Despre bijuterii - azi verigheta

Cea mai dorita, cea mai purtata si cea mai pretioasa bijuterie: verigheta.
Se stie ca de prin sec. V e.n. dateaza obiceiul purtarii ei si a fost impamantenit de crestini, de la care majoritatea popoarelor au preluat-o.  Ce reprezinta, de ce se poarta pe al patrulea deget al mainii stangi, astea-s amanunte pe care va sfatuiesc sa le cautati singuri, iar din noianul de explicatii gasite in abramburistica lume a netului, alegeti-va una care sa va placa si tot ce  ramane e sa credeti in ea pana la capat, pana ce moartea va va desparti si chiar dincolo de ea. Ce vreau sa va spun e altceva: ganditi-va bine ce alegeti!
Dragii mosului, la un simplu search, un clik distanta, aveti mii (sau chiar mai multe) de oferte si modele, trendul zilei fiind combinatiile de aur alb cu galben sau galben cu roz ori cele cu pietre albe (briliante sau zirconiu - dupa buzunar si putirinta), cu modele sau gravuri in stil neaparat modernist, postmodernist, avangardist, aiurist, etc...
Dom'le, sa-ncep prin a va infatisa un alt obicei legat de casatorie si, implicit, verigheta: cel al nuntii de argint. Daca sunteti printre cei binecuvantati de Dumnezeu si chiar v-ati gasit sufletul pereche, dupa un sfert de veac de la momentul lui "Isaiia dantuieste", e bine ca ori sa va faceti inc-o verigheta, de data asta din argint, ori sa puneti un fir din acelasi metal pe vechile inele, marcand, in acest fel, aniversarea.
A mirare-i pentru mine cand vaz ce-si doresc si ce-si aleg tinerii de azi, mai cu seama cand vine vorba de modelele ce au deja o banda din aur alb pe mijloc (bine, e drept, sunt destule magazine care vand chestii rodinate drept aur alb). Aveti rabdare, neicusorilor, faceti asta abia dupa ce-oti sta-mpreuna douash'cinci de ani si mai vorbim dup-aia!...
Sa zic ceva si de verighetele cu pietre (pretioase ori nu): dom'le, nu va sfatuiesc! Nici macar un inel cu piatra nu se poarta zilnic, ca montura se toceste, piatra poa'  sa cada, gherutele-n care-i prinsa se pot agata, treburi d-astea... Pai verigheta n-o dai jos aproape niciodata, muncesti, te speli si dormi cu ea pe deget, la ce sa te-ncurci cu prostii? Vrei tu neaparat un briliant? Fa-i, dom'le, un inel de logodna sau cum i-oi zice, numa'  pe verigheta sa nu pui asa ceva, ca mai rau o strici!
Legat de modelul decorativ sau gravura exterioara (pen'  ca exista si una interioara!): iar nu va sfatuiesc.
Hai sa ne gandim un pic: aurul e un metal, da'  nu-i otel, pupa-v-ar mosu! in timp se va toci, gravura o s-arate ca o simpla zgarietura pe suprafata ei, modelul devine de nedescifrat in zece, maxim cinsh'pe ani. Aveti de gand sa faceti mereu altele noi dupa intervalul asta? Nu prea-i frumos si nici chiar sanatos, zic eu...
- Si-n cazu'  asta, ce sa ne alegem? e intrebarea fireasca ce-o ghicesc venind dinspre  'mneavoastra.
- Verighete care sa va tina o viata! e raspunsul meu. Simple ca forma, drepte sau usor bombate (cu un plus pentru cele din urma), indeajuns de groase cat sa nu se rupa, sa se deformeze, sa aiba destul material in ele, incat prin pierderea/tocirea - fireasca in timp - sa n-ajunga niste umbre.
Cateva cuvinte si despre ce-o sa scrieti pe interior: numele si data casatoriei, atat e de ajuns.
Imi amintesc cand doi tineri mi-au cerut sa fie gravate cu "Master Blaster" si "Princess Aimee". Nu m-am putut stapani sa nu-i intreb:
- Dragilor, da'  cand oti avea copii, asa or sa va strige?
Am mai povestit noi una-alta, am mai glumit, am mai ras,  pan'  la urma tot Costel si Ioana a ramas.
In incheiere vreau sa luati aminte la verigheta lui Alexandru Ioan Cuza si a gravurii interioare care zice asa: "Helene Rosetti-avril 30-1844"