Uite, vezi, asta-i defectul meu, sunt sincer: tot timpul m-am gandit numa' la stiuca aia de trei kile, prinsa de prietena mea, pe cand ale mele, desi multe , abia trageau spre doua kile. Dar DUMNEZEU, pupa-i-as curu lui, credeti ca ma uitase? Nu, nenica, n-a facut-o, si-n acelasi loc unde nu-mi da si mie una, la 4,5 kile, de aproape c-a-ndreptat inelele de care era legata lingura, basca a mai rupt si un ac al ancorei! Cand am pus-o-n barca s-am vazut cum ajunsese naluca, mi-am facut cruce de baftos ce sunt, ca mai avea doar o tzara si dusa ar fi fost. Toata ziua tusti incolo, tusti incoace, dar nimic mai rasarit, inca f'o doua spre 1,5 kile, restul ne vedem poate iar la anul, fetitelor.
Uitasem sa va spun ca inca de joi imi pregatisem o lanseta croita pentru somn: plumb de 120 g, un singur ac mare si fir textil la montura, numai ca nu gasisem un loc bun. Momeala ramasese pe carlig (intestine de la stiuci) si dupa 3 zile de stat in soare duhoarea mi-a amintit de ea, basca am gasit si locul la nici 20 m de corturi, intr-un mic cot al canalului ferit de curgerea bradisului, intr-un gropan de nu-i atingeai fundul si unde curentul era slab. Dupa ce s-a-noptat si s-au mai potolit tantarii, mi-am luat mandra, scaunul si batul s-am aruncat in groapa. F'o trei ore nu s-a-ntamplat nimic, dar... numai ce vad cum varful incepe sa se tot aplece, nu brusc ci lent, pana ce aproape ca atinge apa. Apuc lanseta cu gandul sa-ntep hotarat, numai ca noroc c-o tineam deja, cand am simtit socul smuciturii pana-n calcaie ! Doar cateva secunde l-am avut, apoi s-a dus cu DOMNUL...
Acum, scriu pentru pescarii batrani: ziceti si voi, fratilor, dup-atata munca, dup-atata prins si dup-atata vin, va mai vine sa va treziti cu noaptea-n cap ? Pai daca stiti ce v-asteapta dincolo de panza cortului, sigur o s-o faceti sh-o sa spuneti : "Lasa, frate, c-o viata are omul, doar n-o s-o doarma si p-aia !..." Dupa patru zile pe mal, umezeala a-nceput sa-mi intre-n oase si un pui de reumatism sa dea semne de trezire la viata, da' tot m-am extras ca viermele din mar, imboldit de gandul ca "...daca dupa ce-ai trecut de 40, te scoli si nu te doare nimic, inseamna ca esti mort !...".
Locul meu de intalnire cu stiucile era ocupat, d-aia m-am asezat lenevos, sorbindu-mi cafeaua si urmarindu-i pe cei inainte veniti. Mai bine n-as fi facut-o ! Niste MACELARI! De la marlitele cat pixul pana cele spre 7-800 de grame, orice ar fi agatat, poposea in barca ! Si erau 4 !!! Pleoscaiau in toate partile, agatau orice, se-nvarteau si se suceau si nu s-ar fi lasat dusi d-acolo! Vede-i-as atarnati! Sta-v-ar in gat de nemancati! M-am suit in barca si am luat-o in aval pe Olguta, cercetand cu naluca pe langa maluri, la radacini de salcii. Nu mi-a trebuit prea mult ca s-agat o "coana" pe la doua kile, urmata la nici cinci minute de sor-sa geamana. M-am intors cu ele la corturi doar ca sa vad cum MACELARII nu plecasera si isi continuau carnajul... Fi-re-ati tinte-n poligon si rasul curcilor!
Se trezisera toti ai mei din corturi si prietenii nostri au luat ei barca, ducandu-se pe Sontea. Doamna, care nu mai atinsese niciodata-n viata ei o lanseta, dupa un scurt instructaj pe mal s-a-ntors, in vreo ora sau doua, cu patru exemplare intre 1,5 si 2 kile fiecare! Mai zi ceva ! Delta-i Delta, tara minunilor !!!
Soarele se ridicase-n crugul amiezii si sageta nemilos orice nu s-ar fi ascuns sub un petec de umbra. Stiti ce puteti face duminica la pranz in delta ? Nu stiti, va spui eu: CIORBA, domnilor si asta din doua motive:
1. Zicea un mare clasic al literaturii romane ca "...daca ciorba nu e, nimic nu e !" (sau a zis altfel si nu-mi amintesc io bine ?...).
si
2. De sambata apar pe canale fitosii, aia de se sparg in salupe si-n Jonsonuri de zeci de cai. Ia incercati si domniile voastre sa mai iesiti cu lotca pe balta, sa va luati prietena, sa-nceapa sa chiraie:
- Trage la mal ! Intoarce barca, ca iar vine unu !!!
- Lasa , mama, ca nu se-ntamla nimic.
- Aaaaa..., vrei sa ma sperii, vrei sa scapi de mine, vrei sa ramai singur, sa tragi cu ochiu - 'ti-ar ochiu al dracu ! - la dezbracata aia ?!!!
- Nu, mama, nu vreau...
Si vin astia des, dom'le, si-s multi ! Asa ca mai bine sezi frumos pe mal, ca peste ai prins destul si te-apuci de faci o ciorba. Vorba vine c-o faci tu, o face ea, numa ca tre' sa-i cauti locul, s-alegi cracanele, sa sapi groapa, s-aduci lemne, sa-i dai sfaturi si raspunsuri dilemelor existentiale: "Si cum, cu apa din garla ?!...", "Sa-i mai pun sare?", "Vrei otet mai mult ?", "Ajung bucatile astea ?", "Cartofii vrei sa-i tai mai mici sau ii las mai maricei ?"
Saracuta, cum sa n-o iubesti, cum sa nu te-ntrebi ce s-ar face fara tine? Cui i-ar mai face ea cafeaua dimineata, pe cine ar mai gasi vinovat de toate relele pamantului, cui i-ar cerceta tematoare fruntea la cel mai mic acces de tuse, sa-ti dea repede o aspirina si mii de reprosuri ca umbli dezbracat, ca stai in curent, ca nu ti-ai luat palaria, grija cui ar mai avea-o, pentru cine ar mai tresari si-n somn ?...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu