Bunicu' si popa

Bunicul matern, Dumnezeu sa-l odihneasca, se tragea din neamul Scortanilor, printre mosii lui numarandu-se acel haiduc, Amza Scortan, in ceata caruia si-a facut ucenicia un altul mai vestit - zic de Ionita Tunsu. Fusase vataf pe-o mosie de-a Balacenilor, din Vlasca, pana ce un accident nefericit l-a lasat c-o mana si-un picior mai scurt, asa ca s-a-ntors acasa. Aici, fire ciudata, s-a facut un fel de frizer; ii tundea si barbierea pe toti cei din sat refuzand orice fel de plata - zicea ca asta sa fie pomana lui. Invatase pe de rost toate riturile si cantecele bisericesti, slujind ca dascal pe langa popa, chiar daca era analfabet.
Cand a murit ma-sa, strabunica, mama era marisoara, de vreo sapte-opt ani (acum are 89!), asa ca-si aminteste exact scena petrecuta pe marginea gropii; iat-o:
Bunicul il intreaba pe popa, cand asta taman incepea slujba de inmormantare:
- Ia zi-mi, parinte, cat ma costa?
- Pai, ba Merine, dai si tu doi poli, ca toata lumea.
- Cat parinte?!!! Doi poli?!!! Mie-mi ceri tu atat?!!! N-a facut mama doi poli vie, tu vrai sa-ti dau banii astia pe ea moarta?!!!
Apoi, intorcandu-se spre cei stransi in cimitir, continua:
- Ia hai, fratilor, acasa, sa-l lasam singur cu moarta aici, sa-i faca el ce-o sti, ca mai apoi i-oi face si eu ce stiu, da' mai pe-ntuneric, mai la un colt de drum!
.................................................. ..........................
Astazi nu mai am morale, ca s-au terminat, mai incercati maine, poate aduce.