Prin anii '77-'78, nu-mi mai amintesc cu siguranta, am ajuns prima oara pe Transfagarasan, pe loc m-am indragostit de munte, in general, si de Fagaras, in special. Soseaua n-am apreciat-o niciodata pentru mai mult decat ce este: o cale lesnicioasa care te poarta spre baza varfurilor Lespezi, Piscu Negru sau Vanatoarea lui Buteanu, ca sa le numesc doar pe cele urcate de mine. Puneam cortul in cate o poiana aproape de asfalt si abia vedeam cel mult o masina trecand in timpul saptamanii, doar weekend-ul se aglomera . Oamenii pe care-i intalneam erau, invariabil, ciobani ori montagniarzi, cu multe similitudini intre ei, indeajuns incat seara, la lumina focului si langa o slana fripta-n tepusa, sa-i confunzi. Cam pe la sfarsitul anilor '90 schimbarile au devenit evidente si nu dintre cele placute. Apareau, peste noapte, parcari cu plata unde, cu un an inainte, avusasem tabara, sau vile rasarite prin poieni pana mai ieri virgine. Fagarasii n-am incetat sa-i iubesc, nici firul de asfalt agatat de coasta lui, insa asa-zisa civilizatie adusa pe rotile bemveurilor, slapii si lanturile ca de caine afisate ostentativ, muzica urland din boxele date la maxim, m-au facut sa caut alte trasee, alte locuri, astfel am dat de Valea Valsanului.
E simplu de ajuns si drumu-i bun, peisajele-s chiar peste ce ai sa vezi pe Transfagarasan, mai putin tigania, urletele bezmetice ale chefliilor, jegul si nesimtirea de acolo.
Cum iesi din Curtea de Arges, faci la dreapta spre Campulung si apoi stanga spre Bradetu; d-aici 'nainte te vor ghida indicatoarele spre Rezervatia Valea Valsanului. Risipa de vorbe nu mai fac, cine-i curios gugaleste si afla, insa pun niscaiva poze, cat sa va clatiti ochii.
PS. Pozele-s facute primavara si toamna.
Postări
Frumoase locuri, ca atare frumoase poze. Iar cu neanderthalienii.... poate mai insfaca mosnegii iara flinta si mai pornesc o rezistenta armata. Ca locurile li-s cunoscute... :D
RăspundețiȘtergerechiar voiam sa intreb de asprete si cind colo ai o poza cu panoul acela .Sper sa ajung si eu in zona. Vio
RăspundețiȘtergere@ Cristake
RăspundețiȘtergereExact! De fapt asta fusase initial scopul excursiei din toamna, sa mergem pe urmele lui Gheorghe Arsenescu, a fratilor Arnautoiu, a Elisabetei Rizea. Trecusem prin Nucsoara si de acolo un drum ascuns printre case si rape ne-a scos in rezervatie.
@ Calatorul
RăspundețiȘtergereAspretele nu cred ca ai sa-l vezi altfel decat in poze sau schitat pe indicatoarele din rezervatie, insa Cheile Valsanului, lacul de la baraj, izvoarele cu apa sulfuroasa asemanatoare celor de la Olanesti si tot merita efortul. Ca un bonus, noua ne-a taiat calea o turma de mistreti...
educatia ecologica ar trebui sa inceapa in scoala primara....te astept la mine pe blog unde discutam despre "votul la romani"
RăspundețiȘtergere@ Neinfectat De Comunism
RăspundețiȘtergereInaintea educatiei ecologice, as prefera ca accentul sa fie pus pe civism si bunul simt; ar fi de-ajuns, cred eu.