vineri, 17 decembrie 2010

CNA-ul si istoria




Scurt, ca multe nu-s de explicat decat celor prea idioti, prea indoctrinati, prea spalati pe creier:
- Domnilor din CNA, atata vreme cat manualele de istorie poarta girul unuia ca Dan Berindei, academicianul care-si turna la securitate fiul, socrul, nevasta, deciziile luate pe marginea  comentariilor precum cele ale lui Cristoiu din emisiunea Eugeniei Voda, sunt lipsite de fundament, morala si logica!

marți, 7 decembrie 2010

Nassim Haramein si Teoria Unificata a Campului



Dupa cum deja stiti, cei care v-ati ratacit prin paginile blogului de fata, imi castig traiul din bijuterii, le fac, le repar, le evaluez, le vand, enfin, cam toata gama de servicii legate de ele. Asa se-ntampla ca, prin februarie, un amic m-a rugat de-o Floarea-Vietii si un Merkaba, incat doar o tzara a lipsit sa-i zic: pas, mon cher, nu stiu d-astea... Treaba-i ca dintotdeauna mi-au placut provocarile, prin urmare de ce nu?
Am inceput a-l descoase pe Google, intr-o prima faza, dupa care am ajuns la alde  Drunvalo Melchizedek, Nassim Haramein, Enoh, Culianu, Cartile lui Ieu, apocalipsele, etc... pen'  ca, dragii mosului, cand purcezi la o atare trebusoara, musai sa ai habar in ce te bagi, al'minteri dai p-alaturi, cum te vad si cum ma vezi. Dreptu-i c-am insistat doar pe ce ma interesa, iar pe Nassim l-am urmarit cu fast-forward, insa m-am intors la el odata ce pe un oarecare forum am intalnit o teorie ciudata, ca sa-i zic asa, anume:
- Moise n-a despartit apele Marii Rosii cu toiagul, a facut-o cu ajutorul Chivotului, pe care-l furase din Marea Piramida, atunci cand a-nceput Exodul.
Oare?!!!
Bai tata, ba, e plina Biblia de crime, de tradari, incesturi, rasism, impilari, genocid - sa fi ascuns o mica ciordeala de ochii cititorului?  Indoi-m-as si n-am cui, da'  noi sa verificam, ca vorba lu' Reagan (ce-mi place!): trust, but verify!
Autorul (teoriei, nu la ipochimenul postator ma refer) este nimeni altul decat Nassim Haramein si va invit sa-l urmariti in linck-ul urmator:http://www.youtube.com/v/2TFiRNExoWI&hl .
Pe la minutul 2,40 ori p-acolo, m-a lovit prima banuiala: ne zice de Chivot cum ca s-ar potrivi-n dimensiuni cu "o lada gasita printre ramasitele Regelui Thoth".
Bai, nu zau? Pai Thoth e un personaj mitic, mitologic, un fel de zeu sau Rosu Imparat, asa ca de unde-i scoate cumatru' ramasitele, iar lada, cu atat mai mult?
Imi venea sa-i spun: Praleo, ma cam tragi in piept, vericule!... da' l-am lasat sa continue - rau am facut! Pai a-nceput sa ma dea dupa cires, cum intra Chivotul in sarcofagul lu' Keops, cum ca are dublul volumului  si a tinut-o asa mai departe-n octave, condensatori si alte alea, ca m-a bolunzit de creieri!
Manca-v-as gura, daca despre lada lu' Toth nu stim nimic, ea neexistand prin vreun muzeu, colectie particulara ori ceva asemanator, dimensiunile Chivotului ne sunt date-n Biblie, iar sarcofagul e perfect masurabil pentru aia care-s curiosi s-o faca. Ia urmariti-ma:
Sarcofagul lui Keops masoara la exterior:
- Lungime: 227,63cm
- Inaltime: 104,93cm
- Latime: 97,8cm
Cavitatea interioara:
- Lungime: 198,27cm
- Inaltime: 87,43cm
- Latime: 68,1cm
Acum sa trecem la Chivotul Legii:
- Lungime: 120cm (2,5 coti)
- Inaltime: 72cm (1,5 coti)
- Latime: 72cm (1,5 coti)
Sesizati, la randu-va, nepotriveala? Banuiam eu ca nu, d-aia am si-nrosit-o.
... si uite cum imi vine sa-i fredonez astuia, lu'  Nasssim mai precis, tandru la ureche:
"Foaie verde de susai, 
Nu le ai si nu le ai".

vineri, 3 decembrie 2010

Biblia si povestea mea




Sa tot fie sapte sau opt ani trecuti, de cand i-am trimis, prin sms, unei prietene cateva versuri; sunau asa:
"Cat de dulce, cand desmierzi, esti tu, si mai dulce decat vinul este mangaierea ta.
Si mireasma ta placuta este mai presus decat orice mir.
Ale tale buze miere izvorasc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta.
Scoala vant de miazanoapte, vino vant de miazazi, suflati prin gradina mea si miresmele-i starniti, iar iubitul meu sa vina, in gradina sa sa intre si din roadele ei scumpe sa culeaga..."
Raspunsul a venit degraba:
- Ce frumos! De unde le-ai luat, cine le-a scris?
Doar nu se facea sa ma-mpaunez cu ele, asa ca-i zic: sunt din Biblie, le gasesti in Cantarea Cantarilor.
Pana aici nimic deosebit sau iesit din comun, insa dialogul continua:
- Unde, dom'le, ca stau cu Biblia-n fata si nu gasesc nimic, nici macar p-aproape ori asemanator!...
- Tre' sa fie, vezi la capitolul patru, 10-15.
- Ce capitol zece, frate, ca la mine-i unu' singur!
- Poate-ti lipsesc pagini sau o fi vre-un defect tipografic...
Buuuuunn.... si nu trece mult, cam vreo saptamana, maxim doua, ca ma nimeresc la ea taman cand facea sfestania casei. Poate stiti, deja, cum sta treaba, insa io-mi fac datoria sa va spui ca-i vorba de-o slujba, dupa care, cum ii sade bine crestinului, s-asaza la masa cu preotul, cu neamuri, prieteni, in fine, cine se nimereste. Bucate erau din belsug, vinul nu lipsea, vorbele se legau unele de altele intr-o conversatie placuta, cu popa un cozeur neintrecut. Dintr-o data gazda isi aduce aminte de ceva si-i spune:
- Parinte, ia asculta versurile astea, le poti recunoaste? dupa care-i citeste sms-ul primit de la mine.
- Cum sa nu, sunt din Cantarea Cantarilor, le afli-n Biblie, ii raspunde preotul.
- Pai asta-i Biblia cumparata anul trecut, de la Sfanta Biserica, ia arata-mi unde sunt.
- Aaaaa... stai asa! Stiu, in editia pe care o ai tu nu apar, au fost scoase.
- Cum adica "au fost scoase"?!!!
- Preafericitul a decis ca nu-s intelese corect si le-a scos.
- Mai exact: a cenzurat Biblia?
- Nu-i vorba de cenzura aici, pur si simplu nu-si gaseau locul, ca multi le interpreteaza gresit, asa c-au fost omise; oricum nu se pierde mare lucru, sensul Cantarii e acelasi cu sau fara ele.

Morala povestii?
Pai nu v-am spus, ba, ca nu mai am morale, c-am tot dat pana ce mi-au mai ramas doar de samanta?

duminică, 21 noiembrie 2010

Poveste - cica-i s-f?...



In universul asta nesfarsit s-au intalnit doua civilizatii: una la apogeul dezvoltarii si cealalta abia ridicandu-se copacel. Asumandu-si rolul de mentor sau frate mai mare, prima s-a gandit sa-i intinda o mana, sa-i ofere un ajutor, cedandu-i tehnologie, suport intelectual si altele de acelasi tip. Iata ca usor-usor incep  astia sa si le insuseasca, sa patrunda printre cei avansati, sa-si faca cunoscut locul si rostul lor in galaxie. Cum planeta pe care o locuiau pastra in mare parte natura virgina, a devenit in scurta vreme o destinatie predilecta pentru vacantele celorlalte civilizatii, numai ca desi multime de nave aduceau aici turisti, prea putini se intorceau acasa. Trebushoara asta a ridicat oareshce semne de intrebare in mintile confederatiei galactice si cativa observatori au fost trimisi sa vaza ce-si-cum, sa dezlege misterul. Dupa ce au cautat indelung, dupa ce au intrebat in dreapta si-n stanga, enigma si-a gasit rezolvarea, numai ca descoperirea i-a socat pe toti. Turistii erau pur si simplu vanati si mancati! Guvernul sau reprezentantii planetei au fost degraba somati sa ofere explicatii.
- Bine ba, 'tu-va neamu-n dos, v-am dat de toate, v-am deschis scoli, v-am invatat aproape tot ce stim si noi, asta-i multumirea voastra? V-am considerat prieteni si voi asa ne raspundeti?
- Pai si noi tot prieteni va consideram, neicushorilor, iar drept urmare pe unde va prindem, p-acolo va imprietenim.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Red Bull Flugtag - poze II

Baiu-i ca pozele se-ncarca greu, greu de tot, mi-a luat aproape o zi intreaga sa le urc pe cele din postarea anterioara; nu stiu care-i cauza si orice sfat e bine primit.
... da' sa continui:




















marți, 21 septembrie 2010

Red Bull Flugtag

 Amploaiati si papugii, conite si conasi, gura casca, martafoi si coate-goale, dame bine si mahalagii, toata suflarea s-a calcat pe unghii, ca sa vaza nevazutul.

Poze:
(O sa-ncep cu pianu buclucas)





... si momentul premergator nenorocirii:


In rest, doar poze:








































... va urma.

vineri, 3 septembrie 2010

Din pildele lu' OSHO



Un tamplar era angajat de catre  preot sa repare una-alta prin biserica si cum mesterea in treaba lui, numa'  ce-si da o palitura zdravana de ciocan peste degete.
- Ah, baga-mi-as! exclama plin de naduf.
Cum preotul l-a auzit, a si-nceput sa-l dojeneasca:
- Bine mai, omule, pai se poate?!!! In sfanta biserica?!...
- Sfintia ta, raspunde tamplarul, ma iarta, da'  n-am stiut ce sa zic...
- Spune si tu "Doamne ajuta, Isuse fereste-ma!",  nu injura, ca nici nu-ti foloseste la nimic si nici nu-i frumos, bashca nici nu pacatuiesti.
Preotul a plecat iar omul nostru si-a vazut in continuare de munca, insa cum taia cu fierastraul o scandura, dar mintea-i era prin alte parti, da cu panza peste mana, isi taie un deget care pica jos intr-o balta de sange.
- Doamne ajuta, Isuse fereste-ma! striga tamplarul amintindu-si ocara preotului.
In clipa aia degetul sare de jos si se lipeste singur de mana, ca si cum nici n-ar fi fost retezat d-acolo.
- Ah, baga-mi-as! exclama plin de uimire tamplarul.

duminică, 15 august 2010

Nu ma-ntreba, raspunsul nu-i la mine...



Ieri, in ajunul Adormirii Maicii Domnului, am plecat la drum. Cautam ceva, mai exact o manastire si dupa indelungi rataciri s-ar zice c-am aflat-o, insa n-am gasit-o - poate nu inca sau poate niciodata.
Nu ridicati a mirare din umeri la citirea randurilor de mai sus, ca ce mi-a fost dat sa vad acolo nu se-ncadreaza in nimic din ce stiam pana acum, iar daca asta-i Calea, veni-vor altii s-o marturiseasca, eu n-o pot face,  nu azi si tot ce las in pagina e doar menit sa te ajute in cautarile tale, sa nu orbecai pe drumul fizic, ca pe cel spiritual nu-ti pot fi calauza.
Citisem ca-i in Glodeni, insa nu face aceeasi greseala ca si mine, nu parasi drumul inainte de Pucioasa, nu face la dreapta catre satul cu acelasi nume, nu-i acolo! Intra in oras si mergi cuminte pana ce un mic indicator te va trimite catre Glodeni-Vale. De pe acum iti spun ca-n biserica n-ai sa intri, insa obstea  iti va raspunde cuminte si-n detaliu la orice intrebare ii vei adresa. Eu n-am reusit sa vad in ei ori la ei schisma de care-s acuzati, nici erezia, ci doar credinciosi ce-si cauta mantuirea altfel decat stiam pana ieri.

Poarta manastirii - ei o numesc Cetatea Sfanta, Noul Ierusalim, Pietricica Alba - sculptata de Marian Zidaru:








... si biserica, atat cat se vede din ea:








miercuri, 7 iulie 2010

Campionatul mondial de fotbal



Dom'le, in '74 aveam un'shpe ani si am plans cand a pierdut Olanda in fata nemtilor, iar pe Muller l-am gratulat cu toate injuraturile stiute la varsta aia - care nu erau putine, doar aveam scoala mahalalei, ce naiba! In '78 n-am inteles de ce Cruyff a ramas acasa (dreptu-i ca nici azi nu stiu) si iarasi era sa dau apa la soareci cand Argentina le-o tragea cu 3-1 in niste prelungiri dramatice.  Na,  c-a venit timpul sa nu ma mai intristeze fluierul de sfarsit al finalei, iar daca Germania o sa fie cea invinsa (chit ca n-au batut inca Spania, da'  sper s-o faca), cred ca Dumnezeu, in nemarginita-I intelepciune, va face, in sfarsit, dreptate...

marți, 8 iunie 2010

Eu, Gandhi si Antonescu




Bun! Pai daca pe mine ma stiti, pe Gandhi, la fel, nu-mi ramane decat sa va lamuresc in privinta lu'  Antonescu. Da, de el ziceam, de Chucky.
Dom'le, demult am citit o poveste despre Gandhi, nu mai stiu unde, cu cata vreme-n urma sau de cine spusa, oricum n-are importanta, noi retinem doar morala. Zice-se ca indianul a fost intrebat daca exista religia perfecta, iar asta n-a stat pe ganduri si a oferit  raspunsul: "Da, exista, e crestinismul". Reporterul ori ce era ipochimenul care-l descosea, a insistat, dorindu-si sa afle ce-l impiedica sa treaca alaturi de ei, la care Gandhi i-a servit argumentul la fel de fara ezitare: "Crestinii!".
Dragii mei cititori, cam asa vaz io treaba cu liberalismul, doctrina politica ideala pentru mine nu doar in vremurile astea de criza, ci dintotdeauna.Necazu-i ca mai mereu s-a gasit in cercul conducerii partidului cate o figura ce m-a-ndepartat de ei, incepand cu Radu Campeanu sau Bratianu-Cartof si terminand cu Chucky cel de azi, bietul profesoras tulcean, fostul repetent si actualul complexat.
Neicusorilor, dati-mi voi o alta definitie a ridicolului, una in care semantica sa nu se plieze atat de perfect pe legatura dintre individ si actiunile lui, ca eu m-am chinuit in van s-o aflu! Cum altfel i-ai punea numi autopropunerea pentru functia de Prim-Ministru? Chipurile mai apare si o schita de masuri anticriza, total diferita de ce intreprinde zilele astea guvernul sau opozitia de stanga, respectiv PSD-ul.  Astia, ultimii, bat moneda pe ceea ce, de cand e lumea si pamantul, sustin socialistii: cresterea taxelor si impozitul progresiv, chit ca nicicand n-a iesit vreo tara din criza cu asemenea masuri.
Intrebarea pe care si-ar pune orice om cu capul pe umeri ar fi urmatoarea:
- Bine, vin liberalii cu guvernul, ia Antonescu functia, insa cine mama dracului ii sustine-n Parlament?  Ai lu'  Ponta nu, pedelistii basescieni nici atat, independentii canta dupa melodia lu' Oprea, iar astuia i se da tonul de la Cotroceni, treaba la fel de clara ca si faptul ca azi e marti - dreptu-i?
Drept!
Dragii mosului liberali, nu pot crede-n ruptu'  capului ca din toata masa de politicieni care formeaza partidul, nu gasiti si voi unu'  capabil, pentru care doctrina sa nu fie doar vorba-n vant.
Hopaaaa! Te pomenesti ca tocmai aici e buba?  Asa-i, pupa-v-as, e greu daca n-ai cu cine, daca n-ai cu ce...

vineri, 28 mai 2010

Primul caz al politiei concediilor medicale...



...este, coincidenta ori nu, un bugetar (stirea de aici).
Mai, sa fie!...


Dragilor, sa ne-ntelegem: nu-i niciun razboi, nicio vrajba nationala intre angajatii de la stat si cei privati, e doar fireasca ajustare a pietei muncii, a grilei de salarizare.

sâmbătă, 22 mai 2010

Locuri nestiute din orasul meu (2) - azi casa Cantacuzino-Granicerul

In continuarea articolelor  de aici si de  aici, va prezint un monument care-si are zilele numarate: casa generalului Gheorghe Cantacuzino-Granicerul.
Personalitate marcanta a secolului trecut, print de sange cu radacini pornind de la imparatii bizantini, erou al razboiului de intregire  a Romaniei Mari, militarul care a scos bandele bolsevice din Iasi, presedinte al partidului "Totul pentru Tara", conducator al delegatiei de voluntari romani pe frontul spaniol, oare cate titluri si-n cate alte pagini de istorie nationala ar trebui sa fie prezent, pentru ca zidurile care i-au servit drept camin sa poarte o banala placa comemorativa, casa sa-i fie inclusa printre monumentele orasului?
Nu ma lansez in speculatii acuzatoare vizavi de obscure interese imobiliare sau vadita tendinta de a sterge urmele unei anumite miscari nationalist-crestine, chit ca si unul, si celalalt, pot fi printre motivele lasarii in paragina a imobilului, insa imi fac partea mea de datorie in a trage de maneca nu doar cititorul, ci si autoritatile cu putere decizionala. Cum intrevad esecul demersului, macar cele cateva imagini sa ramana ca un strigat acuzator peste timp, asa ca iata pozele:


                                                                              Intrarea



                                             
                                                                      Imagine de interior


                                                Imagine a casei vazuta din str. Gutenberg

                                                      Vedere din Splaiul Independentei

 Tot din Splai, insa peste Dambovita


... si uite cum incet, incet, orasul meu isi pierde identitatea printre colosi de beton si sticla, printre blocuri gri si haite de maidanezi....