Manastiri rupestre - partea a treia

 Corbii de piatra

Ca sa inchei traseul iesi din Campulung si cauti drumul spre Curtea de Arges, pe sub poala Fagarasilor. Cand ajungi in Musetesti, faci la dreapta,  spre  Corbi.
Asezata pe malul stang al Raului Doamnei, o zaresti itindu-se printre case inca de cand intri-n sat, insa tre' sa mai mergi cale de f'un kilometru pan' ce afli podul, sa treci apa. Era sambata, trecut bine de amiaza si soarele cobora molcom spre dealurile ce-ngradesc albia raului, mangaind cu raze tandre blocul imens de patra care gazduieste manastirea.
Lumina lina. Musai s-ajungi acolo, sa fie toamna, sa nimeresti intr-acel ceas al zilei, sa ai parte de un cer senin si de o inima indeajuns de mare, pregatita a primi intreaga frumusete a lucrarii Domnului, ca oamenii prea putin s-au ostenit aici si Creatorul e cel care a zidit pentru noi.
Stanca, de-o varsta cu Facerea Lumii, i-a dat dintotdeauna adapost omului, si tot dintotdeauna recunoscator, omul i-a multumit Lui pentru asta, rostindu-i diferite nume, dandu-i diferite chipuri.
Zidul ce incastreaza usa e "nou", ridicat in locul peretelui prabusit cu vreo doua sute de ani in urma - pentru doritorii de date exacte le recomand searchul pe Google - iar pictura interioara e cea mai veche de la noi, de prin secolul XIII, niciodata restaurata si ca printr-o minune pastrata in mare parte.

Aici, abia aici aflat-am rostul cuvintelor, noima si vrerea lor, pacea si smerenia la care te-ndeamna si ti se cer.

"Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc Celui fara de moarte, Celui Sfant si Fericit, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzand lumina cea de seara, laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste."

Pozele de interior sunt greu de realizat - cel putin pentru mine ca unul habarnist intru reglajele necesare - si data fiind interdictia folosirii blitzului, sa-mi fie iertata calitatea imaginilor. In ciuda inconvenientului sper sa puteti si 'mneavoastra remarca cromatica, motivele florale (ma repet aici : vechi de opt secole) care se regasesc in portul popular din zona de nord a Munteniei.
Nisele altarului sapate-n roca posibil sa fi slujit sacerdotilor cu mult inaintea crestinismului, la fel ca si la Manastirea Cetatuia.
O cararuie abrupta face posibil drumul pana-n varful stancii si e pacat sa nu urci, daca tot esti aici.
Cititorule, desi-s zgarcit in privinta sfaturilor mai ceva ca Hagi Tudose, zic sa iei aminte la crucea ridicata pe la o mie sase sute si ceva, asta una la mana si a doua, cum stai cu fata spre apus, indreapta-ti pasii-n stanga iar apoi priveste-n jos, n-o sa-ti vina a crede ! Roasa de apa si de timp, o grota ciudata adaposteste acareturile unei mici gospodarii pe care, de asemenea, te-ndemn s-o vizitezi; ii apartine unei batrane sarmane. Ajuns aici, fa ca noi : lasa-i cativa banuti, un dar infim pentru ce-ai sa vezi.

Poze: