Despre bijuterii - azi MER-KA-BA

Dom'le, la un search pe Google te miri si te crucesti mai ceva ca popa-n Liturghie peste ce dai! "Inel merkaba", "set merkaba", "cercei merkaba", "aiureli merkaba" si tot asa, incat n-ar fi o surpriza ca maine ori poimaine nu-sh'  ce gospodina sa puna mana pe andrele, sa faca un pulovar din lana, bumbac si melana, ca mai apoi sa-l boteze jerseu merkaba, pe considerentul ca-i din trei materiale diferite!...
Simbolul MER-KA-BA e unul singur si tine de conceptul geometriei sacre, asta sa fie clar tuturor, iar pentru tot restul va las placerea sa serciuiti.
Ca exista o anume mistica a lui, eu pot depune marturie. Pai sa va povestesc:
- Mai acu'  ceva vreme trece un cumatru pe la mine, c-o poza-n mana, si ma roaga, daca poci, sa-i fac obiectu'. Neicusorilor, eu am tot atatea in comun cu geometria si matematicile, cat are un eremit cu tarfele de pe centura, ca sa zic asa. Am sucit-o, am rasucit-o pana ce mai aveam un pic si faceam din ea titirez, da'  s-o pricep, pas si pace buna! Vreo doua zile m-am tot chinuit s-asez toate dupa cum mi le arata imaginea, insa credeti ca ele vroiau sa stea? Nu, nenica, si n-au facut-o pana ce n-am citit si n-am bagat la cap mai tot ce s-a scris la noi legat de asta, iar abia dupa ce am inceput sa-i dezleg intelesul, sa constientizez intrepatrunderea in doua planuri a celor trei elemente, mi-a reusit.
C-asa-i ori ba, va las pe voi s-apreciati. Click pe poza de mai sus.

Pentru detalii privind preturi, dimensiuni, gramaje, click  AICI
Alte modele Merkaba gasiti aici
In cazul nefericit ca linck-urile nu-s operabile, va ofer si o a treia optiune , unde aveti informatii privitoare la posibilitatea de a comanda oricare dintre modele.
L.E.
... si un clip destul de sugestiv, cred eu:

Despre bijuterii - azi verigheta (II)

(Continuare de AICI)
Ce am omis sa spun in prima parte, revin si o fac acu', pentru ca si de asta tre'  sa tineti seama:
- Intrebarea cea mai frecventa, care ii este adresata unui bijutier, e daca in respectivul magazin/pravalie/atelier se fac si reparatii, iar obiectul asupra caruia se doreste interventia, e nimeni alta decat verigheta la care postarea face vorbire.
Dragilor, odata cu varsta degetele se ingroase sau se subtiaza, dupa cum ii e dat omului, dupa fire, ocupatie si hrana (chit c-am pus-o ultima, 'mneavoastra asezati-o linistiti in capu'  listei), ca sa nu mai amintesc de alte hibe, suferinti sau pur si simplu d-ale vietii. Cu cat modelul e mai complicat, cu atat respectiva operatie lasa urme mai vizibile, pana acolo incat va trebui sa va faceti o alta si cum nu-i bine (de, superstitii d-ale astora mai varstnici, ca mine...) sa fie doar una, ajungeti la o pereche noua.

Despre bijuterii - azi verigheta

Cea mai dorita, cea mai purtata si cea mai pretioasa bijuterie: verigheta.
Se stie ca de prin sec. V e.n. dateaza obiceiul purtarii ei si a fost impamantenit de crestini, de la care majoritatea popoarelor au preluat-o.  Ce reprezinta, de ce se poarta pe al patrulea deget al mainii stangi, astea-s amanunte pe care va sfatuiesc sa le cautati singuri, iar din noianul de explicatii gasite in abramburistica lume a netului, alegeti-va una care sa va placa si tot ce  ramane e sa credeti in ea pana la capat, pana ce moartea va va desparti si chiar dincolo de ea. Ce vreau sa va spun e altceva: ganditi-va bine ce alegeti!
Dragii mosului, la un simplu search, un clik distanta, aveti mii (sau chiar mai multe) de oferte si modele, trendul zilei fiind combinatiile de aur alb cu galben sau galben cu roz ori cele cu pietre albe (briliante sau zirconiu - dupa buzunar si putirinta), cu modele sau gravuri in stil neaparat modernist, postmodernist, avangardist, aiurist, etc...
Dom'le, sa-ncep prin a va infatisa un alt obicei legat de casatorie si, implicit, verigheta: cel al nuntii de argint. Daca sunteti printre cei binecuvantati de Dumnezeu si chiar v-ati gasit sufletul pereche, dupa un sfert de veac de la momentul lui "Isaiia dantuieste", e bine ca ori sa va faceti inc-o verigheta, de data asta din argint, ori sa puneti un fir din acelasi metal pe vechile inele, marcand, in acest fel, aniversarea.
A mirare-i pentru mine cand vaz ce-si doresc si ce-si aleg tinerii de azi, mai cu seama cand vine vorba de modelele ce au deja o banda din aur alb pe mijloc (bine, e drept, sunt destule magazine care vand chestii rodinate drept aur alb). Aveti rabdare, neicusorilor, faceti asta abia dupa ce-oti sta-mpreuna douash'cinci de ani si mai vorbim dup-aia!...
Sa zic ceva si de verighetele cu pietre (pretioase ori nu): dom'le, nu va sfatuiesc! Nici macar un inel cu piatra nu se poarta zilnic, ca montura se toceste, piatra poa'  sa cada, gherutele-n care-i prinsa se pot agata, treburi d-astea... Pai verigheta n-o dai jos aproape niciodata, muncesti, te speli si dormi cu ea pe deget, la ce sa te-ncurci cu prostii? Vrei tu neaparat un briliant? Fa-i, dom'le, un inel de logodna sau cum i-oi zice, numa'  pe verigheta sa nu pui asa ceva, ca mai rau o strici!
Legat de modelul decorativ sau gravura exterioara (pen'  ca exista si una interioara!): iar nu va sfatuiesc.
Hai sa ne gandim un pic: aurul e un metal, da'  nu-i otel, pupa-v-ar mosu! in timp se va toci, gravura o s-arate ca o simpla zgarietura pe suprafata ei, modelul devine de nedescifrat in zece, maxim cinsh'pe ani. Aveti de gand sa faceti mereu altele noi dupa intervalul asta? Nu prea-i frumos si nici chiar sanatos, zic eu...
- Si-n cazu'  asta, ce sa ne alegem? e intrebarea fireasca ce-o ghicesc venind dinspre  'mneavoastra.
- Verighete care sa va tina o viata! e raspunsul meu. Simple ca forma, drepte sau usor bombate (cu un plus pentru cele din urma), indeajuns de groase cat sa nu se rupa, sa se deformeze, sa aiba destul material in ele, incat prin pierderea/tocirea - fireasca in timp - sa n-ajunga niste umbre.
Cateva cuvinte si despre ce-o sa scrieti pe interior: numele si data casatoriei, atat e de ajuns.
Imi amintesc cand doi tineri mi-au cerut sa fie gravate cu "Master Blaster" si "Princess Aimee". Nu m-am putut stapani sa nu-i intreb:
- Dragilor, da'  cand oti avea copii, asa or sa va strige?
Am mai povestit noi una-alta, am mai glumit, am mai ras,  pan'  la urma tot Costel si Ioana a ramas.
In incheiere vreau sa luati aminte la verigheta lui Alexandru Ioan Cuza si a gravurii interioare care zice asa: "Helene Rosetti-avril 30-1844"

Despre bijuterii

Sastisit pana peste poate de politica, manele si manelisti, Dan Negru si Fashion tv, Badea, Gadea si Ciutacu, Tismaneanu, Dinescu si postumul caz Adrian Marino, m-am decis sa scriu despre al'ceva si anume o chestie la care chiar ma pricep:  bijuteriile. Traiesc printre, cu si din ele de aproape treij'  de ani, asa ca de ce sa-mi mai pierd timpul batand campii pe marginea unor teme de toata jena, cata vreme-i clar ca lumii-i pasa prea putin, ca suntem un popor vegetal - cum zice Blandiana, ca avem constiinta-n burta, civismul in fund si patriotismu-n vorbe goale.
Din capu'  locului sa fim intelesi: pitipoancele si cocalarii nu-s bineveniti, randurile mele nu li se adreseaza, nici macar nu m-astept sa le priceapa sensul, eu scriu pentru cei care cumpara o bijuterie  ca le place, le e draga, simbolizeaza ceva anume sau pur si simplu si-o doresc, nu pentru aia care se vor impopotonati mai abitir decat bradul craciunului de globuri sau popa de odajdii.
Rarilor si incapatanatilor mei cititori le pun la dispozitie sectiunea comentariilor (care vaz ca si-a revenit intre timp, dupa ce lunga vreme n-a mers) pentru orice fel de intrebari, la care promit sa raspund in limita cunostintelor si a experientei.
In final mai tre'  s-adaug sh-asta: sunt traditionalist pana-n maduva oaselor, asa ca nu v-asteptati la cine stie ce trenduri de moda, curente moderniste, creatii avangardiste, aria astora e localizata-n spatiul cuprins intre Gheorghe Marinescu din Berceni si Balaceanca - dupa umila si modesta mea parere.

La buna vedere!

Penelisti, rugati-va pentru sanatatea lu' Basescu!

Citesc si eu, ca tot omu'  ce se vrea informat, presa, stirile agentiilor mai acatarii, comentariile analistilor politici. Dom'le, la ordinea zilei e apropiatul congres al penelistilor; te-ai astepta sa asisti la o dezbatere publica a programelor/doctrinelor. Vorba unui pescar memorabil: azi, canci... N-a fost nici ieri si nu-mi vine sa cred ca maine se va schimba situatia, liderul in functie si contracandidatul lui se rezuma la ce fac de cinci ani incoace, adica sa interpreteze - bine, e drept, fiecare-n maniera proprie - aria stiuta pe de rost, aia cu "Jos Basescu", "Jos cu dictatoru'!".
Ieri o stire a cutremurat netul, venita de pe blogul unuia de-si zice Sutu: Basescu-i in spital la terapie intensiva. N-a tinut mult, doar vreo ora jumate, indeajuns cat sa-i aduca astuia mii de clickuri si comentarii. Televiziunile au intrat tarziu cu stirea exacta, Basescu s-a dat si el pe sticla in stilu-i deja consacrat, potolind furtuna din pahar. Personal nu mi-am facut nicio clipa griji, nu ma intereseaza, insa m-am temut pentru penelisti. Doamne fereste, moare Basescu, raman astia si fara programe, si fara doctrina, si fara vreun scop in sine!

Romania si scutul antiracheta

Neicusorilor, toata tevatura asta arata exact ca o curva batrana si urata care tot da din cur, desi n-o mai fu*e nimeni.

Intermezzo

Citez din Ahmad ibn-Fadlan, ibn-al-Abbas, ibn-Rasid, ibn-Hammad (stiu, multora nu le spune nimic numele, insa dac-am sa va dezvalui ca personajul - romantat, intr-adevar - e interpretat de Banderas in "Al treisprezecelea razboinic", parca se schimba treaba):
"Cand vad un om care-i intrece pe multi prin mintea sa iute si prin cunostintele sale, zic:
- Iata, acesta este cel mai potrivit pentru a-l sluji pe Domnul nostru.
Il iau, ii strang o funie in jurul gatului si-l spanzura de un copac unde-l lasa sa putrezeasca"
Ibn Fadlan se refera aici la obiceiurile bulgarilor, neam nomad traitor pe malurile Volgai la data acestor insemnari, respectiv prima jumatate a secolului X.
Barbari, veti concluziona domniile voastre, poate chiar dand a lehamite din mana spre monitor si, implicit, catre autorul povestii. Cum ar arata lumea daca tuturor desteptilor le-am pune juvatu-n beregata si i-am atarna-n plopi?!... Nu tu masini, nu tu televizor, nu tu net, tot la opait am sta si azi.

Un chinez, acum mii de ani, destept nevoie mare, a inventat praful de pusca, sa lumineze cerul cu artificii de sarbatori. Un altul, destept si el, l-a-ndesat pe teava tunului, a bagat  o ghiulea, cat sa-i macelareasca p-aia care mai deunazi se veseleau prin piete.
Un european (parca?) a descoperit electricitatea - n-o sa-mi spuneti ca era vreun prost! Ce a urmat? Becul, metroul, aerul conditionat, alea-alea. Am uitat ceva? Cum sa nu, scaunul electric.
Primul zbor a avut loc in 1906. Mamaaaa, ce chestie!  Icar nu mai era doar un mit, devenise realitate. Stie cineva cat a trecut pana ce avionului i s-au atasat mitraliere, bombe si altele de genu'?
Einstein gasea atomul si ce poate muschiu'  lui sa faca. N-a durat mult ca Oppenheimer le-a dat cu el in cap japonezilor, de n-o sa-l uite astia-n veacu vecilor!
......................................
Zeki Validi Togan, orientalist de seama, comentand pe marginea celor scrise de Ibn Fadlan, spune:
"Nu e nimic misterios in tratamentul crud aplicat de bulgari oamenilor deosebit de isteti. Se intemeia pe rationamentul simplu si rece al cetatenilor de rand care vroiau sa duca doar ceea ce ei socoteau a fi o viata normala si sa evite orice risc, orice aventura la care ar fi putut sa-i conduca geniul".
Din fericire azi nu mai e niciun pericol in acest sens, desteptii nu mai ies in fata ca paduchele pe frunte, ca sa fii bagat in seama musai sa te-mbraci cat mai fistichiu, sa te declari homosexual ori lesbiana, sa apartii minoritatilor de orice fel (excluzand-o pe cea a inteligentilor), iar p-astia nu-i va spanzura nimeni, cel mult vor deveni staruri, creatori de opinie, purtatori de cuvant, oameni politici.

Auzi, fratie, parca nu le-as mai zice barbari bulgarilor.

Nunta Zamfirei

Trei pasi la stanga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de maini si se desprind,
S-aduna-n cerc si iar se-ntind,
Si bat pămantul tropotind
In tact usor.

Banc politic

- Boc, boc!
- Cine este?
- Marean.
- Care Marean?
- Care este.

Dulce ca mierea e glontul Basescului

Balaurizarea lui Basescu aproape ca n-a cunoscut limite si tabloul infatisat noua de  liota analistilor politici era zugravit intr-o singura culoare: negru, da'  hai sa nu zic vorba mare, parca se mai strecura un gri, o tenta cacanie si cam atat, insa, chiar si-n ciuda lor, cand ne referim la ton - asta-i responsabil cu muzica - deja ne aflam nu ca spectatori ci protagonisti ai unui film horror in decororuri suprarealiste.
Pai dupa Armagedonul dinaintea lu' 6 decembrie nu trebuia sa urmeze Apocalipsa? Na, ca betivu', curvaru', dictatoru' a castigat alegerile si soarele a continuat sa rasara dinspre est, apele curg tot la vale, Badea, Ciutacu, Gadea, B. Teodorescu si care dracu or mai fi continua sa taie aceeasi frunza pentru aceiasi caini - nicio teama c-ar putea ramane fara slujba in urmatorii cinci ani.
Acu', ca ne-am lamurit dinspre partea asta, sa vedem care-s asteptarile. Dom'le, una ar fi reformarea de fond si de esenta a mediului politic. Pai daca tara a votat trei sute de parlamentari, da-o-n balarii de treaba, atatia sa fie si nu mai multi! A doua o reprezinta scoaterea din lege a chichitelor ce permite onor deputatilor si senatorilor sa fenteze tribunalu'  cum vrea mushchiu lor. Intrebati orice om de pe strada, toti s-au saturat de circul parlamentar, in care fac scut alaturea unui Nastase, nelasandu-i pe cei in roba sa-i numere, naibii, odata ouale, sa stie tot omu' cate are! A treia-i uninominalu: pupa-v-ar moshu, listele n-au ce mai cauta  si firesc e ca el sa-nsemne un singur tur, cel mai bine clasat castiga, ori doua tururi de vot dupa tiparul prezidentialelor. Greu aici, cata vreme ai UDMR-ul in guvern si ca sustinere din parlament, da'  nu imposibil.
Abia atunci s-ar adeveri spusa Basescului: "Pac, pac, i-am ciuruit".

Vanghelutia

Primarele de sector cinci, Marean Vanghelie, prezinta bucurestenilor inca o creatie care va sa-i nemureasca trecerea glorioasa prin istorie: Vanghelutia.
Dupa Vanghelionul, deja consacrat, a urmat Vangheliada alegerilor in colegiul pe care 'mnealui il pastoreste si de unde a fost emanata ultima Ana Ipatescu damboviteana, zic de Oana Mizil, politiciana de inalta statura civica, ale carei realizari pot fi masurate in telefoane mobile, kile de ulei, zahar, pui Avicola doar un pic mai rasariti decat stramosii lor din epoca ceausista, cunoscuti sub numele de "Fratii Petreus".
Cum imaginatia domniei sale n-are alta limita decat cerul,  iata ultima oferta: Revolutia marca Vanghelie sau, generic spus, Vanghelutia. Sute de mii dintre nemultumitii regimului de teroare impus dictatorial sunt asteptati sa-si manifeste mania proletara vizavi de cruntul abuz savarsit asupra lui Catalin Voicu, acest chip de icoana pesedista - daca-i sa-l analizam dupa toate perceptele lombrosiene.

Impotriva cui a candidat Basescu?

Pai hai sa-i numaram, cumetre si cumetri, ba chiar s-o facem dupa tipicul doua la prefectura, doua la primarie, unu  la scoala de fete:
- Basescu a candidat impotriva celei mai largi coalitii de partide intalnita in istoria democrata a Romaniei; PSD-PC, PNL, UDMR, PRM, PNG, PAS, PIN, PNT (dac-am uitat vreunul, adaugati-l  'mneavoastra), toate si-au strans randurile intr-un singur scop comun, alegerea lui Mircea Geoana.
- Basescu a candidat impotriva a 90% din media - cifra poate creste in urma unei analize  punctuale, insa nicidecum micsorata. Exceptand cateva posturi tv de nisa, cu o audienta insumata nedepasind numarul locuitorilor unui sat mediu populat si a doua sau trei ziare unde redactorii inca  scriu ce cred sau ce vor, tot restul s-au aliniat in cea mai imunda campanie din '90 si pana azi.
- Basescu a candidat impotriva propriului partid, pentru ca orice s-ar zice, Udrea, Ridzi,  Videanu-borduraru si Boc cel Mic i-au adus orice altceva, numai voturi nu.
- Basescu a candidat impotriva familiei. Nu ridicati sprancenele a uimire, stimati cititori, ca aspectul e mai evident decat celelalte deja expuse. Pai scandalurile in care a fost implicat fra-so', fie-sa a mare, a mica, credeti ca i-au oferit sufragii?
Si totusi a castigat! De ce? Unde-i explicatia? Fiind prea multe de spus, aspectul imi va prilejui un alt articol cat de curand.

O zi buna, cumetre si cumetri!

Rezultate oficiale ora 8 - Traian Basescu castigator

B.E.C. anunta primele rezultate oficiale astazi, 7 decembrie, ora 8.00
Traian Basescu - 50,43%
Mircea Geoana - 49,57%

Exit-poll-urile de azi

Voi edita postarea pe parcursul zilei

Ora 9.00

INSOMAR: MG 52.3% - TB 47,7%
CURS: MG 52% - TB 48%


Ora 11.00

INSOMAR: MG 52,1% - TB 47,9%
CURS: 51,5% - TB 49,5%


Ora 13.00

INSOMAR: MG 52,8% - TB 47,2%
CURS: MG 52,2% - TB 47,8%


Ora 15.00

INSOMAR: MG 52,1% - TB 47,9%
CURS: MG 51,8% - TB 48,2%


Ora 17.00

INSOMAR: MG 51,8% - TB 48,2%
CURS: MG 51,5% - TB 48,5%


Ora 19.00

INSOMAR: MG 50,8% -TB 49,2%
CURS: MG 50,5% - TB 49,5%

Breaking news: conform exit-poll-ului  CSOP, Basescu l-a depasit pe Geoana! 
TB - 50,6%, MG - 49,4%

Constantin Tanase, mai actual ca oricand!

 Si cu asta ce-am facut?

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim în saracie?
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Scoatem totul la vânzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a câstiga o pâine,
Multi o iau de la-nceput,
Reticesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc întruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?

Ati mintit poporu' cu televizoru' sau Domnului Flocicu cu dragoste

Amicul al carui nume apare in titlu, comenteaza astfel sub ultimul meu articol de pe blog:
"Si inca ceva: ce am vazut eu la televizor ieri, numai "romani absoluti" nu erau aia! Niste pidilici fara canadiene portocali si nimic mai mult"
Ca asa s-a vazut la tv, ca asa au prezentat stirea cele mai multe agentii de presa, e drept, insa ca asta a fost realitatea, nu s-ar zice, macar si daca ne ostenim sa-i ascultam pe cei care au fost acolo, martorii oculari.
Iata cateva declaratii ale participantilor.
Mircea Mihaies,  scriitor, ne spune ca in Piata Operei au fost nu mai mult de 200-300 de simpatizanti PSD si cam 2 000-3 000 de timisoreni care au scandat "Refuz, rezist, sunt anticomunist!" sau "Geoana, nu uita, Timisoara nu-i a ta!"
Daniel Vighi, profesor, afirma, la randul sau, ca a vazut maxim 400 de pesedisti si peste 3 000 de timisoreni participanti la manifestatie care scandau anti PSD.
TVR, Antena1, Antena3, Realitatea tv, agentiile Mediafax si Agerpress vorbesc despre incidente si interventia in forta a jandarmilor, inclusiv cu gaze lacrimogene. Adevarul e cu totul altul, macar si daca acceptam ca cei direct implicati ar trebui sa-l cunoasca, drept urmare iata ce ni se spune de catre purtatorul de cuvant al Jandarmeriei Timisorene, Marinela Apostolache:
"Am vazut ca la televiziuni s-a dat ca au existat violente grave si as vrea sa clarific: au fost manifestatii zgomotoase si maxim cateva imbranceli. Pana in momentul de fata nu a fost retinuta nici o persoana, nu a fost amendat nimeni. La fel s-a spus ca au fost aruncate gaze lacrimogene si s-a intervenit in forta, nu este adevarat. Nu s-a intervenit cu gaze lacrimogene"

O blasfemie: Corneliu Coposu agent electoral PSD

"Prevederile acestui protocol au fost aprobate de Corneliu Coposu" - cum nu-i trazneste drepatea lui Dumnezeu?!!! Cum pot alatura numele Seniorului emanatilor comunisti?!!!
Televiziunile ii numesc pe cei stransi ieri, in piata Timisoarei, "simpatizanti PDL"; falsa si manipulatorie prezentare, cata vreme erau oameni cu memoria neintinata de mireasma ciolanului puterii, adeptii Punctului opt, contestatari de  douazeci de ani ai ciumei rosii! La Iasi, Bucuresti, Constanta, Brasov, s-a iesit in strada nu pentru vreun scaun deputatesc, nu pentru vreun fotoliu de senator, ci doar pentru aducere aminte, pentru neuitare - ei sunt "romanii absoluti" de care vorbea Petre Tutea.
In 2000 taranistii au fost maturati de pe scena politica nu  c-ar fi fost mai rai, mai hoti, mai prosti decat predecesorii fesenisti, ci din cu totul alt motiv: au siluit speranta si visele intr-o Romanie curata a celor care-i votasera. Dupa impietatea de ieri nimeni si nimic n-o sa-i mai scoata din pubela istoriei.

Basescu si monstruoasa coalitie

La 22 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza era silit sa abdice.
Nu stiu sa existe un alt conducator in toata istoria romanilor care sa-si fi pus mai apasat pecetea trecerii prin vremuri. In doar sapte ani de domnie a scos Principatele din feudalismul de tip oriental si le-a asezat alaturi de noile tendinte ale capitalismului european, arzand etape pe care marile natiuni le-au parcurs in sute de ani. 
(Armin Heinen prezinta aspectul ca pe o mareata realizare dar, in acelasi timp, si ca pe un handicap, romanii neavand timpul necesar insusirii sentimentului de libertate.)
Intre 1859 si 1866 s-au pus bazele statului modern, implicarea lui Cuza regasindu-se in absolut toate ramurile lui, de la administratie, armata, justitie si pana la invatamant sau religie. Practic, tot ceea ce Carol intai realiza in cei cincizeci de ani ai domniei, n-a fost altceva decat dezvoltarea sau simpla continuare fireasca a reformelor initiate de Cuza.
Cum se explica, totusi, abdicarea lui fortata sub presiunea monstruoasei coalitii, acea alianta intre liberali si conservatori? Pai, dragilor, uitati ca traim in Romania? Uitati ca desi feudalismului social i s-a pus capat odata ce claca a fost desfiintata si fiecarui taran i s-a dat bucata lui de pamant, feudalismul politic s-a perpetuat pana azi, la aproape 150 de ani distanta-n timp? Cum se poate vorbi de principii democratice, atata vreme cat inegalitatea in drepturi este perpetuata, cat vointa liber exprimata a natiunii nu inseamna decat un minor aspect orientativ in fata clicii de asa-zisi "alesi" ai neamului? Oare nu v-ati saturat de atatea imunitati, de atatea drepturi speciale, de biruri fara numar menite sa plateasca sporul de chiul al deputatilor, de coruptie al justitiei si de indolenta al internelor?
Cuza a fost silit s-abdice, in locul lui ne-au dat un neamt, care mai tarziu s-a-mpaunat cu titlul (meritat ori nu, e de discutat) de cel mai mare roman. Pe Cuza l-au ezilat pana si din cartile de istorie, surghiunindu-l in trei randuri ca "Domnul Unirii Principatelor", plus o nota de subsol unde-i amintita patima lui pentru femei, atat.
Azi, alt neamt sta cu bagajul pregatit sa ajunga-n Capitala...

PS. Precum vedeti, titlu-i la plesneala, nimic despre Basescu.

Din alte vremuri - Dom' Cazacu

Se-ntampla pe la jumatatea anilor '50 ori spre sfarsitul lor, vreme la care terminau constructia Spitalului Fundeni si o data cu el se mosea  mahalaua Colentinei. Casele mici, inghesuite in curti stramte, erau ridicate te miri cum si cu te miri ce, unele, cele mai multe, din paianta si altele, mai rare, din caramida, astfel ca cele din urma pareau boabe de aur in pietrisul raului. Totusi una dintre ele sa fi vrut s-o sari cu privirea si n-ai fi reusit, prea era alba, frumoasa si-ngrijita, singura cu cismea in curte si gard de zid, cu gradinita numa' flori si o bolta de vitza ce pornea din poarta pana-n usa. O ridicase trudnic si singur unu' de-i zicea lumea dom' Cazacu, umbla vorba c-ar fi inginer, prea-l vedeau numa-n costum si palarie.
Cum a fost mersu-ntamplarii, s-a brodit intr-o zi sa-si lege uitatura cu o doctorita angajata in spital, pediatra, abia iesita de un an, cel mult doi, din facultate. Amanunte nu se cunosc, folclorul local nu le-a pastrat sau le-a ignorat ca fara importanta, ce se stie e doar ca la nici juma' de an s-au luat, domnisoara doctor Elena cu dom' Cazacu - pe care-l mai chema si Vasile, abia la nunta au aflat vecinii.
S-a trecut anu', a mai trecut unu, si-nca unu, de intrase mahalaua la idei ca n-aparea plod in curte, dupa obiceiu locului. Tatele care stiu tot ce misca, au dezlegat misterul:
- Ie sterpa ea...
Alte vorbe n-au iesit,  nici n-aveau de unde, cata vreme dom' Vasile si coana Lenuta se stiau doar ei intre ei ca prea rar le calca cineva pragul dincolo de usa, chit ca motive se gaseau indestul. "N-ai, vecina, o cana de ulei, ca ramasai fara si al meu abia maine vine cu leafa?" sau "Vecina, ala mic arde de zici ca-i soba si nu stiu ce sa-i fac, ca ma uitai si n-are galci!". Nu spui ca si dom' Vasile isi facea drum chemat prin toate casele, sa traga un fir, sa bage lumina intr-o magazie, sa-i sudeze unuia un fier la poarta. Priceput om, dom' Vasile!
Cam cinci ani si-au tot dus traiul lor cel rupt din Gradina Edenului, asta pana intr-o zi care a ramas de pomina in mahala. Era prin luna lui gustar si-n ziua aia dom' Vasile n-a trecut pe strada la cinci, dupa tipic, nici la sase, nici la sapte. Coana Lenuta facuse deja carare batuta pana-n colt si i se lungisera ochii ca la melc tot privind spre sina tramvaiului, incat babele stranse pe la porti incepusera sa shushoteasca. Pe la noua, cand lampile de pe stalpi s-au aprins, a lepadat umbletul si a tras un scaun afara, pe trotuar, urmand sa-si astepte si ea omu' in rand cu toate celelalte neveste ai caror barbati mai incurcau cararile in drum spre casa.
Chiar si cei mai varuiti dintre agheazmagii gasisera drumul pana aproape de miezul noptii si muierile toate se trasasera prin curti, care sa le puna masa, care sa-i spele, ba cate unele ii mai  oblojeau de capete sparte ori genunchi zdreliti, ca destui uitau mersul, umblau in patru labe, sa se-ntreaca cu godacii la ramat si tavalit prin noroaie. Dom' Vasile nu venea...
Acu' 'mneavoastra  nu credeti ca plecate din strada, cumetrele tot pazeau printre uluci? Scurtez aci, cat sa va spui ca abia pe la primul cantat al cocosilor (pentru copiii asfaltului: asta inseamna ceva intre patru si cinci dimineata) a venit si dom" Vasile, da' nu singur, ca-l aduceau in carca doi haidamaci, urati si jegosi cum nici pe groapa din Fundeni n-ai fi vazut!
Ce se-ntamplase? Nimic alta decat ca luasera leafa s-o bausera temeinic cu sefu lor, dom' Vasile, ca sofer ce se afla pe o vidanja de-a ICAB-ului, nicidecum inginer cum il stia  coana Lenuta si toata mahalaua.

Epilog

Aia a fost prima si ultima oara cand dom' Vasile a intarziat peste ora cinci, prima si ultima oara cand s-a-mbatat, prima si ultima oara cand coana Lenuta si-a petrecut noaptea pe un scaunel in strada.
Mai departe si-au continuat basmul... Impreuna. Fericiti.

Imi da, ne da, se da - profil de bugetar

Acum trei ani m-am operat.
Nu, nu fugiti, n-am sa-nsir aici saga suferintelor, nici compasiunea voastra n-o doresc, ce voi istorisi se leaga de un alt aspect, cel al modului in care-i perceputa munca si datoria la romani.
Dupa o gramada de analize, biopsii si alte alea, dupa temerea fireasca a saptamanii de asteptare - o fi cancer, n-o fi? - iata-ma programat pentru operatie. Primul care m-a "vizitat", a fost frizerul, de fapt un tip mic, cocosat, cu un halat alb la vremea tineretii, acum intr-o culoare crem-galbui, mustata a la Clark Gable si ten a la Guta. Stiam dinainte ca tre'  sa-mi toaleteze oarece parti intime, nu era o surpriza aparitia ipochimenului, insa vederea aparatului cu care vroia sa faca asta, da. Ma-ntrebati de ce? Pai cred ca si Burebista il folosise, dupa care sapaturi arheologice il scosasera la lumina, iar acum tot ce vroia cumatru' era sa-mi dovedeasca trainicia si arta faurarilor daci.
- Pas, mon cher, ia d-aici un aparat nou si fa-ti treaba.
Nu stiu daca are importanta faptul ca neica barbierul asta e salariatul spitalului, io tot l-am intrebat cat ma costa.
- 50 de lei, a venit prompt raspunsul.
- Vericule, mi-ai facut cumva  vreun permanent, da'  io nu stiu? Ia d-aici zece lei, zi multumesc si iesi pana nu ma razgandesc!
C-o fi fost tonul replicii, presiunea atmosferica sau mintea romanului de pe urma, n-am s-o aflu niciodata, fapt e ca a urmat intocmai sfatul ce i-l dadusem.
Urmatorul individ care a tinut sa-mi faca cunoscut rolul sau de o importanta majora in cadrul sistemului sanitar, a fost brancardierul. 'Naltut, spilcuit, cu maini ingrijite si imprastiid in jur miasme de parfum bulgaresc, si-a facut intrarea in salon c-un zambet mai larg decat al iliescului.
- Fane ma numesc, sunt brancardier pe sectie!...  si mi-a intins mana.  Maine eu am sa va duc la sala de operatii.
- Adar. Ca sa ne lamurim de azi: iti datorez ceva in schimbul efortului?
- Stiti, in general lumea ofera o mica atentie, asa-i obiceiu'...
- Ce dracu, dom'le, doar n-o sa stric io traditia. Si cam la ce suma se ridica consideratia bolnavilor vizavi de dumneavoastra?
- Cam cin'zeci de lei, insa obrazu'  subtire cu cheltuiala se tine, a tinut s-adauge in timp ce-mi fixa insistent dragonul galben  brodat pe halat.
- Praleo, la banii astia chem taxiu'  de la Otopeni si mi-aduce o pizza bonus! Ia si tu zece lei, cat sa ma-ncadrez in bunele obiceiuri ale spitalului, insa daca ma hurducai la-ntoarcere, nu te ruga pentru sanatatea mea, roaga-te sa mor, altfel iti rup gatul imediat ce pot sa misc macar un brat!

Basescu vs Voiculescu, Patriciu, Vantu

Cine isi imagineaza ca in turul doi are de ales intre Basescu si Geoana, ori e prost, ori e tampit, din doua, una!
PSD-ul vine calare pe antene, "realitatile" lui Vantu ii imfla si ele velatura, iar caricatura liberalilor de azi (se rasucesc in mormant Bratienii!) nu inseamna Antonescu, oricat s-ar autoiluziona anonimul membru de partid, ci Patriciu. Ciudat, nu? Asa-i, insa explicatia o gasiti exact in punctul unde se-ntretaie interesul petrolistului cu drumurile lu'  Geoana: la Moscova.

Lege electorala

Mai sunt zece minute si se inchid urnele,  iar la sectiile speciale de votare gen Gara de Nord sau Regie, cozile sunt imense.
Nu era, dom'le, mai simplu sa dea Parlamentul o lege care sa-i interzica lu'  Basescu candidatura, pe motiv ca Geoana si Antonescu nu pot fura impreuna cate voturi strange marinaru'  singur?
Halal politicieni... Pai sa-i invat io cum si ce sa faca?!!!

O alternativa - turistica, nu politica: Valea Valsanului

Prin anii '77-'78, nu-mi mai amintesc cu siguranta, am ajuns prima oara pe Transfagarasan, pe loc m-am indragostit de munte, in general, si de Fagaras, in special. Soseaua n-am apreciat-o niciodata pentru mai mult decat ce este: o cale lesnicioasa care te poarta spre baza varfurilor Lespezi, Piscu Negru sau Vanatoarea lui Buteanu, ca sa le numesc doar pe cele urcate de mine. Puneam cortul in cate o poiana aproape de asfalt si abia vedeam cel mult o masina trecand in timpul saptamanii, doar weekend-ul se aglomera . Oamenii pe care-i intalneam erau, invariabil, ciobani ori montagniarzi, cu multe similitudini intre ei, indeajuns incat seara, la lumina focului si langa o slana fripta-n tepusa, sa-i confunzi. Cam pe la sfarsitul anilor '90 schimbarile au devenit evidente si nu dintre cele placute. Apareau, peste noapte, parcari cu plata unde, cu un an inainte, avusasem tabara, sau vile rasarite prin poieni pana mai ieri virgine. Fagarasii n-am incetat sa-i iubesc, nici firul de asfalt agatat de coasta lui, insa asa-zisa civilizatie adusa pe rotile bemveurilor, slapii si lanturile ca de caine afisate ostentativ, muzica urland din boxele date la maxim, m-au facut sa caut alte trasee, alte locuri, astfel am dat de Valea Valsanului.
E simplu de ajuns si drumu-i bun, peisajele-s chiar peste ce ai sa vezi pe Transfagarasan, mai putin tigania, urletele bezmetice ale chefliilor, jegul si nesimtirea de acolo.
Cum iesi din Curtea de Arges, faci la dreapta spre Campulung si apoi stanga spre Bradetu; d-aici 'nainte te vor ghida indicatoarele spre Rezervatia Valea Valsanului. Risipa de vorbe nu mai fac, cine-i curios gugaleste si afla, insa pun niscaiva poze, cat sa va clatiti ochii.

PS. Pozele-s facute primavara si toamna.

Despre prietenie

In universul asta nesfarsit s-au intalnit doua civilizatii: una la apogeul dezvoltarii si cealalta abia ridicandu-se copacel. Asumandu-si rolul de mentor sau frate mai mare, prima s-a gandit sa-i intinda o mana, sa-i ofere un ajutor, cedandu-i tehnologie, suport intelectual si altele de acelasi tip. Iata ca usor incep  astia sa si le insuseasca, sa patrunda printre cei avansati, sa-si faca cunoscut locul si rostul lor in galaxie. Cum planeta pe care o locuiau pastra in mare parte natura virgina, a devenit in scurta vreme o destinatie predilecta pentru vacantele celorlalte civilizatii, numai ca desi multime de nave aduceau aici turisti, prea putini se intorceau acasa. Trebushoara asta a ridicat oareshce semne de intrebare in mintile confederatiei galactice si cativa observatori au fost trimisi sa vaza ce-shi-cum, sa dezlege misterul. Dupa ce au cautat indelung, dupa ce au intrebat in dreapa si-n stanga, enigma si-a gasit rezolvarea, numai ca descoperirea i-a shocat pe toti. Turistii erau pur si simplu vanati si mancati! Guvernul sau reprezentantii planetei au fost degraba somati sa ofere explicatii.
- Bine ba, 'tu-va neamu-n dos, v-am dat de toate, v-am deschis scoli, v-am invatat aproape tot ce stim si noi, asta-i multumirea voastra? V-am considerat prieteni si voi asa ne raspundeti?
- Pai si noi tot prieteni va consideram, neicushorilor, iar drept urmare pe unde va prindem, p-acolo va imprietenim.

Basca lu' Basescu - partea a doua

Parlamentul unicameral, reducerea numarului alesilor, a cheltuielilor bugetare, legea salarizarii unice, concedii fara plata obligatorii - cam asta-i oferta electorala a lui Traian Basescu, in contrast evident cu a celorlalti candidati.
Pai daca-l asculti pe Geoana, nici n-apuci sa iesi bine de la urne, ca te-a palit bunastarea, numa'  lapte si miere o sa curga pe tine, stimate cititor, insa conditia e sa-l votezi pe el. Aceeasi melodie o interpreteaza Antonescu, chiar ceva mai nuantat, mai ritmat. Nu-i de mirare, omu'  are si voce, si stil, si talent,  sa nu-ti mai zic ca de shaptish'pe ani tot exerseaza, incat se bate lejer pe burta cu alde Catalin Crisan, Cotabita,Temisan, in curand il prinde din urma si pe Gica Petrescu.
Oprescu, Becali, Hunor si V.C. Tudor - astia-s coristi, pupa-v-ar mosu, chit ca ultimul se distinge prin vocalizele-i stridente, insa n-are sanse la vreun solo, ca e multa vreme de cand a parasit lumea spectacolului pe usa din dos.
Pan'  aici ne-am lamurit, ne dau astia sa ne ajunga noua, neamurilor noastre, la neveste si barbati,  la tot cartieru', insa nu ne spun ce n-or sa poata face, ce nu le sta-n puteri.
La 20 mai 1990, Iliescu ne promitea totul, Raiul urma sa fie un biet parc comunal fata de ce ne astepta pe noi, romanii.
La 11 octombrie 1992, la fel a fost, chit de acum incepuse sa agite soparla cu "nu ne vindem tara". Normal ca n-a vandut-o, ce nu s-a furat, a dat-o pe degeaba.
In anul de gratie 2009 sau 7517 de la Facerea Lumii, prea multe nu ne-au mai ramas, eventual doar pielea de pe noi s-o mai ia.
.. si totusi ar mai fi niscaiva mizilicuri, cum e CEC-ul, Posta sau Regia Sarii, pe care de cinci ani se tot zbat lipitorile sa puna mana...
La 13 mai 1940, Churchill rostea in camera Comunelor: "I have nothing to offer but blood, toil, tears, and sweat", adicatelea mai pe romaneste, n-am ce sa va dau, manca-v-as gura, decat sange, truda, lacrimi si sudoare. Englezii l-au urmat. Toti. De ce? Pentru ca numai asa puteau invinge.
Churchill purta melon, neicusorilor, iar Basescu n-are basca.