La vita e bella

Zi obisnuita. S-a trezit fredonand - nu-l intreba de ce, ca n-o sa stie sa-ti raspunda - INTERNATIONALA. A pus ibricul de cafea - nu-l intreba de ce nu foloseste filtrul, EI nu-i place ! Canta mai departe, versurile pareau sa aiba noima  numai pentru el, il indemnau la un act nesabuit, ceva ce nu mai facuse niciodata.
"Hai la lupta cea mare, / Rob cu rob sa ne unim...".
- Mdea... Asa-i ! Azi am s-o fac sau, mai bine zis, n-am s-o mai fac !
"Sa fiarba-n inimi razvratirea...".
- Da, a dat apa-n fiert, sa pun cafeaua.
Simtea cum prinde curaj cu fiecare linguritza de Lavazza pusa-n ibric, de parca actul asta devenit un reflex Pavlovian l-ar fi transformat in ce trebuia sa fie.
- Ce dracu, io-s barbatu', de azi, gata, s-a terminat, n-o mai fac, ajunge !.
Si totusi, teama cuibarita in suflet il facu sa traga cu coada ochiului spre usa. Cum sa i-o spuna , cum sa-i zica? Direct ? Poate-o fi mai bine s-aduca discutia asa... pe de-alaturi... cum ca i-a crescut tensiunea, ca are un junghi in gat, ca-l doare capu ?
- Nu, n-o sa mearga, cum dracu sa ma doara capu ?!... E stiut de mii de ani ca doar pe femei le doare capu in perioada dintre doua cicluri, asa, cam f'o douashcinci da zile. Tensiune ? Hai sa fim seriosi ! O sa urle la mine: "Care tensiune, ca nici d-asta n-ai !". Ce, ai tinut tu vre-o dieta, te-ai ingrijorat vreodata de colesterol ? Ai avut timp s-o faci ?
Usa se deschide brusc si intrebarea cade la fel ca o secure de calau :
- E gata?.
- Da, mama, uite-ti cana, ai grija ca-i fierbinte.
- Ce dracu tot mormai acolo ?
- Cant, mama, cant.
- Pai canta si nu mai mormai ! Ce canti?
- Internationala, mama. Stii, ma gandeam ca azi sa nu mai spal vasele...
- Ceeeee ?!!!! Si cine vrei sa le spele, mai animalule ?!!!
(Nicio legatura cu Iliescu, nici de rudenie, nici ideologica)
.......................................................................
... si au trait fericiti pana la adanci batranete.