element al variatiei in monotonie. Scara cu toate treptele ar fi devenit o scara banala. I-ar fi trebuit iar o perioada de acomodare, ar fi avut anxietati, ceva s-ar fi tulburat in echilibrul vietii lui. Intr-o zi, cineva a mai scos o treapta, de pe undeva, din scara. Din curiozitate: "Asa, ca sa vedem ce face". Si el s-a-mpiedicat , a cazut si-a murit. Curiosul a zis :"Cine s-ar fi gandit ?! Ceasul rau !"
Toata lumea zicea : "De, ceasul rau". NIMANUI NU I-A TRECUT PRIN MINTE CA DOUA TREPTE ERAU PREA MULT."

Ileana Vulpescu - Candidatii la fericire