Lacul Rausor si Refugiul Iezer

... sau povestea celei mai frumoase excursii din anul ce mai are un pic si trece...

Acu' zece, cin'sh'pe ani, bateam muntii de ziceai ca-s var cu marmota si cumatru de-al caprei negre. Niscaiva betesuguri mi-au mai domolit pasiunea, nu pana-ntr-acolo incat s-o ostoiasca de tot, ca mai scapam, uneori, cum scapa vaca-n porumb, insa, asemenea cornutei ce-o dadui exemplu, se gasea ceva ori cineva care sa-mi traga lantul. La vremea aia urcam cu fi-meu in spinare Varful Cozia din valea Oltului, Lespezi, Piscul Negru si Vanatoarea lu Buteanu din Fagaras, Varful Carbunarilor din Muntii Cernei, asa ca tare-mi doream ca, odata ce s-a 'naltat, sa-l am langa mine si cu mine intr-un vechi dar mereu amanat proiect: Varful Negoiu prin Strunga Dracului.
N-a fost sa fie, ne-am multumit cu oleaca mai putin - Varful Iezerul Mare, prin Piscul Catunului si Crucea Ateneului. De aici incolo voi incerca sa va fac partasi la mica noastra expeditie planuita ad-hoc si tot la fel realizata.

Mai cu vreo doua saptamani in urma imi zice o cimotie:
- Fratie, hai, manca-ti-as gura, s-o punem de-un munte, da' sa zici tu unde-i chipes, c-am ajuns de nu ma mai bazaie nici mustele prin Bucuresti, s-au plictisit, dracului, de mine.
- Pupa-te-as mosh-tu, pa inima mea ai vorbit! Mergem, Praleo, unde n-ai calcat si n-am calcat, pe Raul Targului, la Lacul Rausor.
- Unde-i, coane, ca n-am auzit?
- La doi pasi, nenica, n-ai timp sa bei trei beri, c-ai si ajuns!
Asta a fost tot planul, toata discutia, asa ca imaginati-va - daca puteti - uimirea incercata de mine vineri seara, cand ma trezesc cu asta la usa, cu nevasta-sa si copilu', cu bagajele facute, intrebandu-ma de cum i-am deschis:
- Ce faci frate, nu esti gata?!...
- Bai Praleo, te-ai dilit? Nu dai tu un telefon, nu zici nimic si vrei sa ma iei ca pe sarma din oala?

Mai departe ce sa va spui? Cat mi-a golit  frigiderul de bere (si erau f'o zece de la ultima numaratoare), cat s-a culcat nevasta-sa si copilu, io m-am apucat de strans la repezeala, care "repezeala" a durat pana spre patru dimineata - nu c-as fi luat prea multe, ci tot gandindu-ma ce-i de prisos. Asa se face ca la cinci puneam ibricul de cafea, amicul se uita mirat la mine, pe jumatate ascuns in spatele cutiilor de Tuborg, si ma tot intreba de vreun sfert de ora:
- Ba, chiar nu mai ai bere?...
- Praleo, nu mai am, da-ti cumpar din drum. Hai, scoala-ti familionu' si sa dam bice la cai, ca se lumineaza de ziua, lumina-te-ar...
Asta a fost partea usoara, mai greu era sa-l conving ca doar la benzinarie gasim bere.
La sase jumate ieseam din oras, pe la opt deschide asta un ochi, doar cat sa-mi spuna:
- Nasu si cu Fane sunt deja acolo, au plecat aseara. Ziceau sa ne uitam dupa corturile lor, da' nu-i crez in stare, ca erau manga cand am vorbit io cu ei.
- Cand ai vorbit, ba?
Pas, adormise la loc...
Te pui cu mintea betivului? S-a trezit iar pe la noua, cand opream sa facem poze pe baraj:
- Pai am vorbit cand strangeai tu bagaju.

Lacul vazut de pe baraj

Corturile si-au aflat locul intr-o poiana aproape de Cabana Voina, chiar langa rau. Sa-i zicem mic dejun la ce-am infulecat noi, ca dupa consistenta l-am putea numi pranz lejer. Berile, vinul si tot restul de licori si-au gasit odihna (vremelnica) sub unda apei de munte, iar io cu fi-meu ne-am luat angaralele-n spinare, ca sa coboram spre lac, poate-poate om pacali vreun pastrav chior.
Dom'le, in ciuda faptului ca astia n-au morcovi in meniu, s-au dovedit fara hibe oftalmologice, altfel nu se explica de ce-au ignorat mai bine de patru ore toate voblerele, rotativele, oscilantele, cicadele si alte fierotenii.
Are pescaru' o vorba: n-ai noroc la peste, ai in amor. Pai, pupa-v-ar mosu, pe mine ar trebui sa ma iubeasca pe putin o turma de fotomodele, daca-i p-asha!

 Cabana Voina 

Ca s-aseze cireasa pe tortul dezamagirii faptului ca n-am prins nimic, ne-am dat seama c-am uitat la corturi prosopul cu care sa stergem barca... Asa uda, plina de nisip, n-o puteam strange, drept urmare nu ne ramanea alta de facut, decat s-o caram cum era. Nu mult, f'o doi kilometri. Io de-o toarta, fi-meu de alta, urcam malu' si da-i pe drum la deal, mai obositi si mai flamanzi ca oltenii de la coasa.
Parca de-ai dracu' toti cumetrii pe langa care treceam, ne-ntrebau:
- Ati prins ceva?
... si erau multi, nenica, si umplusera zavoiul. Raspundem politicos primului, mai intr-o dunga la al doilea, scurtam pana la un monosilabic "ntz!" urmatorului iar dupa al patrulea asezam barca jos, sa ne tragem sufletu' oleaca si fi-meu imi zice:
- Tata, mai bine le spunem ca l-am cocosat, p'orma le aratam rucsacul in care tii cutia cu momeli. Parca-i vad ca golesc malu' si tabara toti pe lac.
- Zi-le tu, ca io, d-aci 'nainte, nici nu-i mai bag in seama.
Dup-asta, cand ne uitam in urma, cel putin cinci ori sase cumetri cotrobaiau prin portbagaje dupa unditi sau lansete, ba chiar pe unul l-am vazut fugind, sa prinda un loc bun.
Cate injuraturi si blesteme n-om fi luat de la nevestele lasate singure pe langa gratare, numai Dumnezeu stie.

Spre coada lacului 

 La corturile noastre nu doar cheful se-ncisase, ci si focul...

 

Va urma...

PS. Click pe poze amatorilor