Basescu si monstruoasa coalitie

La 22 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza era silit sa abdice.
Nu stiu sa existe un alt conducator in toata istoria romanilor care sa-si fi pus mai apasat pecetea trecerii prin vremuri. In doar sapte ani de domnie a scos Principatele din feudalismul de tip oriental si le-a asezat alaturi de noile tendinte ale capitalismului european, arzand etape pe care marile natiuni le-au parcurs in sute de ani. 
(Armin Heinen prezinta aspectul ca pe o mareata realizare dar, in acelasi timp, si ca pe un handicap, romanii neavand timpul necesar insusirii sentimentului de libertate.)
Intre 1859 si 1866 s-au pus bazele statului modern, implicarea lui Cuza regasindu-se in absolut toate ramurile lui, de la administratie, armata, justitie si pana la invatamant sau religie. Practic, tot ceea ce Carol intai realiza in cei cincizeci de ani ai domniei, n-a fost altceva decat dezvoltarea sau simpla continuare fireasca a reformelor initiate de Cuza.
Cum se explica, totusi, abdicarea lui fortata sub presiunea monstruoasei coalitii, acea alianta intre liberali si conservatori? Pai, dragilor, uitati ca traim in Romania? Uitati ca desi feudalismului social i s-a pus capat odata ce claca a fost desfiintata si fiecarui taran i s-a dat bucata lui de pamant, feudalismul politic s-a perpetuat pana azi, la aproape 150 de ani distanta-n timp? Cum se poate vorbi de principii democratice, atata vreme cat inegalitatea in drepturi este perpetuata, cat vointa liber exprimata a natiunii nu inseamna decat un minor aspect orientativ in fata clicii de asa-zisi "alesi" ai neamului? Oare nu v-ati saturat de atatea imunitati, de atatea drepturi speciale, de biruri fara numar menite sa plateasca sporul de chiul al deputatilor, de coruptie al justitiei si de indolenta al internelor?
Cuza a fost silit s-abdice, in locul lui ne-au dat un neamt, care mai tarziu s-a-mpaunat cu titlul (meritat ori nu, e de discutat) de cel mai mare roman. Pe Cuza l-au ezilat pana si din cartile de istorie, surghiunindu-l in trei randuri ca "Domnul Unirii Principatelor", plus o nota de subsol unde-i amintita patima lui pentru femei, atat.
Azi, alt neamt sta cu bagajul pregatit sa ajunga-n Capitala...

PS. Precum vedeti, titlu-i la plesneala, nimic despre Basescu.

Din alte vremuri - Dom' Cazacu

Se-ntampla pe la jumatatea anilor '50 ori spre sfarsitul lor, vreme la care terminau constructia Spitalului Fundeni si o data cu el se mosea  mahalaua Colentinei. Casele mici, inghesuite in curti stramte, erau ridicate te miri cum si cu te miri ce, unele, cele mai multe, din paianta si altele, mai rare, din caramida, astfel ca cele din urma pareau boabe de aur in pietrisul raului. Totusi una dintre ele sa fi vrut s-o sari cu privirea si n-ai fi reusit, prea era alba, frumoasa si-ngrijita, singura cu cismea in curte si gard de zid, cu gradinita numa' flori si o bolta de vitza ce pornea din poarta pana-n usa. O ridicase trudnic si singur unu' de-i zicea lumea dom' Cazacu, umbla vorba c-ar fi inginer, prea-l vedeau numa-n costum si palarie.
Cum a fost mersu-ntamplarii, s-a brodit intr-o zi sa-si lege uitatura cu o doctorita angajata in spital, pediatra, abia iesita de un an, cel mult doi, din facultate. Amanunte nu se cunosc, folclorul local nu le-a pastrat sau le-a ignorat ca fara importanta, ce se stie e doar ca la nici juma' de an s-au luat, domnisoara doctor Elena cu dom' Cazacu - pe care-l mai chema si Vasile, abia la nunta au aflat vecinii.
S-a trecut anu', a mai trecut unu, si-nca unu, de intrase mahalaua la idei ca n-aparea plod in curte, dupa obiceiu locului. Tatele care stiu tot ce misca, au dezlegat misterul:
- Ie sterpa ea...
Alte vorbe n-au iesit,  nici n-aveau de unde, cata vreme dom' Vasile si coana Lenuta se stiau doar ei intre ei ca prea rar le calca cineva pragul dincolo de usa, chit ca motive se gaseau indestul. "N-ai, vecina, o cana de ulei, ca ramasai fara si al meu abia maine vine cu leafa?" sau "Vecina, ala mic arde de zici ca-i soba si nu stiu ce sa-i fac, ca ma uitai si n-are galci!". Nu spui ca si dom' Vasile isi facea drum chemat prin toate casele, sa traga un fir, sa bage lumina intr-o magazie, sa-i sudeze unuia un fier la poarta. Priceput om, dom' Vasile!
Cam cinci ani si-au tot dus traiul lor cel rupt din Gradina Edenului, asta pana intr-o zi care a ramas de pomina in mahala. Era prin luna lui gustar si-n ziua aia dom' Vasile n-a trecut pe strada la cinci, dupa tipic, nici la sase, nici la sapte. Coana Lenuta facuse deja carare batuta pana-n colt si i se lungisera ochii ca la melc tot privind spre sina tramvaiului, incat babele stranse pe la porti incepusera sa shushoteasca. Pe la noua, cand lampile de pe stalpi s-au aprins, a lepadat umbletul si a tras un scaun afara, pe trotuar, urmand sa-si astepte si ea omu' in rand cu toate celelalte neveste ai caror barbati mai incurcau cararile in drum spre casa.
Chiar si cei mai varuiti dintre agheazmagii gasisera drumul pana aproape de miezul noptii si muierile toate se trasasera prin curti, care sa le puna masa, care sa-i spele, ba cate unele ii mai  oblojeau de capete sparte ori genunchi zdreliti, ca destui uitau mersul, umblau in patru labe, sa se-ntreaca cu godacii la ramat si tavalit prin noroaie. Dom' Vasile nu venea...
Acu' 'mneavoastra  nu credeti ca plecate din strada, cumetrele tot pazeau printre uluci? Scurtez aci, cat sa va spui ca abia pe la primul cantat al cocosilor (pentru copiii asfaltului: asta inseamna ceva intre patru si cinci dimineata) a venit si dom" Vasile, da' nu singur, ca-l aduceau in carca doi haidamaci, urati si jegosi cum nici pe groapa din Fundeni n-ai fi vazut!
Ce se-ntamplase? Nimic alta decat ca luasera leafa s-o bausera temeinic cu sefu lor, dom' Vasile, ca sofer ce se afla pe o vidanja de-a ICAB-ului, nicidecum inginer cum il stia  coana Lenuta si toata mahalaua.

Epilog

Aia a fost prima si ultima oara cand dom' Vasile a intarziat peste ora cinci, prima si ultima oara cand s-a-mbatat, prima si ultima oara cand coana Lenuta si-a petrecut noaptea pe un scaunel in strada.
Mai departe si-au continuat basmul... Impreuna. Fericiti.

Imi da, ne da, se da - profil de bugetar

Acum trei ani m-am operat.
Nu, nu fugiti, n-am sa-nsir aici saga suferintelor, nici compasiunea voastra n-o doresc, ce voi istorisi se leaga de un alt aspect, cel al modului in care-i perceputa munca si datoria la romani.
Dupa o gramada de analize, biopsii si alte alea, dupa temerea fireasca a saptamanii de asteptare - o fi cancer, n-o fi? - iata-ma programat pentru operatie. Primul care m-a "vizitat", a fost frizerul, de fapt un tip mic, cocosat, cu un halat alb la vremea tineretii, acum intr-o culoare crem-galbui, mustata a la Clark Gable si ten a la Guta. Stiam dinainte ca tre'  sa-mi toaleteze oarece parti intime, nu era o surpriza aparitia ipochimenului, insa vederea aparatului cu care vroia sa faca asta, da. Ma-ntrebati de ce? Pai cred ca si Burebista il folosise, dupa care sapaturi arheologice il scosasera la lumina, iar acum tot ce vroia cumatru' era sa-mi dovedeasca trainicia si arta faurarilor daci.
- Pas, mon cher, ia d-aici un aparat nou si fa-ti treaba.
Nu stiu daca are importanta faptul ca neica barbierul asta e salariatul spitalului, io tot l-am intrebat cat ma costa.
- 50 de lei, a venit prompt raspunsul.
- Vericule, mi-ai facut cumva  vreun permanent, da'  io nu stiu? Ia d-aici zece lei, zi multumesc si iesi pana nu ma razgandesc!
C-o fi fost tonul replicii, presiunea atmosferica sau mintea romanului de pe urma, n-am s-o aflu niciodata, fapt e ca a urmat intocmai sfatul ce i-l dadusem.
Urmatorul individ care a tinut sa-mi faca cunoscut rolul sau de o importanta majora in cadrul sistemului sanitar, a fost brancardierul. 'Naltut, spilcuit, cu maini ingrijite si imprastiid in jur miasme de parfum bulgaresc, si-a facut intrarea in salon c-un zambet mai larg decat al iliescului.
- Fane ma numesc, sunt brancardier pe sectie!...  si mi-a intins mana.  Maine eu am sa va duc la sala de operatii.
- Adar. Ca sa ne lamurim de azi: iti datorez ceva in schimbul efortului?
- Stiti, in general lumea ofera o mica atentie, asa-i obiceiu'...
- Ce dracu, dom'le, doar n-o sa stric io traditia. Si cam la ce suma se ridica consideratia bolnavilor vizavi de dumneavoastra?
- Cam cin'zeci de lei, insa obrazu'  subtire cu cheltuiala se tine, a tinut s-adauge in timp ce-mi fixa insistent dragonul galben  brodat pe halat.
- Praleo, la banii astia chem taxiu'  de la Otopeni si mi-aduce o pizza bonus! Ia si tu zece lei, cat sa ma-ncadrez in bunele obiceiuri ale spitalului, insa daca ma hurducai la-ntoarcere, nu te ruga pentru sanatatea mea, roaga-te sa mor, altfel iti rup gatul imediat ce pot sa misc macar un brat!

Basescu vs Voiculescu, Patriciu, Vantu

Cine isi imagineaza ca in turul doi are de ales intre Basescu si Geoana, ori e prost, ori e tampit, din doua, una!
PSD-ul vine calare pe antene, "realitatile" lui Vantu ii imfla si ele velatura, iar caricatura liberalilor de azi (se rasucesc in mormant Bratienii!) nu inseamna Antonescu, oricat s-ar autoiluziona anonimul membru de partid, ci Patriciu. Ciudat, nu? Asa-i, insa explicatia o gasiti exact in punctul unde se-ntretaie interesul petrolistului cu drumurile lu'  Geoana: la Moscova.

Lege electorala

Mai sunt zece minute si se inchid urnele,  iar la sectiile speciale de votare gen Gara de Nord sau Regie, cozile sunt imense.
Nu era, dom'le, mai simplu sa dea Parlamentul o lege care sa-i interzica lu'  Basescu candidatura, pe motiv ca Geoana si Antonescu nu pot fura impreuna cate voturi strange marinaru'  singur?
Halal politicieni... Pai sa-i invat io cum si ce sa faca?!!!

O alternativa - turistica, nu politica: Valea Valsanului

Prin anii '77-'78, nu-mi mai amintesc cu siguranta, am ajuns prima oara pe Transfagarasan, pe loc m-am indragostit de munte, in general, si de Fagaras, in special. Soseaua n-am apreciat-o niciodata pentru mai mult decat ce este: o cale lesnicioasa care te poarta spre baza varfurilor Lespezi, Piscu Negru sau Vanatoarea lui Buteanu, ca sa le numesc doar pe cele urcate de mine. Puneam cortul in cate o poiana aproape de asfalt si abia vedeam cel mult o masina trecand in timpul saptamanii, doar weekend-ul se aglomera . Oamenii pe care-i intalneam erau, invariabil, ciobani ori montagniarzi, cu multe similitudini intre ei, indeajuns incat seara, la lumina focului si langa o slana fripta-n tepusa, sa-i confunzi. Cam pe la sfarsitul anilor '90 schimbarile au devenit evidente si nu dintre cele placute. Apareau, peste noapte, parcari cu plata unde, cu un an inainte, avusasem tabara, sau vile rasarite prin poieni pana mai ieri virgine. Fagarasii n-am incetat sa-i iubesc, nici firul de asfalt agatat de coasta lui, insa asa-zisa civilizatie adusa pe rotile bemveurilor, slapii si lanturile ca de caine afisate ostentativ, muzica urland din boxele date la maxim, m-au facut sa caut alte trasee, alte locuri, astfel am dat de Valea Valsanului.
E simplu de ajuns si drumu-i bun, peisajele-s chiar peste ce ai sa vezi pe Transfagarasan, mai putin tigania, urletele bezmetice ale chefliilor, jegul si nesimtirea de acolo.
Cum iesi din Curtea de Arges, faci la dreapta spre Campulung si apoi stanga spre Bradetu; d-aici 'nainte te vor ghida indicatoarele spre Rezervatia Valea Valsanului. Risipa de vorbe nu mai fac, cine-i curios gugaleste si afla, insa pun niscaiva poze, cat sa va clatiti ochii.

PS. Pozele-s facute primavara si toamna.

Despre prietenie

In universul asta nesfarsit s-au intalnit doua civilizatii: una la apogeul dezvoltarii si cealalta abia ridicandu-se copacel. Asumandu-si rolul de mentor sau frate mai mare, prima s-a gandit sa-i intinda o mana, sa-i ofere un ajutor, cedandu-i tehnologie, suport intelectual si altele de acelasi tip. Iata ca usor incep  astia sa si le insuseasca, sa patrunda printre cei avansati, sa-si faca cunoscut locul si rostul lor in galaxie. Cum planeta pe care o locuiau pastra in mare parte natura virgina, a devenit in scurta vreme o destinatie predilecta pentru vacantele celorlalte civilizatii, numai ca desi multime de nave aduceau aici turisti, prea putini se intorceau acasa. Trebushoara asta a ridicat oareshce semne de intrebare in mintile confederatiei galactice si cativa observatori au fost trimisi sa vaza ce-shi-cum, sa dezlege misterul. Dupa ce au cautat indelung, dupa ce au intrebat in dreapa si-n stanga, enigma si-a gasit rezolvarea, numai ca descoperirea i-a shocat pe toti. Turistii erau pur si simplu vanati si mancati! Guvernul sau reprezentantii planetei au fost degraba somati sa ofere explicatii.
- Bine ba, 'tu-va neamu-n dos, v-am dat de toate, v-am deschis scoli, v-am invatat aproape tot ce stim si noi, asta-i multumirea voastra? V-am considerat prieteni si voi asa ne raspundeti?
- Pai si noi tot prieteni va consideram, neicushorilor, iar drept urmare pe unde va prindem, p-acolo va imprietenim.

Basca lu' Basescu - partea a doua

Parlamentul unicameral, reducerea numarului alesilor, a cheltuielilor bugetare, legea salarizarii unice, concedii fara plata obligatorii - cam asta-i oferta electorala a lui Traian Basescu, in contrast evident cu a celorlalti candidati.
Pai daca-l asculti pe Geoana, nici n-apuci sa iesi bine de la urne, ca te-a palit bunastarea, numa'  lapte si miere o sa curga pe tine, stimate cititor, insa conditia e sa-l votezi pe el. Aceeasi melodie o interpreteaza Antonescu, chiar ceva mai nuantat, mai ritmat. Nu-i de mirare, omu'  are si voce, si stil, si talent,  sa nu-ti mai zic ca de shaptish'pe ani tot exerseaza, incat se bate lejer pe burta cu alde Catalin Crisan, Cotabita,Temisan, in curand il prinde din urma si pe Gica Petrescu.
Oprescu, Becali, Hunor si V.C. Tudor - astia-s coristi, pupa-v-ar mosu, chit ca ultimul se distinge prin vocalizele-i stridente, insa n-are sanse la vreun solo, ca e multa vreme de cand a parasit lumea spectacolului pe usa din dos.
Pan'  aici ne-am lamurit, ne dau astia sa ne ajunga noua, neamurilor noastre, la neveste si barbati,  la tot cartieru', insa nu ne spun ce n-or sa poata face, ce nu le sta-n puteri.
La 20 mai 1990, Iliescu ne promitea totul, Raiul urma sa fie un biet parc comunal fata de ce ne astepta pe noi, romanii.
La 11 octombrie 1992, la fel a fost, chit de acum incepuse sa agite soparla cu "nu ne vindem tara". Normal ca n-a vandut-o, ce nu s-a furat, a dat-o pe degeaba.
In anul de gratie 2009 sau 7517 de la Facerea Lumii, prea multe nu ne-au mai ramas, eventual doar pielea de pe noi s-o mai ia.
.. si totusi ar mai fi niscaiva mizilicuri, cum e CEC-ul, Posta sau Regia Sarii, pe care de cinci ani se tot zbat lipitorile sa puna mana...
La 13 mai 1940, Churchill rostea in camera Comunelor: "I have nothing to offer but blood, toil, tears, and sweat", adicatelea mai pe romaneste, n-am ce sa va dau, manca-v-as gura, decat sange, truda, lacrimi si sudoare. Englezii l-au urmat. Toti. De ce? Pentru ca numai asa puteau invinge.
Churchill purta melon, neicusorilor, iar Basescu n-are basca.

Basca lu' Basescu

Ion Radoi, senator cu doua mandate din partea PSD, declanseaza greva metroului in saptamana premargatoare primului tur de scrutin pentru alegerile prezidentiale. Ministrul transporturilor, cel in custodia caruia se afla, il roaga sa amane miscarea de protest pana dupa alegeri, cand guvernul va fi investit (asta-i demis, va reamintesc), cand se va putea adopta un buget, chestii d-astea.
Radoi, nu si nu, ca vrea contractul colectiv de munca semnat plus o crestere salariala de  20%,  in conditiile in care, subventionat fiind, 45% din fonduri merg la platile catre personal. Berceanu ii atrage atentia ca nu pot fi initiate greve pe motive politice, insa liderul de sindicat e gata sa se jure pe ma-sa, pe nevasta-sa, pe verii de la Cocarlati: "Sa-i sara ochii aluia care-o minti, n-am io treaba cu politica-n metrou!"
Mai departe:
Vanghelie, tartorul pesedeului din Capitala, apare-n prim-plan cu o declaratie, cum ca o zi intreaga l-a tot cautat pe colegul sau de partid, sa puie, dom'le, capat grevei, ca-i ia din procente lu'  Geoana!
.......................................................................
Pai uite, d-aia n-are Basescu basca!

Tiger II - Panzer VI - King Tiger

... trei nume ale aceluiasi tanc. A  fost ori ba cel mai bun blindat din Al Doilea Razboi Mondial? Io zic ca nu, insa aici nu-i ca-n politica, unde-i prea destul ca nu-ti plac ochii nu stiu cui, ca ala-i blond sau ca n-are basca, tre'  sa vii cu argumente, manca-v-as gura.
Cifrele seci ale datelor constructive asta ar indica, la o prima vedere, ca-i 'al mai tare din parcare, insa insemna sa ne dovedim superficiali in apreciere.
70 de tone greutate, tun calibrul 88, blindaj intre 25 si 120mm, motor - 700CP, viteza in jur de 40km/h pe sosea si maxim 20km/h pe teren accidentat, cu mentiunea ca ce-i aici corespunde primelor din serie, treptat s-au adus imbunatatiri blindajului ajungand pana la 180mm in partea frontala.
Fata de toti ceilalti oponenti era mare, cel mai greu, insa era si bun? Hai sa vedem alte date, anume: mai mult de jumatate au fost distruse de propriile echipaje pentru a evita capturarea lor, peste 60% au clacat datorita problemelor mecanice (transmisie, motor), cei 700CP erau doar pe hartie, orice incercare de a impinge tancul catre atingerea maximului de performata ducea la calarea motorului. N-au existat niciodata, pe parcursul ostilitatilor, vehicule capabile sa-l depaneze (remorcheze). Din manulul mecanicului conductor al Tiger II, spicuim: interzis ambalarea motorului la peste 2 300 turatii, interzis incercarea de remorcare a unui  tanc, interzis patrunderea pe teren moale sau proeminent accidentat. Incalcarea fie si a uneia singure dintre acestea era considerata act de sabotaj si in conditiile de front se pedepsea cu moartea. Frate, pai asta-i tanc sau limuzina de weekend? Consumul real de combustibil reducea raza de actiune, indicata pe hartie ca fiind de 120km, la abia 93km, si asta pe sosea! In timpul ofensivei din Ardeni, s-a reusit parcurgerea a doar 67km cu un plin! Isi imagineaza cineva  inconvenientul, in conditiile unei ofensive necesar a fi dezvoltate in adancine sau a unei aparari mobile si elastice?
Un alt criteriu dupa care ar trebui analizat e durata exploatarii in ore. Aici campion al tuturor timpurilor e T34, cu 400 de ore, cel mai fiabil blindat construit vreodata. IS 2, oponentul firesc al Tiger-ului, intra in revizie abia dupa 300 de ore. Tiger I si II sufereau acelasi proces (daca ajungeau s-o faca!) imediat ce implineau 120 de ore de functionare.Oricat am cautat, n-am gasit referiri decat la cinci asemenea cazuri, restul si-au dat duhul care cum s-a nimerit, care pe unde a apucat.
Sa revin cu observatii si opinii personale: un vehicul mult prea greu, dotat cu un motor prea putin fiabil, cu o transmisie care datorita otelului slab calitativ, pe de o parte, si a greselilor de proiectare, pe de alta, a dat mereu batai de cap echipajelor, cu o arie de actiune extrem de restransa, neaducand nimic nou, nimic surprinzator in materie de proiect sau executie, Tiger II poate fi privit cel mult ca o ciudatenie.

Inainte de incheiere, sa va povestesc o mica intamplare cu iz de anecdota, petrecuta la defilarea aliatilor in Berlin, dupa incheierea ostilitatilor din Europa. Cand si-au facut aparitia britanicii cu ultima lor realizare in materie de blindate, respectiv Centurion, Montgomery nu-si mai incapea in piele de mandru, insa a palit cumplit la vederea IS 3-urilor rusesti. Patton, aflat langa el, l-a atins cu palma pe umar si a tinut sa-l linisteasca:
- Calmeaza-te, inca suntem alaturi de voi.

PS- Foarte important: nu ratati comentariile, gasiti in ele cu mult mai multa informatie  decat in articolul insasi!

Bloggeri-m-as si n-am cui - profil de sufragiu

Sa ne-ntelegem d-aici, din primul rand: pe acest blog nu este si nu va fi nicicand activata moderarea comentariilor.
Dom'le, schepsisu' blogurilor io-l vaz ca pe un mijloc de comunicare, un mod lesnicios de afisare a ideilor, o cale universala care-ti permite interactiunea cu semenii, un loc al dezbaterii; urmand firul rationamentului ajung la fireasca concluzie: odata ce numa'  geniile si nebunii au intotdeauna dreptate, e in natura faptelor sa te confrunti cu altfel de opinii decat ale tale.
Aflandu-ne in plina campanie electorala nu-i ceva iesit din comun ca majoritatea covarsitoare a scrierilor au tema politica. Asa cum oricare soldat al lu'  Napoleon tinea in ranita bastonul de maresal, fiecare roman e cel mai bun in postul de presedinte sau selectioner al nationalei de fotbal - asta-i deja axioma. Nu cautati diferentieri pe criterii de varsta, sex, educatie sau clasa sociala, pur si simplu nu exista. Singura modalitate prin care se reuseste o oarecare clasificare intre compatriotii purtatori de blog e stilul si aici avem patru categorii mari si late, atata tot:
1 - Vituperant
2 - Naiv
3 - Visceral
4 - Rational
Cu exceptia ultimului criteriu, primele trei se pot combina intre ele chiar si pe parcursul unui singur text, pana la a-l face incoerent, absurd, insa nefiind o regula. Reprezentativ in acest sens este blogul domnului Vasarin, Apokalypyo. Domnia sa isi numeste creatiile "pamflete", in ciuda faptului ca aproape toate se bazeaza pe ultimele stiri sau articole din presa. Cu o ravna de invidiat si demna de o cauza mai buna, dansul incearca sa ne convinga ca Basescu-i vinovat. De ce? De orice! De incalzirea globala, de gripa porcina, de cer innorat, ba nici de disparitia dinozaurilor n-ar fi strain.
Categoriile unu si trei se impletesc armonios in text, gratie unui stil placut, unui condei inzestrat. Ca postarile domniei sale sunt mai lipsite de veridicitate si decat apa intr-un ued saharian, asta-i alta poveste.
Din randul celor naive am ales spre exemplificare blogul doamnei Raluca Margeanu, Floare albastra.
Dumneaei ne instiinteaza intr-unul din articole ca-l va sustine cu votul sau pe Crin Antonescu si se asteapta ca toate femeile s-o urmeze. Motivul? Pentru ca e frumos si seamana cu Alain Delon. Ce, nu-i de-ajuns?!...
O pornire ludica ma-ndeamna sa-i las un comentariu, in care-i atrag atentia ca a mai existat un moment asemanator in istoria post decembrista, cand romanii au ales pe criterii estetice, data ramasa in anale sub numele de "votul din Duminica Orbului". Statura atletica, chipul viril al lui Petrica Roman alaturi de zambetul larg si patern marca Iliescu, au ingropat revolutia si sperantele majoritatii.
Pana aici mi-a fost! Distinsa sufrageta se dezbraca de caracter, isi pune tzatzeste mainile-n sold si-mi trage un perdaf ca nici apa Dunarii nu ma mai spala.
Blogurile pe care tocmai vi le-am prezentat sunt unite prin doua aspecte, primul fiind cel al categoriilor care se intrepatrund si al doilea: ambele acrediteaza ideea ca vizitatorii cu opinii diferite sunt neaparat slujbasi in solda portocaliilor.
Sa-i contrazici? Pierdere de vreme...

Diogene in butoi

Tzatziki

Prieteni, hai, mai intai, sa vedem ce-i tzatziki? In fond si la urma-urmei, nu-i decat o amarata de salata, atat si nimic mai mult. C-o mai servesc cate unii  drept garnitura? Si?... Care-i spilu'? Parca tu n-ai mancat de cand te stii, una-alta, carne ori peste, doar c-un amestec de verdeturi, legume si ale laptelui pe langa ele? Si-apoi, s-avem rezon, ca de te muncesti prea mult cu o salata, cand mai faci  restul ?
Dupa cum taci inteleg ca esti de acord cu mine. Mai departe: incercand s-o faci precum grecii si tinand mortis pe calea asta, n-o sa te alegi cu altceva  decat  pingele rupte , un car de draci si ochi lungiti de foame. Ma-ntrebi de ce? Simplu, ori nu le gasesti pe toate, ori le gasesti dupa atata alergatura ca-ti piere cheful. Si-atunci, care-i calea de urmat? Nu te grabi, ai s-o vezi mai dihai ca pe Luminita, aia care tine felinaru aprins la capu tunelului.
Primu lucru pe care-l fac eu e sa-l bag in ma-sa pe grec si-ncep a cugeta romaneste. Desi bucataria-i poezie, fiind vorba de tzatziki musai sa gandesti pragmatic: totul la iuteala si rezultatul sa te dea pe spate.
Primii-s castravetii - oricare-s buni. Spalati, curatati de coaja, gustati fiecare ca unii-s amari, dati pe razatoarea mare si pusi intr-o strecuratoare, sa se scurga. Fii atent aici: daca tii f'o muiere pe langa casa, n-arunca zeama ca-i e  de trebuinta  la oaresce reparatiuni pentru ficsonomia obrazului.
Iaurtul - neicusorule, sa fie gras si atat. Nu-ti bate capul cu cel de oaie, capra si alte minuni, ca-s greu de aflat si-ti zic cu mana pe inima ca nu merita osteneala. Eu folosesc  Napolact, gras 6%.  P-asta-l desfaci primul si-l pui aidoma castravetilor la scurs - o sa te crucesti cata apa-si lasa.
Usturoiul - o spun si azi, o spun si maine si pan' la sfarsitul lumii: NU DIN CEL TURCESC! Nu-i bun nici sa-ti omenesti dusmanii! Iei d-al nostru, chit ca are cateii mai mici si pigulesti mai mult cand il cureti. Piseaza-l si freaca-l cu ulei de masline, din cel bun, nu te zgarci aici.
Marar - nu lua de la prima taraba si alege-l cu grija, dupa miros; ala de ti-o intepa narile mai abitir, e mai proaspat. Pune-l sub jetul de apa rece si resfira-l oleaca. Gata-i. Toaca-l cat se poate de marunt.
Sare - de care ai.
Piper - frate, fa si tu o risipa si de munca, si de bani, ia din cel alb, boabe, si macina-l atunci, ca ala negru se vede urat pe fondul alb din castron.
Dac-ai ostenit, aseaza-te si toarna-ti un pahar de vin, cat timp il bei, mai indeasa-n castraveti, sa-i ajuti sa-si lase zeama. L-ai baut ? Sa-ti fie de bine! Ti-s toate la-ndemana? Si ce mai astepti ?!... Pune totul gramada intr-un vas si amesteca vartos. Tranteste-i un capac si da-l la rece, dupa patru sau cinci ore e numa'  bun.
Simplu si usor ca buna ziua !

Mariaj electoral

Fara alte comentarii...

Consideratii politice 2

Citeam azi un articol, n-are importanta-n ce jurnal, unde autorul constata ca Basescu a pierdut blogosfera si tot el concluziona: "...insa bloggerii nu voteaza" sau dac-o fac, aleg Pantera Roz, as adauga eu.
Dom'le, cata vreme n-am nici o luna de cand am lansat formatul, nu ma pot considera membru deplin al comunitatii si chiar de-as fi, Basescu nu m-a pierdut din simplul, unicul motiv, ca n-am fost niciodata unul de-al lui. Neam cu mine nu-i, vecini nu suntem, la baute n-am fost impreuna, la curve nici atat, ba, daca stau sa ma gandesc bine, nici la nunta n-a venit - nu-i bai, nu-l invitasem, da'  putea sa-mi faca o surpriza.
Si cu toate astea am sa-l votez.
De ce?... intrebarea cititorului vine firesc, diferind doar tonul, pe care oricum nu-l sesizeaza nimeni dincolo de punctul singur, cele de suspensie insotite ori nu cu semnul exclamarii.
Pe motiv de antene, dragi cititori! Din pricina unora ca Mircica Badea, individ care n-a stiut si n-o sa stie niciodata unde se termina culturismul si unde-ncepe cultura, dovada vie ca prostitutia nu-i pedepsita-n Romania (a spus-o chiar el), a lui Bogdan Teodorescu, individ respingator fizic, moral, stilistic, ultimul termen incriminandu-i asa-zisa opera, a lui Gadea, omul ale carui opinii politice, sociale, etice, sunt toate sub eticheta pretului, a lui Valentin Stan - frate, asta-i chiar o enigma pentru mine! Cat ie Stan, cat ie Valentin si cat laptop?
Mai apoi si  'mneavoastra aveti o parte din vina,  stimati bloggeri, macar p-aia ca desi interpretati aceeasi partitura - pe diferite voci, e drept - respectiv "Jos Basescu!", nu reusiti s-aduceti in dezbatere o platforma politica atractiva si/sau viabila alaturi de vreunul dintre contracandidati. Cum spuneam mai deunazi, Geoana e un liberal vopsit in culori social-democrate iar in Antonescu vad liberalul agreeat de Iliescu - mi-e prea de-ajuns! Oprescu, Becali, Vadim? Neicusorilor, aici discutam politica, bancurile sunt oleaca mai la vale...

Vedete de la noi - o barfa mica . Azi Mihaela Radulescu si Andreea Marin

Vedeta-n sus, vedeta-n jos, 
Vedeta tunde si rade frumos.

Cam asta-i, pupa-v-ar mosu, nivelul vedetelor noastre, nu mai ridicat decat cel al coafezelor sau croitoreselor de cartier -  meserii cu totul si cu totul onorabile de altfel, 'osebit de utilitatea eminamente butaforica a personajelor care inunda spatiul media.
Nu, regret sa va dezamagesc, n-am sa fac vorbire asupra unora ca Magda Ciumac, Nikita din Romana, Romeo Fantastik sau Marian Darta, ci m-avant direct spre piscuri: Mihaela Radulescu & Andreea Marin.
Prima s-a tot vaitat pe unde a putut si cat au tinut-o bracinarii, cum ca presa o hartuieste, paparazi nu-i dau pace, ii intra cu bocancii-n viata privata... Chiar asa sa fie, cocoana? Daca  'mneata ai uitat, sa-ti amintesc io un episod relevant in ce priveste relatia ta cu trebusoara asta: pe vremea cand abia te mutasei in bojdeuca lu'  Elan, ai sunat toate redactiile, toti stiristii, sa puna saua pe cai si sa-ti adaste-n poarta, sa-ti traga-n poza armasarul pe nume Porche, abia intrat in grajduri via Schwartzenberg. Motivul? Te cam trasasei la umbra si ratingul, sondajele iti aratau  caderea libera.
Pai si vin astia de la Libertatea, Cancan, antenistii plus cine-or mai fi fost, filmeaza prin curte, fac fotografii la greu cu tine, cu armasaru', grajdurile, cuhnia, iatacu', buda, acareturile, alea-alea. Seara ai aparut la stiri, a doua zi faceai prima pagina a tabloidelor - toate bune si frumoase cata vreme asta ti-a fost scopul, insa tevatura l-a-nfuriat pana peste poate pe barbac-to, incat era gata-gata sa te azvarle cu trentele-n strada.
"Bine, fa, bagi tu om strain la mine-n casa? Ii preumbli-n buda mea, in iatacu'  meu, 'tu-ti canafaua ma-tii!" - zice-se c-ar fi urlat jidanul catre tine, de-au auzit si vecinii  peste trei ulite.
Astea fiind spuse, cocoana, nu mai plange la mormant strain, ca ce ai cautat, aia ai gasit,  sa nu-ti mai graiesc si ca pe un cacat o sa afli-n toata vremea muste, nicidecum fluturi sau albine.

Urmeaza:

Mai sa fie f'o doua, trei luni in urma cand presa de aceeasi factura precum cea amintita mai sus, basca netul si blogurile, in special, ne faceau cunoscut demersul inaintat de madam Andreea Marin, primarelui de sector doi, pre numele lui Ontanu Neculai, in care-i cerea instalarea unor containere pentru deseuri reciclabile, sa aiba  'mneaei un locsor unde sa-si azvarle hartia, sticla, plasticu, chestii d-astea - hai ca n-o lungesc. Daravera face oaresce valuri, ba chiar primeste un raspuns din partea edilului, unul oficial in concepere si termeni. Cocoana iar sare de cur in sus, cum ca uite ce-nseamna daca te implici, daca te arati responsabil, daca-ti pasa si alte bla-bla-bla-uri de genu', tot prin presa, tot pe net, tot pe bloguri. Ceea ce madam omite cu buna stiinta sa aminteasca, e  o a doua adresa trimisa tot de primarie, de data asta din partea celui direct responsabil, in care omu-i zicea cam asa (textul e creatie personala, oarecum buruienos, insa pastrand intru totul ideea de baza):
"Fa, n-auzi, da-te-n handel de chioara dracului, ca ai containere d-astea chiar in coltu'  strazii tale, ce durerea mea imi tot freci creierii?!..."

Pai si cand io va spui ca-i doar butaforie, nu vreti sa ma credeti...

Film - Povestea Sovietelor

Azi, 7 Noiembrie, se sarbatorea pana nu demult, revolutia bolsevica. Mai jos va ofer un linck si, alaturat, invitatia sa vizionati un film despre o alta fata a evenimentelor.
Comentariile ulterioare sunt binevenite.

http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil

Manastiri rupestre - partea a treia

 Corbii de piatra

Ca sa inchei traseul iesi din Campulung si cauti drumul spre Curtea de Arges, pe sub poala Fagarasilor. Cand ajungi in Musetesti, faci la dreapta,  spre  Corbi.
Asezata pe malul stang al Raului Doamnei, o zaresti itindu-se printre case inca de cand intri-n sat, insa tre' sa mai mergi cale de f'un kilometru pan' ce afli podul, sa treci apa. Era sambata, trecut bine de amiaza si soarele cobora molcom spre dealurile ce-ngradesc albia raului, mangaind cu raze tandre blocul imens de patra care gazduieste manastirea.
Lumina lina. Musai s-ajungi acolo, sa fie toamna, sa nimeresti intr-acel ceas al zilei, sa ai parte de un cer senin si de o inima indeajuns de mare, pregatita a primi intreaga frumusete a lucrarii Domnului, ca oamenii prea putin s-au ostenit aici si Creatorul e cel care a zidit pentru noi.
Stanca, de-o varsta cu Facerea Lumii, i-a dat dintotdeauna adapost omului, si tot dintotdeauna recunoscator, omul i-a multumit Lui pentru asta, rostindu-i diferite nume, dandu-i diferite chipuri.
Zidul ce incastreaza usa e "nou", ridicat in locul peretelui prabusit cu vreo doua sute de ani in urma - pentru doritorii de date exacte le recomand searchul pe Google - iar pictura interioara e cea mai veche de la noi, de prin secolul XIII, niciodata restaurata si ca printr-o minune pastrata in mare parte.

Aici, abia aici aflat-am rostul cuvintelor, noima si vrerea lor, pacea si smerenia la care te-ndeamna si ti se cer.

"Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc Celui fara de moarte, Celui Sfant si Fericit, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzand lumina cea de seara, laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste."

Pozele de interior sunt greu de realizat - cel putin pentru mine ca unul habarnist intru reglajele necesare - si data fiind interdictia folosirii blitzului, sa-mi fie iertata calitatea imaginilor. In ciuda inconvenientului sper sa puteti si 'mneavoastra remarca cromatica, motivele florale (ma repet aici : vechi de opt secole) care se regasesc in portul popular din zona de nord a Munteniei.
Nisele altarului sapate-n roca posibil sa fi slujit sacerdotilor cu mult inaintea crestinismului, la fel ca si la Manastirea Cetatuia.
O cararuie abrupta face posibil drumul pana-n varful stancii si e pacat sa nu urci, daca tot esti aici.
Cititorule, desi-s zgarcit in privinta sfaturilor mai ceva ca Hagi Tudose, zic sa iei aminte la crucea ridicata pe la o mie sase sute si ceva, asta una la mana si a doua, cum stai cu fata spre apus, indreapta-ti pasii-n stanga iar apoi priveste-n jos, n-o sa-ti vina a crede ! Roasa de apa si de timp, o grota ciudata adaposteste acareturile unei mici gospodarii pe care, de asemenea, te-ndemn s-o vizitezi; ii apartine unei batrane sarmane. Ajuns aici, fa ca noi : lasa-i cativa banuti, un dar infim pentru ce-ai sa vezi.

Poze:

Manastiri rupestre - partea a doua

Ia ziceti-mi, boierilor, care ati auzit de Giulgiul din Torino, de Lancea Sfanta? Ohooooo.... destui! Da'  de prima icoana a crestinatatii? Cum, nimeni?!!! Scuza-ma, Vasile, nu te-am observat... Pentru toti ceilalti, iat-o:

Cand cei doisprezece Apostoli au plecat in lume sa predice Evanghelia, Sfantul Apostol Luca le-a dat fiecaruia cate o icoana, iar cea din imagine, singura pastrata, a fost adusa aici de Sfantul Apostol Andrei. Dupa ce a purtat cuvantul Domnului in Dobrogea,  a venit si prin aceste parti ale Daciei. Afland intrarea in grota si crezand ca va gasi in ea vreun slujitor al zeilor pagani, a cercetat-o, insa cum nu era nimeni, s-a-ntors spre cei care-l insoteau rostind cuvintele : "Nemo est" -  asa a ramas numele locului, Namaiesti.

Degraba ridica-vor scepticii glas, "Hai, dom'le, lasa-ne, astea-s povesti!";  nu vreau sa le raman dator si-i intreb, la randu-mi: "Da' Giulgiul si Lancea, ce-s, manca-v-as gura, nu  tot legende? Plus ca mie-mi place mai mult asta decat alelalte doua".

 Ca s-ajungi aici, dupa ce ai lasat in urma Cetatuia-Negru Voda, tii drumul spre Campulung si  unde se-ntretaie cu soseaua spre Brasov, faci o tzara la stanga si imediat dreapta, urmand indicatoarul spre sat.

 

Casa memoriala George Toparceanu

 

 Vezi-o si p-asta, neicusorule, ca-i chiar peste drum de manastire.

Uitam sa va spun, uita-m-ar necazu': neaparat faceti un mic ocol pana-n Stoienesti, sa vedeti si Crucea lui Mihai Viteazu. Iata povestea ei: dupa batalia de la Calugareni, domnul s-a tras cu oastea prin partile de aici, unde a  durat intariri cu val de pamant si busteni, ingradindu-si tabara, s-astepte ajutorul promis de Sigismund Bathory.  Sinan l-a urmat, da'  mare lucru nu putea face, ca, una la mana, prea o luase-n freza prin mlastinile Neajlovului si a doua, armata i se imputinase odata cu garnizoanele lasate-n Bucuresti ori Targoviste, ca sa nu-i mai socotim basbuzucii si akingii plecati in jaf prin tara.

Cand furtuna razboiului s-a potolit, Doamna Stanca a ridicat cruce de piatra intru amintirea faptelor.

 

Va urma: Corbii de Piatra

Manastiri rupestre - partea intai

"Triunghiul sacru al crestinatatii romanesti", "Triunghiul magic al manastirilor rupestre", doar doua titluri sub care Google o sa va afiseze  multime de articole, comentarii, fotografii, felurite teorii, unele cu tenta S-F, altele conspirationiste, istorice, teologice, mitice, ce mai, de toata mana.
Adevarul e ca cele trei la care se face referire, respectiv Cetatuia-Negru Voda, Namaiesti si Corbii de Piatra, nu formeaza in plan geografic un triunghi echilateral, insa acest aspect nu le rapeste nimic din farmec, ba chiar as spune ca adauga un plus de atractivitate si mister.

Pe soseaua ce leaga Targoviste de Campulung, in dreapta drumului, chiar in varful unei stanci de 890m, intr-o mica pestera, se afla manastirea Cetatuia. Legenda i-o atribuie lui Negru Voda, dar primii sihastrii vietuitori aici se pierd in abisul timpului. Exista atatea dovezi ca locul a fost altar de cult dacic, ca aici preotii lui Zamolxe il simteau pe zeu mai aproape...Nefiind nici un izvor, apa se strange intr-un put sapat in stanca, aproape de varf, lucrare mai veche de 4000 de ani!
Tusez pentru domniile voastre doar cateva din aspectele care-i marcheaza unicitatea, pentru tot restul indemnandu-va s-o vizitati.
Dublul altar: in vechime mica bisericuta din grota avea doua altare de cult, unul catoloc si celalalt ortodox. Teoriile care incearca sa explice  acest ecumenism de neconceput intr-o vreme a intolerantei, fac trimitere la Doamna Clara, nevasta lui Vlaicu Voda, catolica, sau si mai adanc in timp, la Basarab Intaiul, intemeietorul statului feudal Tara Romanesca, catolic si el, domn peste supusi ortodocsi.

Vechiul altar catolic

Intrarea in a doua sala, unde-i altarul ortodox

Cum urci spre varful stancii, sapate-n piatra de catre om, de vanturi, de ploi, de cine stie cine sau ce, apar niste adancituri aidoma unor urme de pasi. Povestile locului spun ca-s urmele pasilor lui Negru Voda.

In peretele de nord al grotei, afara, gasesti tot sapat in roca imaginea "Cavalerului Trac" Nimeni n-o sa-ti poata spune de cand e aici, de cine-i facut, ca ce reprezinta ramane sa decida imaginatia fiecaruia.

Nu am sau, mai exact, nu mai gasesc pozele putului in care sihastrii de aici strangeau apa pentru nevoile lor, iar acum chiar ca nu prea mai pot face altele - si va spun oleaca mai jos de ce...

 

Ultimele doua imagini surprind ce se vede din varful stancii, de langa troita; prima spre sud, cu valea raului si satul Cetateni, urmatoarea spre Campulung, cand, intr-o zi senina, se poate vedea Mausoleul de la Mateias.

N-ar fi cinstit fata de domniile voastre si nici chiar fata de mine insumi, daca nu v-as prezenta si neajunsurile implicate in vizitarea locasului pe care tocmai vi l-am descris: primul dintre ele ar fi tiganii care si-au zidit salasul la poalele stancii, chiar pe vechile temelii ale caselor domnesti aflate candva aici. Unde in urma cu sute de ani crai si craiese isi purtau  nobletea si destinul, acum sunt grajdurile cailor ori loc de joaca liotei de puradei sau chiar mai rau, haznalele tuciuriilor.

Un alt pocinog l-au facut (si continua s-o faca!) monahii stransi in mica manastire. Impinsi de nevoi ori de fervoare religioasa, au umplut varful stancii cu chilii, au ingradit cu termopane vechiul bazin cu apa, au restrictionat accesul spre pisc, ba chiar au spart roca pana la nici juma'  de metru langa urmele din piatra - cat o mai dura pana ce le sterg si p-astea? Au ridicat langa vecha bisericuta din grota o alta noua, imagine reprezentativa a celui mai oribil kitch.

Ce va-ndemn sa faceti, odata ajunsi aici, e sa explorati partea de est a micului masiv, o sa gasiti dovezi clare a prezentei neintrerupte, pana dincolo de marginea timpului, a dovezilor evidente chiar si pentru un neofit, ca aici a fost dintotdeauna loc de cult si inchinaciune. Ca l-au numit Zamolxe, Dumnezeu ori Isus, asta-i alta poveste Asijderea si-n Valea Chiliilor va sfatuiesc sa mergeti, de vreme ce tot ati batut drumul.

Va las cu bine, boieri dumneavoastra, nu 'nainte de a va invita sa adastati macar o clipa asupra cateva imagini ale locului - click pe poze.

 

Va urma: Manastirea Namaiesti