Ratacit printre cuvinte

Piata Universitatii

2012-01-27T13:58:00.002+02:00

Cica in Piata Universitatii se fac liste:

- Protestatar = indemnizatie de 1 700 de lei, loc de casa intravilan, 2 ha extravilan, loc de veci la Ghencea 2.
- Protestatar cu pancarta = indemnizatie 1 800 de lei, loc de casa intravilan, 3 ha extravilan, loc de veci la Ghencea 1.
- Protestatar cu portavoce = indemnizatie 1 900 de lei, loc de casa intravilan, 4 ha extravilan, spatiu comercial, loc de veci la Ghencea 1.
- Protestatar ranit in confruntarea cu jandarmii (insa pot fi si palme sau pumni impartiti la gramada intre ei, nu conteaza) = indemnizatie 2 000 de lei, loc de casa intravilan, 5 ha extravilan, spatiu comercial, loc de veci la Ghencea 1, abonament Metrou, RATB.
- Protestatar luat cu duba si, eventual, amendat = indemnizatie 2 000 de lei, loc de casa intravilan, 5 ha extravilan, spatiu comercial, loc de veci la Reinvierea (pe Lizeanu), abonament Metrou, RATB, 10 calatorii (clasa doua) gratuite anual pe CFR.
- Protestatar in uniforma (de preferat apartinand armatei) = indemnizatie 2 100 de lei, loc de casa intravilan, 5 ha extravilan, spatiu comercial, loc de veci la Bellu, abonament Metrou, RATB, 10 calatorii (clasa intai) gratuite anual pe CFR.
Toate aceste drepturi vor fi conferite printr-o noua Lege a Recunostintei odata cu demisia Presedintelui Basescu si a Guvernului Boc.

Aceasta postare poate fi un zvon sau un pamflet, insa nimeni sa nu fie surprins in cazul in care se va materializa.

30 noiembrie

2011-12-02T11:51:00.001+02:00

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul robului tău Corneliu, unde nu este durere, nici întristare, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit.

Agent de vanzari

2011-11-24T15:23:00.001+02:00

Stire:
"Sile Camataru cere eliberarea conditionata", printre motive gasindu-se acela ca va fi angajat ca agent de vanzari imediat dupa iesirea din puscarie.
Imaginati-va urmatoarea situatie:
Suna cineva la usa, deschideti. In fata il aveti pe Sile Camataru.
- Buna ziua! Sunt Sile Camataru, agent de vanzari al firmei QQQ si va prezint produsul nostru: Triplitoc Trifazat Torocamfilactic. Cumpara cinci bucati, futu-ti gatu' ma-tii, ca altfel iti rup o mana, iti bat copiii si-ti violez nevasta!

Maidanezii politici

2011-11-22T19:14:00.001+02:00

S-a votat legea cainilor fara stapan.
Asa, si?
...si... nimic!
De fapt tot ce-au facut stimabilii deputati, a fost s-arunce pisica (maidanezul, in cazul de fata) in curtea administratiilor locale, chit ca 'mnealor trambiteaza o mare victorie asupra tampeniei numita "legea Marinescu", aia care transforma potaile in asistati sociali.
Pedelistii n-au avut boashe indeajuns de mari si nici sange-n vena incat sa rezolve, o data pentru totdeauna, problema ridicata de prezenta javrelor pe strazi, iar opozitia, in buna ei traditie, l-a luat pe "nu" in brate, ca si cum toate celelalte cuvinte din DEX ar fi fost sterse peste noapte. De azi 'nainte primariile fac ce vor: ii strang in adaposturi, ii castreaza, ii lasa-n strada, ii fac manusi, cu singura deosebire fata de trecut ca au posibilitatea eutanasierii dupa treij' de zile.
Vax!
Cel putin bucurestenii n-au prilej de sarbatoare, stiuta fiind pozitia scapetelui Oprescu in privinta asta.
Pe de alta parte asociatiile iubitoare de potai au gasit un nou prilej de vociferari, folosind aceeasi placa: sterilizare, sterilizare, sterilizare!...
Bai, manca-v-as gura, voi n-ati inteles pana acum ca prezenta maidanezilor in spatiul public nu-i semn de civilizatie? Ca sterilizati ori nu, javrele poarta aceleasi boli, fac aceeasi mizerie si musca la fel? Nimeni n-a acuzat vreodata niciun maidanez de viol, asa ca de unde pana unde gasiti sterilizarea ca fiind solutia problemei?!!!

Intrebare

2011-11-08T20:19:00.001+02:00

Doua trupuri, un singur suflet.
sau
Doua suflete, un singur trup.

Daca ne referim la iubire ca sentiment intre barbat si femeie, cu tot ce implica ea, care ar fi definitia ideala?

Lauda...

2011-11-03T23:59:00.000+02:00

Aseara-n crasma imi faceam de lucru pe langa niscaiva beri. Nu eram singur, ma-nsoteau cateva cunostinte.
Din vorba-n vorba si din bere-n bere, incep astia sa se rupa-n figuri.
Wikipedia:
- Eu sunt cel mai destept, stiu totul!
Google:
- Vax! Eu n-am nevoie sa le stiu, eu le am!
Facebook:
- Ma doare-n basca, eu ii cunosc pe toti!
Internetu':
- Ba, fara mine n-aveti valoare!
Indestul varuit, asa cum ii sade bine voinicului, ceva intre muci si manga, Renel se uita crucis la ei peste halba si-i intreaba:
- Ia zi, sa moara ma-ta?

Regele, moastele Sfantului Iliescu Datatorul de Revolutionari si ale Sfantului Constantinescu Izvoratorul de Ratati Politici

2011-10-27T09:16:00.001+03:00

Cuconite si papugii, targoveti si babe pioase, domni in ghete si prostime desculta, functionari la Prefectura si breslasi, duduci cu poale scurte si flacai ca bradu', mahalagii proptiti pe langa slugile conacelor, tot ce tine-n sanu' ei urbea damboviteana s-a-mpartit in doua cete: in smintiti si in misei. Unii au luat drumul Dealului Mitropoliei, ailalti au batut carare tot in deal, la Casa Poporului.
Stiti care-i diferenta?
La Mitropolie se pupau moaste, in Parlament pupau un cur.
Stau io si cuget:
- Ori in racla, ori p-afara, e totuna.

Medalion Floarea-Vietii cu Arborele Sefirotic

2011-10-11T20:00:00.000+03:00

Daca mi s-ar cere o descriere strict tehnica a modelului, i-as zice doar varf de gama al tuturor celor de pana acum..
Suprapunerea sefirelor Arborelui din Kabala peste Floarea-Vietii, nu inseamna ingemanarea a doua simboluri diferite, ci dovedesc, impreuna, originea comuna a tuturor conceptelor Genezei, fiecare derivand din celalalt si sfarsind prin a deveni UNUL.

Detalii privind modalitati de achizitie si preturi, ca de obicei AICI sau AICI.

Despre cip

2011-09-30T19:05:00.000+03:00

Acum o luna, mai pe la pranz, ne stransasem in jurul mesei o adunatura eterogena de indivizi: un calugar, doi scriitori (nu pe bloguri!), directorul unei agentii de publicitate, un inginer, un fizician, un economist, o secretara, un consilier la primarie, subsemnatul, o doctorita, un ofiter, o profesoara si un grafician cu nevasta-sa, o pictorita - cinsh'pe-n cap, fosti colegi de liceu.
Din una-n alta, discutia s-a mutat spre teme de spiritualitate, ca sa atinga, intr-un final, si marota zilelor de azi: cipul.
Argumentele pro sau contra nu s-au legat exclusiv de religie ori viziunile Apocalipsei, ci si politice, sociale, economice, practice, morale, etc.
Spicuiesc cateva puncte de vedere:
- Cipul e rau, e diavolul.
- Cipul e doar o adaptare la vremurile de azi.
- Cipul e progres.
- Cipul e Big Brother, plus NWO.
- Cipul inseamna lege si ordine.
- Cipul e o banala trecere de la creion si catastif, la noul mediu informatizat.
- Cipul e semnul clar al apropiatului sfarsit al lumii.
- Cipul inseamna violarea intimitatii si restrangerea drepturilor cetatenesti.
- Cipul e 666, e Fiara, e semnul Anticristului.
- Cipul e o bucata de siliciu, un mineral, e tehnologie.
Patru l-au respins vehement, ba chiar s-au declarat capabili de revolta fatisa in cazul obligativitatii prin lege. Doi au spus ca li se falfaie. Unul marturisea ca n-a priceput nimic. Altul ne-a facut tampiti, indiferent de pozitia adoptata - bine, aceeasi remarca ne-a servit-o si cand i-am amintit cat de in limba era el dupa profa de Istorie, insa nu stiu cata relevanta are. Ultimii sapte l-au acceptat fara rezerve.
Chiar daca toti batem spre cin'zeci de ani, anumite tipare dobandite pe vremea cand ne constituisem intr-o asa-zisa gashca de rebeli s-au dovedit inca vii, in mod special obisnuinta de a-l lasa pe Gonzo (asta fiindu-i cognemenul castigat atunci si ramas neschimbat pana azi) sa traga concluzia, care concluzie a lipsit, de data asta, in schimb am avut parte de cateva observatii menite sa ne adanceasca si mai mult dilemele - caz ca ne-ar fi incercat.
Spunea Gonzo ca, indiferent de situarea pro sau anti cip, toti ne etalam ori tineam in buzunari telefoanele mobile, adica o constructie tehnologica plina de cipuri. Niciunul n-ar fi refuzat sa faca, de exemplu, o ecografie, daca medicul l-ar fi sfatuit astfel, chit ca si aparatul ala e facut cu aceleasi cipuri. Stiam, majoritatea, ca Baronu' (tot porecla, tot din vremea liceului), al'minteri contestatar al cipului, poarta-n el un stimulator cardiac de vreo doi ani, dupa ce a reusit sa fenteze moartea in urma celui de-al treilea infarct. Parca si pacemaker-ul e tot cu cipuri, nu-i asa? Calugarul, astazi un preacucernic vietuitor intr-o manastire din nordul Moldovei si, totodata, motivul pentru care ne stransasem in crasma, fiind Sfintia Sa venit in vizita la parinti, pe vremuri cunoscut ca si Chioru', tocmai ce ne povestise cum chilia economului fusese dotata cu internet si calculator - iarasi puzderie de cipuri. Unul dintre cei doi scriitori, ma refer la Patraulea (se-ntelege ca-i porecla...), formulase observatia lui 666 inscris in cip sau/si codul de bare. Gonzo l-a rugat sa descifreze acelasi cod aflat pe pachetul de tigari, ca tot il avea la-ndemana. Ca car, ca mar, ca asta-i cinci si asta-i sase, ca nu-sh' ce linii si nu-sh' ce spatii formeaza repetitia lui sase, enfin, o babilonie din care nici el insusi nu pricepea mare lucru, intrerupt de catre fizician (Balalau), cu observatia seaca:
- Patrauleo, mai taci, dracului, esti prost ca noaptea. Scanerul care citeste codurile de bare le interpreteaza binar, in unu si zero, nu in sase si maimute colorate!
Pe Gogo n-a fost nevoie s-o poreclim, doar i-am taiat terminatia numelui si gata, din Gogoasa a devenit Gogo.
Cata diferenta intre adolescenta stearsa si tacuta de acum peste treij' de ani, pe care o acceptam langa noi doar pen' ca ta-su era mare scula prin Consiliul Educatiei si Invatamantului, in felul asta avand bilete gratis la orice spectacol, concert, premiera teatrala, bashca siguranta achitarii notelor de plata de prin baruri si terase, si muierea plesnind de nuri si vivacitate din fata noastra!
Mandra posesoare de Tuareg, de vila in Baneasa si una bucata amant cu doua'sh'cinci de ani mai tanar (dupa spusele ei, sau trei bucati, dupa spusele altora), Gogo ne privea pe rand, cum incerca fiecare sa-i convinga pe ceilalti de superioritatea propriilor argumente, pana ce, vizibil iritata de rezumatul lui Gonzo, a tinut sa remarce:
- Puisori mici, naivii mamei, ati ramas aceiasi visatori de cand va stiu! Degeaba v-a incaruntit parul, ca nu mintea e responsabila pentru asta, ci anii care v-au facut din prosti, mai prosti... Printre problemele lumii de azi, cipul, oricata importanta i-ati atribui, fie religioasa, morala, civica sau oricare alta, e in coada listei. Apocalipsa, daca e sa vina, o va face din pricina suprapopularii planetei, a secatuirii resurselor, a tembelismului dovedit de clasa politica, una rupta total de realitatile mediului, a incrancenarii cu care omenirea se agata de un concept religios impotriva altuia, asta desi toti dumnezeii spun sa nu ucizi, sa fii bun, milostiv, drept.
Cipul e un cacat, e o prostie, o perdea de fum, cu menirea sa ascunda toate celelale mizerii, mult mai mari! E prezent in viata fiecaruia dintre noi intr-o asemenea masura, incat am ajuns dependenti de el, iar pe voi va framanta doar daca o sa vi-l puna si-n buletin...
Sunteti ridicoli.
Nici daca langa masa noastra ar fi aparut din senin cei trei iezi cucuieti, cu ma-sa, capra, cantand precum Lady Gaga, nu s-ar fi lasat o asemenea tacere.
Calugarul s-a ridicat incet, si-a intins tacticos rasa, apoi a strans centura, dupa care ne-a zis:
- Eeee... io ma cam duc, e tarziu.
- Un' te duci, Chio...- scuza-ma, Sfintia Ta? Si cu noi cum ramane? Macar o vorba, o concluzie, ceva? a turuit Patraulea.
- Dragilor, n-au cazut ei de acord Sfintii Parinti, in sinoduri si concilii ecumenice, vreti s-o faceti voi printre icre, tuici si bere?
- Bine, da' tu ce crezi? insista acelasi.
- ... ca cipul n-are nicio treaba cu crestinul, fix cum cruciulita pe care o poarta la gat Gogo, n-o apara de pacate! a venit raspunsul. E doar un obiect si atat.

...iarasi Osho

2011-09-28T08:16:00.000+03:00

Se-ntreaba Osho:
- Cine-i responsabil pentru atata ura intre oameni, pentru atatea razboaie si atata suferinta?
Raspunsul ni-l da tot el:
- Facatorii de bine, care te cauta mereu, invatandu-te despre iubire, bunatate, compasiune. Nimeni nu te invata despre ura.

... m-a facut mama oltean, mai Leano!

2011-09-15T09:50:00.000+03:00

Demult, pe cand sarea puricele... (alea-alea, stiti restul), traia un mos vaduv, cu patru feciori, intr-un sat oltenesc din Podisul Getic.
Intr-o dimineata isi scoala baietii si le spune:
-Ba, az'noapte ne-a furat vaca!
Cel mare incepe sa rationeze:
- Clar, dac-a furat vaca, e bulangiu.
Al doilea, cazut pe ganduri, decide:
- Pai daca-i bulangiu, inseamna ca-i mic si slab.
Al treilea, dupa ce i-a ascultat pe cei dintai, spune la randu-i:
- Bulangiu, mic si slab, ne-a furat vaca, tre' sa umble cocosat.
Ultimul, mezinul, se alatura lor:
- Asta-i din Fetesti!
Mosul trage concluzia:
- ... si-l cheama Stan Tanase!
De'ndata se urca toti in tren, ajung in Fetesti, unde incep sa-ntrebe lumea daca-l stiu pe unu', Stan Tanase?
Ala nu, ala nu, da' pan' la urma cineva tot stia, asa ca iata-i de-a valma-n casa, peste Stan Tanase, luandu-l p-asta la omor, ca de ce le-a furat vaca? Sa faca bine, sa le-o dea 'napoi!
Bietul om o tinea p-a lui, ca n-a furat, ca nu stie nimic!
Intr-un tarziu scapa din mainile oltenilor, fuge direct la politie, gaborii vin, ii aresteaza, ii duc la tribunal.
Judecatorul:
- De ce l-ati batut, ba, pe Stan? Ce-ati avut cu el?
Al' batran vorbeste-n numele tuturor:
- Dom' judecator, daca ne-a furat vaca?... Nici nu vrea s-o dea indarat.
- Si de unde stiti voi c-a furat-o Stan?
- Ie clar, dom' judecator: a furat o vaca, inseamna ca e bulangiu, si daca-i bulangiu, ie mic, slab, cocosat, ie din Fetesti si-l cheama Stan Tanase, limpede ca lumina zilei!
Judecatorul nici nu mai stia ce sa creada, sa se-nchine, sa-i injure, sa-i dea afara ori sa-i inchida, asa ca se hotaraste sa le dea o lectie.
- Ba oltenilor, uite, in sertarul biroului am o cutie; ia sa-mi spuneti voi, ce-i in cutie?
Nici una, nici doua, feciorii mosului incep sa vorbeasca pe rand:
- Daca-i cutie, inseamna ca-i patrata.
- Daca-i patrata, inseamna ca inauntru e ceva rotund.
- Daca-i rotund, inseamna ca-i galben.
- ... si daca-i galben, musai sa aiba miez, conchide mezinul.
Mosul mediteaza scurt, un minut sau doua, la cele spuse de baieti, dupa care decide:
- Dom judecator, in sertar tineti o portocala.
Judecatorul se intoarce catre reclamant si-i spune:
- Ba Stane, nu mai fi incapatanat si da-le astora vaca, ce dracu!...

Replici

2011-09-14T07:22:00.000+03:00

Se-ntampla uneori sa iau aparatul de fotografiat cu mine atunci cand hoinaresc pe strazi.
Nu ma-ntrebati de ce, n-as putea sa va dau un alt raspuns in afara aporeticului deja facut celebru de Tutea: d-aia.
Tot asa, deunazi, i-am facut o poza unui cersetor. Observandu-mi gestul, individul ma apostrofeaza:
- Vezi, ba, d-aia a murit Lady Di, din cauza voastra, a paparazzilor!

Bacalaureat 2011

2011-09-05T09:53:00.002+03:00

Incepand cu elevii, ba chiar fratii ori surorile mai mici ai astora, trecand la parinti, profesori, politicieni, pana si portareasa de la Bioterra, zilele astea jelesc cu totii, fix ca baba oarba care plange la mormant strain.
Dragii mosului, asta-i adevarul, asta-i nivelul sistemului educational romanesc, asa a fost dintotdeauna sau, cel putin, din 1969, anul cand am pasit eu in scoala.
Fie ca ne-am mintit singuri, fie c-am strans "fonduri de protocol" inaintea oricarui examen, fie c-am dat sfanta spaga, ne-am complacut intr-o iluzie, un vis roz din care ne-a trezit o galeata de apa rece varsata-n crestet.
Cui i-au folosit rezultatele maxime din anii trecuti, faptul ca universitatile particulare erau pline? La shaormerie te serveste un licentiat in drept, ospatarii au cel putin o facultate de geografie absolvita, iar popii vin sa-ti monteze termopane.
Neicusorilor, si acum, daca tot vi s-au deschis ochii, e vremea sa va-ntrebati: ce-i de facut?
Eu am numai doua raspunsuri, insa pot fi mai multe si mai destepte decat ale mele:

1 - Reformarea sistemului de invatamant prin introducerea pachetelor optionale.

Dom'le, astazi un copil face mai multe ore de muzica sau desen decat Mozart ori Picasso, invata la Chimie, de parca s-ar pregati sa devina M. Curie, zau asa!
Am cin'zeci de ani si tot ce mi-a ramas in minte din vremea aia e ca sarea-i NaCl, insa parol ca nu mi-a folosit la ceva...

2 - Reintroducerea scolilor profesionale.

Motivul?
Unul simplu si de bun simt:
- Decat un ospatar absolvent al Facultatii de Geografie, mai bine unul care a-nvatat in scoala cum se tine farfuria si s-aseze tacamurile pe masa.

In memoria tatalui - o alta fotografie

2011-08-16T10:00:00.004+03:00

O alta poza si ce a scris tata pe spatele ei:
"Aceasta fotografie este scoasa la pomul de Craciun cu D-l Profesor si cu Doamna Princesa si cu camarazii mei raniti din razboiul Sfant pe 1941.
scoasa pe ziua de 23 Decembrie 1941 in spitalul Mihai Ghica"

Greu mai pot identifica astazi chiar si spitalul (posibil a fi actualul Institut Parhon), insa cei numiti "D-l Profesor" si "Doamna Princesa" vor ramane o enigma...
(Tatal meu este cel din dreapta-jos, cu mustata)

In memoria tatalui

2011-07-28T08:25:00.001+03:00

Poza de la casatoria parintilor mei

Pe spatele fotografiei sta scris:
"Aceasta fotografie este scoasa pe ziua de sapte Mai 1944 cand a fost cel mai mare bombardament"

(La 7 mai 1944, doua valuri de bombardiere au lovit Bucurestiul: 100 britanice, noaptea, si peste 700 americane, ziua. A fost cel mai crunt atac aerian pe care l-a suferit Capitala in patru ani de razboi)

"V"-ul intors de pe maneca tatalui meu indica statutul lui de invalid, ranit pe front.

Bac-ul analizat de... Hitler!

2011-07-04T20:58:00.001+03:00

Troita de la Tancabesti, sambata 25 iunie 2011

2011-06-26T13:26:00.003+03:00

Tineti minte trei cuvinte:
Garda merge inainte!

...........

Medalion Floarea Vietii, pandantiv Merkaba - important!

2011-04-19T08:24:00.003+03:00

Saitul Bijutierulmeu.ro fiind inoperabil in scurte perioade, am lansat Bijuterii ezoterice, loc unde gasiti detalii legate de preturi, modalitati de contact si achizitie.

Sarbatori fericite!

Political correctness

2011-03-09T12:22:00.001+02:00

"Corectitudinea politică este o doctrina cultivata de o minoritate deliranta, ilogica, promovata de mass-media oficiala, care sustine afirmatia cum ca este intru-totul posibil sa apuci o bucata de căcat de partea curata"

Breaking News - USL (sau cine nu-si cunoaste istoria e condamnat s-o repete)

2011-02-09T12:37:00.000+02:00

PSD-PNL-PC sau Alianta de Stanga-Dreapta, o anomalie cum numai in politica damboviteana poti intalni...
Dragii mosului, in '89 a cazut Ceausescu, de Craciun l-au impuscat, cinci luni mai tarziu, in Duminica Orbului, 67% alegeau FSN-ul, iar Iliescu ajungea presedinte cu 85% din sufragii!
Era luna mai si debuta perioada celui mai crunt jaf al tarii, ceva nemaiintalnit de la cucerirea Daciei de catre Traian! Nici macar fanariotii n-au reusit o asemenea performanta, iar marea invazie mongola a fost mangaiere de fecioara pe langa asta.
Mai treceau doua luni si muncitorii scandau deja:
- Ceausescu, sa ne ierti,
Ca-n decembrie am fost beti!
Cu 61% de voturi pentru alde Nastase&Co, asta inseamna un singur lucru: LIBER LA FURAT!
Cu 61% de voturi pentru alde Voiculescu, asta inseamna un singur lucru: dormi, romane, linistit, antenele gandesc pentru tine!
Cu 61% de voturi pentru "prezidentialul" Crin Antonescu, asta inseamna un singur lucru: primul presedinte din istoria republicana a Romaniei cu o singura idee politica, si aia constand intr-o lozica, JOS BASESCU!

Ascultati la mine: o sa-l regretam pe Basescu mai abitir ca pe Ceausescu.

Greaca-Cercani si o gazda pe masura: George Mihaila

2011-02-07T21:01:00.006+02:00

Dragii mosului, daca-n urma cu cinci ani n-as fi renuntat la pescuitul pe balti private, as zice ca Cercaniul e tot ce si-ar putea dori unditarul, lansetistul, craparul, enfin, tot ipochimenul atins de virusul asta fara leac, insa n-ar fi corect din partea mea, odata ce singurul termen de comparatie il constituie Dunarea, ori, hai sa fim seriosi, una-i una, alta-i alta!
...si totusi trebuie amintit omul din spatele realizarii: George.
Pupa-v-ar neica, l-am intalnit doar de trei ori, prima data in 2007, la un concurs amical, genul miutei din spatele blocului, fara premii, fara taxe, doar o intalnire prieteneasca intre pescari, a doua oara la balul unei asociatii (APS), si sambata, a treia. Dom'le, are cumatru' o calitate cu totul deosebita in a te face sa-i simti din plin ospitalitatea. La Cercani nu esti musafir, nu esti doar un cumparator de servicii, esti rege, domnul si stapanul! N-ai sa vezi la el aerele patronului mioritic, nici slugarnicia de fatada a celui care vrea doar sa te jumuleasca, George iti e deopotriva prieten, frate, sfatuitor si partener de chef.
Da' gata, ca p-orma o sa ma banuiti de reclama si chiar nu-mi doresc, eu v-am descris omul, tot restul urmeaza sa descoperiti singuri.
Acu' sa depanam firul povestii:
- De-o saptamana stateam ca pe jar, n-aveam certitudinea zilelor libere, ca ba se nimerea vreo comanda urgenta, ba niscasiva obligatii sociale, ba vremea era prea cainosa, ca sa nu mai amintesc de faptul ca-n afara de guta, ace si plute, canci scule de copca! Salvarea a venit de peste tot, asa se face ca vremea s-a-ndreptat, neamurile s-au risipit si pe la altii, lanseta mi-a dat nea Pantazi, ba chiar si dandinete, moromasti, plute, fir de 0,8, iar caimacul mi l-a servit Vasile:
- Adare, nu-ti trebuiesc, coane, d-astea, ca la Cercani e biban putin, caras si crap e mult, dai cu ac simplu, c-asa fac si io (de bine ce mi-a zis-o, a iesit al doilea din saptezeci!).
La patru jumate deschideam felinarele, ca numa' pana ce reusesc sa misc doar un picior de sub plapuma, imi ia ceva timp... Cafeaua, dusul, echiparea - aici e de munca, vericilor, ca nu-i de saga sa stai vreo sase ore pe gheata! Izmene, tricouri, pulovere, trei perechi de ciorapi, musai de lana, si iata-ma urnit la sapte din fata blocului.
Bucuresti-Frumusani-Hotarele
Cumetrilor, asa un soare izmenit se ridica dintre zapada si nori, ca o domnisoara la prima intalnire!

Pai se putea sa nu-l trag in poza? Nu, nu se putea, la fel cum nu se putea sa fiu io singurul intaziat, asa ca cine opreste langa mine? Exu si Armand. Cum, nu-i stiti? In fine, pescari d-ai mei, nu-i treaba voastra...
- Vericilor, luati-o voi 'nainte, manca-v-as gura, ca io nu stiu drumu' asta, sh-o sa-mi fie mai usor in coada voastra.
Uite asa, in loc sa orbecai ca bezmeticu, sa folosesc GPS-ul lu': "Nene, care-i drumul spre Heresti,care-i spre Greaca, unde-i balta lu' George?", tot ce mi-a ramas de facut a fost sa nu pierd din vedere luminile de pozitie ale cumetrilor si-n douaj' de minute eram acolo.
Lume ca la nunta, fratie! Saptej' de insi pe putin! Pe unii-i stiam, de altii, auzisem, mai erau cativa, precum Florentin Iuga, cunoscuti de pe sticla, ce mai, fineturi bombeu in bombeu cu calicimea, treaba-i ca eram pescari cu totii. Gheata groasa, sa tina un camion si mai bine, masa intinsa, vinul fiert, termosurile pline ochi cu tuica fiarta, treburi d-astea, de baieti, nu stiti voi si degeaba va explic, ca tot nu pricepeti...

Surpriza mare cand s-a itit si nea Pantazi - nu-l asteptam...

Eeeeeiii... alea-alea, cutare-cutare, da' ne mancau palmele, vericilor, parc-aveam jar sub talpi; hai pe gheata! Primele copci au fost gherla curata: apa mult prea mica, n-avea cum sa tina peste, asa ca ne-am mutat mai in stanga, vreo douazeci de metri. Ganditi c-am facut bine? Asa am crezut si noi, pacat ca pestele n-a fost convins de alegerea noastra...

Gauri am dat, am pus momeala-n ace si am am inceput sa ne uiram la plute, fix ca curca-n lemne.

Dadeam cu libelule, fara nada, tarziu ne-am dat seama ca viermusii ar fi fost mai buni. Nu-i bai, n-a existat, nu exista si nici nu cred sa mi se-ntample pocinogul de-a nu prinde nimic, chit ca ma uitam cu jind la nea Pantazi cum ii scoate la aer:

... va urma...

Octavian Goga

2011-02-01T10:31:00.001+02:00

Primita pe mail de la Mahoe:

In perioada in care Octavian Goga a fost prim ministru nu exista televiziune. Aparate de radio erau putine. De asemenea, si ziare erau putine. Asa ca oamenii nu-i prea cunosteau pe politicieni. Demnitarii nu aveau masina cu sofer. Pentru deplasari foloseau taxiul, apoi se faceau decontarile.
Primul ministru Octavian Goga urma sa vorbeasca la radio. A luat un taxi pana la Casa Radio. Ajuns acolo, l-a rugat pe sofer sa-l astepte. Soferul i-a spus ca nu poate sa-l astepte pentru ca se grabeste sa ajunga acasa, sa-l asculte pe primul ministru care urmeaza sa vorbeasca la radio.
Atunci Octavian Goga i-a dat un bacsis gras. Vazand bacsisul, soferul i-a spus primului ministru:
- Il bag in p**** ma-sii pe primul ministru! Eu va astept pe dumneavoastra!

Intamplarea a povestit-o chiar Octavian Goga.

Sufragii

2011-01-28T10:00:00.000+02:00

Incep asa:
Adrian Nastase declara: "Daca partidul nu reactioneaza, e de mamaliga!".
Hantenele titreaza: "Presedintele C.J. Arges arestat! Motivul: sponsorizarea Arhiepiscopiei Argesului".
Irealitatea tv strange de urgenta un cor de bocitoare: Ponta, Antonescu & Co.
Bizonu' platitor de taxe decreteaza: Basescu e dictator!
Acu' dati-mi voie sa zic si eu ceva:
- Ba Nastase, luati-va, manca-ti-as gura, iarasi de manute, si duceti-va in corpore la Parchet, s-aratati lumii cum sustineti voi, conducerea PSD-ului, spiritual, moral si material coruptii, ca ce mama dracului, ati facut-o deja in sprijinul lu' Gabriel Bivolaru, incalte cunoasteti drumu', n-o sa va rataciti.
- Hantenelor, Constantin Nicolescu a manarit aproape un milion de euro din banii U.E.; gainaria facuta pe-o felie cu episcopul e un mizilic.
- Irealitateo, apuca-te, nenica, de telenovele, regizeaza dramolete, vodeviluri, ca-n privinta comentariilor politice manifesti tot atata credibilitate ca o centurista clamandu-si fecioria.
- Bizonule, pune, dracului, mintea la treaba, gandeste, ca d-asta ti-a dat Dumnezeu cap, nu-i mai lasa p-altii s-o faca pentru tine!

Bunicu' si popa

2011-01-23T10:36:00.001+02:00

Bunicul matern, Dumnezeu sa-l odihneasca, se tragea din neamul Scortanilor, printre mosii lui numarandu-se acel haiduc, Amza Scortan, in ceata caruia si-a facut ucenicia un altul mai vestit - zic de Ionita Tunsu. Fusase vataf pe-o mosie de-a Balacenilor, din Vlasca, pana ce un accident nefericit l-a lasat c-o mana si-un picior mai scurt, asa ca s-a-ntors acasa. Aici, fire ciudata, s-a facut un fel de frizer; ii tundea si barbierea pe toti cei din sat refuzand orice fel de plata - zicea ca asta sa fie pomana lui. Invatase pe de rost toate riturile si cantecele bisericesti, slujind ca dascal pe langa popa, chiar daca era analfabet.
Cand a murit ma-sa, strabunica, mama era marisoara, de vreo sapte-opt ani (acum are 89!), asa ca-si aminteste exact scena petrecuta pe marginea gropii; iat-o:
Bunicul il intreaba pe popa, cand asta taman incepea slujba de inmormantare:
- Ia zi-mi, parinte, cat ma costa?
- Pai, ba Merine, dai si tu doi poli, ca toata lumea.
- Cat parinte?!!! Doi poli?!!! Mie-mi ceri tu atat?!!! N-a facut mama doi poli vie, tu vrai sa-ti dau banii astia pe ea moarta?!!!
Apoi, intorcandu-se spre cei stransi in cimitir, continua:
- Ia hai, fratilor, acasa, sa-l lasam singur cu moarta aici, sa-i faca el ce-o sti, ca mai apoi i-oi face si eu ce stiu, da' mai pe-ntuneric, mai la un colt de drum!
.................................................. ..........................
Astazi nu mai am morale, ca s-au terminat, mai incercati maine, poate aduce.

Svastica - sau daca nu esti si fudul, nu esti prost destul!

2011-01-14T11:05:00.013+02:00

De parc-ar fi vreun secret: da, dom'le, fac si vand bijuterii, osebit ca prima parte chiar imi place, mai cu seama cand e vorba de simboluri cu aura ezoterica, ba am facut si un sait dedicat lor. Motivul? Simplu: traim un timp in care oamenii cauta si se cauta, majoritatea fugind bezmetici de de ei insisi, aruncandu-se la-ntamplare asupra a tot ce li se pare deosebit, nou, nemaivazut, nemaiauzit, chit ca aproape toate-s de-o varsta cu focul ori de-un leat cu apa calda...
Monchericilor, sa fim bine intelesi, eu nu va ofer leacuri de galci, talismane de vindecat diabetul sau impotenta, ca nu-s Mama Omida, iar cine intelege trebusoara asta, mai vorbim, cine nu, sa ma ocoleasca!
Eeee... si cum spuneam: mai deunazi imi intra un cumatru-n pravalie, client vechi, dintre cei care au facut safteaua saitului, si-mi cere, nici mai mult, nici mai putin, decat o svastica.
- Pai, fratie, nu stii ca-i un simbol interzis? il intreb eu.
- Ba da, insa de vreme ce legea asta-i facuta de niste idioti, tot d'al d-astia s-o respecte!
Dragii mosului, sa stiti 'mneavoastra ca mult adevar ie-n zicerea d-aici...
Nu-sh' cum dracu s-a-mpamantenit ideea ca spui svastica si tot natul se duce cu mintea la nazism, de parca simbolul le-ar apartine sau ar fi nascocit de ei.
Nimic mai fals!
Daca prin cine stie ce minune va paleste, asa... din senin, setea de adevar, veti afla ca cel mai vechi simbol religios e svastica -si nu doar atat! Poate-i singurul (aici mai am de cercetat, insa deja-s aproape sigur!) prezent in toate timpurile, toate culturile, toate religiile, toate colturile pamantului, de la galbeni si pan' la negri, de la inuiti si pan' la guarani.
Ca niscaiva ipochimeni au defilat cu ea in frunte? Da' zvastica ce vina are?!...
Enfin, hai ca nu vreau sa va mai plictisesc, nici sa va rapesc placerea de a cauta si singuri adevarul spuselor mele, asa ca inchei aici, nu inainte de a pune poze cu medalionul facut dupa dorinta cumatrului si putirinta mea:

Exista un numar destul de mare, cand socotim teoriile care incearca sa explice universalitatea svasticii, pentru inceput amintesc doua dintre ele.
Prima sustine ca simbolul ar fi aparut in spatiul carpatic, ba chiar voci ale nationalismului exacerbat ii numesc pe daci drept autori, iar de aici s-a raspandit in lumea-ntreaga. Ca baza a ideii in sine ne este prezentat argumentul ca cea mai veche dovada arheologica provine din regiune, insa, dragilor, parca nu m-as increde prea mult in trebusoara asta, odata ce nu-mi pot imagina vreun dac vaslind pana-n Australia, iar de inotat, nici atat!
A doua-i legata de ipoteza unei civilizatii si culturi unice, care a influentat constant dezvoltarea rasei umane, calul lor de bataie fiind, cel mai adesea, piramidele si, mai exact, prezenta lor pe mai toate continentele, insa eu iarasi carcotesc - de!... o fi ceva instinctual? - pen' ca, s-avem rezon: epocile difera pe distanta de milenii! Egiptenii s-au lasat de "sportul" ridicarii edificiilor de acest tip, cu aproximativ o mie si ceva de ani inainte ca ele sa-si faca aparitia in cele doua americi sau Asia, insa dac-ai vrea sa-i contrazici pe autorii amintitei ipoteze si-n privinta svasticii, n-ai avea cum, odata ce ea transcede neabatuta intreaga istorie a civilizatiei de oriunde.

As putea culege la intamplare zeci, sute, mii de fotografii ale svasticii, ca-i plin netul de ele, incepand cu nume de localitati, embleme ale unor echipe sportive si terminand cu reclame de pe cutiile cu chibrituri, insa n-am de gand sa va incarc prea mult memoria vizuala, asa ca ma rezum la o fotografie din colectia personala, cea a coroanei reginei Maria, realizata la Paris, dupa planuri venite din tara, intre anii 1921-1922, perioada in care Hitler isi exersa talentul oratoric in fata unor mici grupuri de cheflii, prin crasmele bavareze…

La buna vedere, dragii mosului!

PS. Titlul se adreseaza , in special, alora care s-au scremut pana ce ne-au dat legea asta cretina - nu c-ar fi si singura de aceeasi factura...
(Detalii legate de preturi, modalitati de contact, gasiti AICI sau urmand linck-ul http://bijuteriiezoterice.blogspot.com/)

L.E. Va invit s-aruncati o privire si asupra acestei imagini obtinuta de catre telescopul Kepler in care este redata imaginea din spatiu asupra Caii Lactee.

CNA-ul si istoria

2010-12-17T08:55:00.001+02:00

Scurt, ca multe nu-s de explicat decat celor prea idioti, prea indoctrinati, prea spalati pe creier:
- Domnilor din CNA, atata vreme cat manualele de istorie poarta girul unuia ca Dan Berindei, academicianul care-si turna la securitate fiul, socrul, nevasta, deciziile luate pe marginea comentariilor precum cele ale lui Cristoiu din emisiunea Eugeniei Voda, sunt lipsite de fundament, morala si logica!

Nassim Haramein si Teoria Unificata a Campului

2010-12-07T15:30:00.005+02:00

Dupa cum deja stiti, cei care v-ati ratacit prin paginile blogului de fata, imi castig traiul din bijuterii, le fac, le repar, le evaluez, le vand, enfin, cam toata gama de servicii legate de ele. Asa se-ntampla ca, prin februarie, un amic m-a rugat de-o Floarea-Vietii si un Merkaba, incat doar o tzara a lipsit sa-i zic: pas, mon cher, nu stiu d-astea... Treaba-i ca dintotdeauna mi-au placut provocarile, prin urmare de ce nu?
Am inceput a-l descoase pe Google, intr-o prima faza, dupa care am ajuns la alde Drunvalo Melchizedek, Nassim Haramein, Enoh, Culianu, Cartile lui Ieu, apocalipsele, etc... pen' ca, dragii mosului, cand purcezi la o atare trebusoara, musai sa ai habar in ce te bagi, al'minteri dai p-alaturi, cum te vad si cum ma vezi. Dreptu-i c-am insistat doar pe ce ma interesa, iar pe Nassim l-am urmarit cu fast-forward, insa m-am intors la el odata ce pe un oarecare forum am intalnit o teorie ciudata, ca sa-i zic asa, anume:
- Moise n-a despartit apele Marii Rosii cu toiagul, a facut-o cu ajutorul Chivotului, pe care-l furase din Marea Piramida, atunci cand a-nceput Exodul.
Oare?!!!
Bai tata, ba, e plina Biblia de crime, de tradari, incesturi, rasism, impilari, genocid - sa fi ascuns o mica ciordeala de ochii cititorului? Indoi-m-as si n-am cui, da' noi sa verificam, ca vorba lu' Reagan (ce-mi place!): trust, but verify!
Autorul (teoriei, nu la ipochimenul postator ma refer) este nimeni altul decat Nassim Haramein si va invit sa-l urmariti in linck-ul urmator:http://www.youtube.com/v/2TFiRNExoWI&hl .
Pe la minutul 2,40 ori p-acolo, m-a lovit prima banuiala: ne zice de Chivot cum ca s-ar potrivi-n dimensiuni cu "o lada gasita printre ramasitele Regelui Thoth".
Bai, nu zau? Pai Thoth e un personaj mitic, mitologic, un fel de zeu sau Rosu Imparat, asa ca de unde-i scoate cumatru' ramasitele, iar lada, cu atat mai mult?
Imi venea sa-i spun: Praleo, ma cam tragi in piept, vericule!... da' l-am lasat sa continue - rau am facut! Pai a-nceput sa ma dea dupa cires, cum intra Chivotul in sarcofagul lu' Keops, cum ca are dublul volumului si a tinut-o asa mai departe-n octave, condensatori si alte alea, ca m-a bolunzit de creieri!
Manca-v-as gura, daca despre lada lu' Toth nu stim nimic, ea neexistand prin vreun muzeu, colectie particulara ori ceva asemanator, dimensiunile Chivotului ne sunt date-n Biblie, iar sarcofagul e perfect masurabil pentru aia care-s curiosi s-o faca. Ia urmariti-ma:
Sarcofagul lui Keops masoara la exterior:
- Lungime: 227,63cm
- Inaltime: 104,93cm
- Latime: 97,8cm
Cavitatea interioara:
- Lungime: 198,27cm
- Inaltime: 87,43cm
- Latime: 68,1cm
Acum sa trecem la Chivotul Legii:
- Lungime: 120cm (2,5 coti)
- Inaltime: 72cm (1,5 coti)
- Latime: 72cm (1,5 coti)
Sesizati, la randu-va, nepotriveala? Banuiam eu ca nu, d-aia am si-nrosit-o.
... si uite cum imi vine sa-i fredonez astuia, lu' Nasssim mai precis, tandru la ureche:
"Foaie verde de susai,
Nu le ai si nu le ai".

Biblia si povestea mea

2010-12-03T12:53:00.000+02:00

Sa tot fie sapte sau opt ani trecuti, de cand i-am trimis, prin sms, unei prietene cateva versuri; sunau asa:
"Cat de dulce, cand desmierzi, esti tu, si mai dulce decat vinul este mangaierea ta.
Si mireasma ta placuta este mai presus decat orice mir.
Ale tale buze miere izvorasc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta.
Scoala vant de miazanoapte, vino vant de miazazi, suflati prin gradina mea si miresmele-i starniti, iar iubitul meu sa vina, in gradina sa sa intre si din roadele ei scumpe sa culeaga..."
Raspunsul a venit degraba:
- Ce frumos! De unde le-ai luat, cine le-a scris?
Doar nu se facea sa ma-mpaunez cu ele, asa ca-i zic: sunt din Biblie, le gasesti in Cantarea Cantarilor.
Pana aici nimic deosebit sau iesit din comun, insa dialogul continua:
- Unde, dom'le, ca stau cu Biblia-n fata si nu gasesc nimic, nici macar p-aproape ori asemanator!...
- Tre' sa fie, vezi la capitolul patru, 10-15.
- Ce capitol zece, frate, ca la mine-i unu' singur!
- Poate-ti lipsesc pagini sau o fi vre-un defect tipografic...
Buuuuunn.... si nu trece mult, cam vreo saptamana, maxim doua, ca ma nimeresc la ea taman cand facea sfestania casei. Poate stiti, deja, cum sta treaba, insa io-mi fac datoria sa va spui ca-i vorba de-o slujba, dupa care, cum ii sade bine crestinului, s-asaza la masa cu preotul, cu neamuri, prieteni, in fine, cine se nimereste. Bucate erau din belsug, vinul nu lipsea, vorbele se legau unele de altele intr-o conversatie placuta, cu popa un cozeur neintrecut. Dintr-o data gazda isi aduce aminte de ceva si-i spune:
- Parinte, ia asculta versurile astea, le poti recunoaste? dupa care-i citeste sms-ul primit de la mine.
- Cum sa nu, sunt din Cantarea Cantarilor, le afli-n Biblie, ii raspunde preotul.
- Pai asta-i Biblia cumparata anul trecut, de la Sfanta Biserica, ia arata-mi unde sunt.
- Aaaaa... stai asa! Stiu, in editia pe care o ai tu nu apar, au fost scoase.
- Cum adica "au fost scoase"?!!!
- Preafericitul a decis ca nu-s intelese corect si le-a scos.
- Mai exact: a cenzurat Biblia?
- Nu-i vorba de cenzura aici, pur si simplu nu-si gaseau locul, ca multi le interpreteaza gresit, asa c-au fost omise; oricum nu se pierde mare lucru, sensul Cantarii e acelasi cu sau fara ele.

Morala povestii?
Pai nu v-am spus, ba, ca nu mai am morale, c-am tot dat pana ce mi-au mai ramas doar de samanta?

Poveste - cica-i s-f?...

2010-11-21T07:29:00.005+02:00

In universul asta nesfarsit s-au intalnit doua civilizatii: una la apogeul dezvoltarii si cealalta abia ridicandu-se copacel. Asumandu-si rolul de mentor sau frate mai mare, prima s-a gandit sa-i intinda o mana, sa-i ofere un ajutor, cedandu-i tehnologie, suport intelectual si altele de acelasi tip. Iata ca usor-usor incep astia sa si le insuseasca, sa patrunda printre cei avansati, sa-si faca cunoscut locul si rostul lor in galaxie. Cum planeta pe care o locuiau pastra in mare parte natura virgina, a devenit in scurta vreme o destinatie predilecta pentru vacantele celorlalte civilizatii, numai ca desi multime de nave aduceau aici turisti, prea putini se intorceau acasa. Trebushoara asta a ridicat oareshce semne de intrebare in mintile confederatiei galactice si cativa observatori au fost trimisi sa vaza ce-si-cum, sa dezlege misterul. Dupa ce au cautat indelung, dupa ce au intrebat in dreapta si-n stanga, enigma si-a gasit rezolvarea, numai ca descoperirea i-a socat pe toti. Turistii erau pur si simplu vanati si mancati! Guvernul sau reprezentantii planetei au fost degraba somati sa ofere explicatii.
- Bine ba, 'tu-va neamu-n dos, v-am dat de toate, v-am deschis scoli, v-am invatat aproape tot ce stim si noi, asta-i multumirea voastra? V-am considerat prieteni si voi asa ne raspundeti?
- Pai si noi tot prieteni va consideram, neicushorilor, iar drept urmare pe unde va prindem, p-acolo va imprietenim.

Red Bull Flugtag - poze II

2010-09-25T08:36:00.003+03:00

Baiu-i ca pozele se-ncarca greu, greu de tot, mi-a luat aproape o zi intreaga sa le urc pe cele din postarea anterioara; nu stiu care-i cauza si orice sfat e bine primit.
... da' sa continui:

Red Bull Flugtag

2010-09-21T08:22:00.001+03:00

Amploaiati si papugii, conite si conasi, gura casca, martafoi si coate-goale, dame bine si mahalagii, toata suflarea s-a calcat pe unghii, ca sa vaza nevazutul.

Poze:
(O sa-ncep cu pianu buclucas)

... si momentul premergator nenorocirii:

In rest, doar poze:

... va urma.

Din pildele lu' OSHO

2010-09-03T18:38:00.004+03:00

Un tamplar era angajat de catre preot sa repare una-alta prin biserica si cum mesterea in treaba lui, numa' ce-si da o palitura zdravana de ciocan peste degete.
- Ah, baga-mi-as! exclama plin de naduf.
Cum preotul l-a auzit, a si-nceput sa-l dojeneasca:
- Bine mai, omule, pai se poate?!!! In sfanta biserica?!...
- Sfintia ta, raspunde tamplarul, ma iarta, da' n-am stiut ce sa zic...
- Spune si tu "Doamne ajuta, Isuse fereste-ma!", nu injura, ca nici nu-ti foloseste la nimic si nici nu-i frumos, bashca nici nu pacatuiesti.
Preotul a plecat iar omul nostru si-a vazut in continuare de munca, insa cum taia cu fierastraul o scandura, dar mintea-i era prin alte parti, da cu panza peste mana, isi taie un deget care pica jos intr-o balta de sange.
- Doamne ajuta, Isuse fereste-ma! striga tamplarul amintindu-si ocara preotului.
In clipa aia degetul sare de jos si se lipeste singur de mana, ca si cum nici n-ar fi fost retezat d-acolo.
- Ah, baga-mi-as! exclama plin de uimire tamplarul.

Nu ma-ntreba, raspunsul nu-i la mine...

2010-08-15T15:20:00.012+03:00

Ieri, in ajunul Adormirii Maicii Domnului, am plecat la drum. Cautam ceva, mai exact o manastire si dupa indelungi rataciri s-ar zice c-am aflat-o, insa n-am gasit-o - poate nu inca sau poate niciodata.
Nu ridicati a mirare din umeri la citirea randurilor de mai sus, ca ce mi-a fost dat sa vad acolo nu se-ncadreaza in nimic din ce stiam pana acum, iar daca asta-i Calea, veni-vor altii s-o marturiseasca, eu n-o pot face, nu azi si tot ce las in pagina e doar menit sa te ajute in cautarile tale, sa nu orbecai pe drumul fizic, ca pe cel spiritual nu-ti pot fi calauza.
Citisem ca-i in Glodeni, insa nu face aceeasi greseala ca si mine, nu parasi drumul inainte de Pucioasa, nu face la dreapta catre satul cu acelasi nume, nu-i acolo! Intra in oras si mergi cuminte pana ce un mic indicator te va trimite catre Glodeni-Vale. De pe acum iti spun ca-n biserica n-ai sa intri, insa obstea iti va raspunde cuminte si-n detaliu la orice intrebare ii vei adresa. Eu n-am reusit sa vad in ei ori la ei schisma de care-s acuzati, nici erezia, ci doar credinciosi ce-si cauta mantuirea altfel decat stiam pana ieri.

Poarta manastirii - ei o numesc Cetatea Sfanta, Noul Ierusalim, Pietricica Alba - sculptata de Marian Zidaru:

... si biserica, atat cat se vede din ea:

Cetatea Sfanta Noul Ierusalim Glodeni Pucioasa - Reportaj @ Yahoo! Video

Campionatul mondial de fotbal

2010-07-07T07:58:00.000+03:00

Dom'le, in '74 aveam un'shpe ani si am plans cand a pierdut Olanda in fata nemtilor, iar pe Muller l-am gratulat cu toate injuraturile stiute la varsta aia - care nu erau putine, doar aveam scoala mahalalei, ce naiba! In '78 n-am inteles de ce Cruyff a ramas acasa (dreptu-i ca nici azi nu stiu) si iarasi era sa dau apa la soareci cand Argentina le-o tragea cu 3-1 in niste prelungiri dramatice. Na, c-a venit timpul sa nu ma mai intristeze fluierul de sfarsit al finalei, iar daca Germania o sa fie cea invinsa (chit ca n-au batut inca Spania, da' sper s-o faca), cred ca Dumnezeu, in nemarginita-I intelepciune, va face, in sfarsit, dreptate...

Eu, Gandhi si Antonescu

2010-06-08T19:36:00.003+03:00

Bun! Pai daca pe mine ma stiti, pe Gandhi, la fel, nu-mi ramane decat sa va lamuresc in privinta lu' Antonescu. Da, de el ziceam, de Chucky.
Dom'le, demult am citit o poveste despre Gandhi, nu mai stiu unde, cu cata vreme-n urma sau de cine spusa, oricum n-are importanta, noi retinem doar morala. Zice-se ca indianul a fost intrebat daca exista religia perfecta, iar asta n-a stat pe ganduri si a oferit raspunsul: "Da, exista, e crestinismul". Reporterul ori ce era ipochimenul care-l descosea, a insistat, dorindu-si sa afle ce-l impiedica sa treaca alaturi de ei, la care Gandhi i-a servit argumentul la fel de fara ezitare: "Crestinii!".
Dragii mei cititori, cam asa vaz io treaba cu liberalismul, doctrina politica ideala pentru mine nu doar in vremurile astea de criza, ci dintotdeauna.Necazu-i ca mai mereu s-a gasit in cercul conducerii partidului cate o figura ce m-a-ndepartat de ei, incepand cu Radu Campeanu sau Bratianu-Cartof si terminand cu Chucky cel de azi, bietul profesoras tulcean, fostul repetent si actualul complexat.
Neicusorilor, dati-mi voi o alta definitie a ridicolului, una in care semantica sa nu se plieze atat de perfect pe legatura dintre individ si actiunile lui, ca eu m-am chinuit in van s-o aflu! Cum altfel i-ai punea numi autopropunerea pentru functia de Prim-Ministru? Chipurile mai apare si o schita de masuri anticriza, total diferita de ce intreprinde zilele astea guvernul sau opozitia de stanga, respectiv PSD-ul. Astia, ultimii, bat moneda pe ceea ce, de cand e lumea si pamantul, sustin socialistii: cresterea taxelor si impozitul progresiv, chit ca nicicand n-a iesit vreo tara din criza cu asemenea masuri.
Intrebarea pe care si-ar pune orice om cu capul pe umeri ar fi urmatoarea:
- Bine, vin liberalii cu guvernul, ia Antonescu functia, insa cine mama dracului ii sustine-n Parlament? Ai lu' Ponta nu, pedelistii basescieni nici atat, independentii canta dupa melodia lu' Oprea, iar astuia i se da tonul de la Cotroceni, treaba la fel de clara ca si faptul ca azi e marti - dreptu-i?
Drept!
Dragii mosului liberali, nu pot crede-n ruptu' capului ca din toata masa de politicieni care formeaza partidul, nu gasiti si voi unu' capabil, pentru care doctrina sa nu fie doar vorba-n vant.
Hopaaaa! Te pomenesti ca tocmai aici e buba? Asa-i, pupa-v-as, e greu daca n-ai cu cine, daca n-ai cu ce...

Primul caz al politiei concediilor medicale...

2010-05-28T08:40:00.000+03:00

...este, coincidenta ori nu, un bugetar (stirea de aici).
Mai, sa fie!...

Dragilor, sa ne-ntelegem: nu-i niciun razboi, nicio vrajba nationala intre angajatii de la stat si cei privati, e doar fireasca ajustare a pietei muncii, a grilei de salarizare.

De vazut, de ascultat, de inteles...

2010-05-23T01:08:00.002+03:00

Locuri nestiute din orasul meu (2) - azi casa Cantacuzino-Granicerul

2010-05-22T20:52:00.005+03:00

In continuarea articolelor de aici si de aici, va prezint un monument care-si are zilele numarate: casa generalului Gheorghe Cantacuzino-Granicerul.
Personalitate marcanta a secolului trecut, print de sange cu radacini pornind de la imparatii bizantini, erou al razboiului de intregire a Romaniei Mari, militarul care a scos bandele bolsevice din Iasi, presedinte al partidului "Totul pentru Tara", conducator al delegatiei de voluntari romani pe frontul spaniol, oare cate titluri si-n cate alte pagini de istorie nationala ar trebui sa fie prezent, pentru ca zidurile care i-au servit drept camin sa poarte o banala placa comemorativa, casa sa-i fie inclusa printre monumentele orasului?
Nu ma lansez in speculatii acuzatoare vizavi de obscure interese imobiliare sau vadita tendinta de a sterge urmele unei anumite miscari nationalist-crestine, chit ca si unul, si celalalt, pot fi printre motivele lasarii in paragina a imobilului, insa imi fac partea mea de datorie in a trage de maneca nu doar cititorul, ci si autoritatile cu putere decizionala. Cum intrevad esecul demersului, macar cele cateva imagini sa ramana ca un strigat acuzator peste timp, asa ca iata pozele:

Intrarea

Imagine de interior

Imagine a casei vazuta din str. Gutenberg

Vedere din Splaiul Independentei

Tot din Splai, insa peste Dambovita

... si uite cum incet, incet, orasul meu isi pierde identitatea printre colosi de beton si sticla, printre blocuri gri si haite de maidanezi....

Mitul armei-laser romanesti de la sfarsitul anilor '60.

2010-05-21T14:52:00.000+03:00

Multi dintre dumneavoastra ati auzit, probabil, povestea despre laserul cu ajutorul caruia Ceausescu ar fi oprit pe granita invazia tancurilor sovietice, atunci cand aceleasi trupe invadau Cehoslovacia. Veti gasi zeci, poate sute de referiri la ea, oameni dispusi sa depuna marturie cum c-au vazut-o cu ochii lor, ca erau acolo, c-au lucrat la ea sau cu ea... Prostii!
Si totusi, de unde-si trage seva basmul asta? Iata un posibil raspuns:
- In vara anului 1944, odata cu declansarea Operatiunii Iasi-Chisinau, blindatele rusesti ale Armatei a 6-a au trecut la ofensiva depasind linia Prutului. Unul dintre tancuri, un Sherman american primit ca ajutor din partea SUA, s-a impotmolit si a fost abandonat. Oamenii locului povestesc ca, ulterior, un evreu, proprietar de moara, l-a taiat cu ajutorul flacarii oxiacetilenice, ca sa-i ia motorul. Epava a zacut in zona pana acum zece ani (aproximativ), timp in care si alte componente i-au disparut urmand aceeasi reteta, asta pana ce a fost excavat de catre specialisti si tot ce s-a recuperat este astazi expus la Muzeul Militar National.
Poze:

Nu-s eu detinatorul adevarului absolut, insa-mi pare o explicatie mult mai credibila decat tot restul povestilor cu tenta s-f...

Chucky Antonescu si liberalii platesc participantii la miting!

2010-05-19T14:20:00.002+03:00

Breaking News: agenti SRI, DIA si de la doi sh-un sfert, infiltrati printre participantii la miting, au obtinut dovada implicarii liberalilor in miscarea sindicala. Aceasta consta nu doar in oferirea unei mite consistente liderilor, ci si in plata individuala a fiecarui demonstrant, odata ce asupra multora dintre ei s-au gasit insemnate sume in valuta, bani care le-au fost, ulterior, confiscati. Totul, ridicat in baza unor procese verbale, va ajunge, mai intai, pe masa Presedintelui si a Primului Ministru, dupa care se vor constitui in rezerva de stat si cu ajutorul lor vor fi facute plati compensatorii bugetarilor afectati de reducerile salariale.
Iata o monstra din valuta confiscata cu prilejul actiunii in forta a celor trei servicii secrete:

Presedintele Basescu a subliniat, in direct la TVR, ca multumita vigilentei organelor abilitate sa vegheze asupra ordinii de stat, fiecare angajat din sectorul bugetar va primi cateva mii de puli neimpozabile in luna mai, urmand ca in iunie, iulie si august, ajutorul sa fie contabilizat in contul bonurilor de masa.
Cei pagubiti, in ultima instanta, sunt liberalii, care au ramas si fara puli, si cu galetile pregatite - ca mita electorala in vederea unor ipotetice alegeri anticipate - pe stoc.
Desi cautat insistent de catre reporterii nostri de teren, Chucky Antonescu a refuzat sa ne ofere vreun comentariu asupra stirii.

Troita la margine de drum

2010-05-16T23:13:00.001+03:00

"Si spune mortilor din lut sa nu blesteme,
ci sub trifoi, sub damburi, sub secara,
s-astepte pasii Tai calcand prin tara
si semnul muntilor ce vor aprinde steme.

Si spune mortilor de sub troite sfinte
ca va veni candva o dimineata,
cand Neamu-ntreg va fulgera la viata,
cuminecat prin mortii din morminte."

Radu Gyr - Rugaciune (fragment)

Curtea Constitutionala a stabilit ca reducerea pensiilor este ilegala

2010-05-12T07:34:00.000+03:00

... da, da' asta in Letonia, nu la noi...

Arme de razboi - 4

2010-05-11T09:38:00.000+03:00

Armata Romana in vremea lui Voda Cuza, uniforme:

De la stanga spre dreapta:
1 - Locotenent de dorobanti calari in mare tinuta
2 - Sapeur de infanterie de linie (genist)
3 - Lancier din Regimentul 1
4 - Artilerist
5 - Locotenent de vanatori pedestri

(Click pe imagini pentru detalii)

Arme de razboi - 3

2010-05-11T00:31:00.000+03:00

Rasculati de-ai lu' Horea:

In dreapta pozei, valah in uniforma de granicer (nasaudean, cred).

Roata, instrumentul torturii pentru Horea si Closca:

(Click pe imagini pentru detalii)

Arme de razboi - 2

2010-05-10T20:59:00.001+03:00

Pedestras din oastea de tara a lui Mihai Viteazu:

Mercenar pedestru din vremea aceluiasi domnitor (dreapta) si cavalerist (stanga):

Pistol cu cremene si rotita, datat 1596, cel mai vechi aflat in colectia M.M.N.

(Click pe imagini pentru detalii)

Arme de razboi - 1

2010-05-10T07:58:00.000+03:00

Ieri am fost iarasi, cu fi-meu, la Muzeul Militar National si am de gand sa-mpart cu domniile voastre, cititori sau doar vizitatori ai blogului de fata, cateva din cele peste o suta cin'zeci de poze facute cu aceasta ocazie. Unele vor fi insotite de comentarii, altele nu.

Ostas dac pedestru (stanga) si nobil dac:

Cavalerist roman din unitatile auxiliare (stanga) si legionar roman:

(Click pe imagini pentru detalii)

Ba, incetati, dracului, sa ma luati de fraier!

2010-05-07T19:27:00.003+03:00

Gata, ati prins momentu' si daca tot stiti ca l-am votat pe Chior, incepeti sa latrati de pe margine, sa ma muscati de fund? Ma doare fix in basca de ironiile voaste rasuflate, n-aveti nici macar stil, ce sa mai zic de imaginatie. Ba, voi credeti ca eu traiesc in alta tara, in alt timp sau alta dimensiune? Pai asezati-va langa mine, sa vedem cine are dreptate si cine nu, sa-i luam bob cu bob, numarat:
- Primul la rand e finu', care la-nceputul anului trecut avea salariu 3 200 de lei. Prima oara i-au taiat din el in iunie, vreo 400, ca-n septembrie sa-i ma ia inca p-atat, iar cu doua luni in urma i-au spus: "Dom'le, vezi si dumneata ce vremuri sunt, criza mare, incasari tot mai mici, asa ca ori ramai pe 2 000 de lei, ori ne strangem mana si ne bucuram de perioada in care am colaborat, urmand sa ne uram succes pe viitor si pe drumuri diferite...".
- Al doilea-i Georgica. Cum, nu-l stiti, pe Georgica?!... In fine, n-ati pierdut mare lucru, da' sa revenim: Georgica lua in mana 2 700 de lei, bonuri de masa, cota de benzina, telefon de la firma. La-nceput s-au legat de factura astuia din urma, ca-i cam mare, ca tura, ca vura, l-au trecut pe cartela si "...cand e nevoie, te sunam noi". Pe urma au zis de benzina: "Georgica, benzina-i scumpa, poftim un abonament, ca noi avem grija de sanatatea ta, vrem sa faci miscare". De aici si pana la salariu n-a mai fost mult, asa se face ca azi, cand se uita pe card, vede ca nu-i intra mai mult de 1 950 lunar. Pe viitor se gandeste la mai putin...
- Iata-l p-al treilea: Fane. In februarie l-au chemat sa negocieze salariul, i-au spus ca vor sa i-l reduca cu 15%. Fane, nu, el batman si n-accepta d-astea, ca de un profesionist aidoma lui e nevoie oricand si oriunde. A stat in somaj sase luni, s-a angajat abia intr-a saptea, pe un salariu cam de trei sferturi din anteriorul si de atunci pana azi i l-au mai redus de doua ori.
Acum faceti si voi un calcul, cam cat li s-a luat astora din bani, toti trei muncind in sectorul privat. Stiu, veti spune ca oriunde e greu, se fac reduceri de personal, salariale, economii, e mai bine decat sa te dea afara. Nu, domnilor, nu-i asa! Pai hai sa-l vedem pe Dodu, proaspat absolvent de facultate (profilu-i ceva cu management in coada, ca daca-l intrebi, nici el nu stie), una d-aia cu teste grila si examene pe net - cine dracu sa-l angajeze??? S-a gasit, l-a bagat o matusa, referent pe la Senat (matuse-sa, nu el!), sofer la o agentie guvernamentala. Baiat bun si muncitor, cu lipici si vorba dulce, din 2008 si pana azi i-a crescut leafa de vreo patru ori!
Mai vreti d-astea? Va mai dau, ca am pentru toti, am pentru tot cartieru', sa va umplu frigideru', sa luati si-n traista.

Legea lustratiei

2010-05-03T23:26:00.002+03:00

... sau hai sa ne prefacem ca ne pasa...
Dragii mosului, e prea tarziu, intr-atat de tarziu incat efectul va fi nul, nici macar in imagine nu mai conteaza.
Au trecut douaj' de ani, timp indestul de lung ca toti cei loviti - chipurile! - de masura legii, sa se fi pus demult la adapost - social, financiar, moral, oricum am da-o. Nici macar nu ia in calcul reducerea unor drepturi pecuniare pentru fostii nomenclaturisti, cu pensii de-a dreptul imorale, nu prevede nimic vizavi de tortionarii Sighetului, Pitestiului, Canalului, asa ca despre ce vorbim aici? Sa fi venit in '90, '91, hai '92, altfel am fi vorbit acum, altfel ar fi aratat tara, altii ar fi fost oamenii, insa atunci erau prea multi aia care care n-o vroiau vanduta liftelor straine. De bine ce-au pazit-o, azi n-a mai ramas nimic de scos pe taraba si singurul efect al incrancenarii prostimii din acei ani e acela ca progeniturile sefilor vostri vor fi sefii copiiilor vostri.

Din ciclul "Hai alaturi de tribun, sa salvam cainii comunitari", azi Profesoara Porno!

2010-05-02T21:00:00.003+03:00

Tot rasfoind printre pozele facute de mine vineri, la mitingul unde Vadim a strans crema vedetelor, adicatelea o Zavoranca sh-o Vladeasca, pe cine-mi fu dat sa vaz? Iat-o-n fata "sutelor" de manifestanti pe nimeni alta decat Profesoara Porno, baba care la shaish'patru de ani se sparge-n productii XXX :

Click pe poza si iar click!

Deputatul maidanezilor

2010-04-30T23:47:00.000+03:00

Pai daca tot ne-a dat Dorel Visan un senator al melcilor, de ce n-ar avea si potaile un deputat al lor? Iata-l mai jos, facandu-si aparitia la "marele" miting al militantilor pentru drepturile javrelor, acelea de a musca neingradit si a se rahatzi unde vrea sfincteru' lor.
PS. Mie nu mi-au iesit la numaratoare "sutele" de participanti, chit ca am contabilizat si gardienii, si gura-casca, si intamplatorii trecatori prin zona.

In rest, ramane ca-n titlul precedentului articol.

Fi-v-ar javrele ale dracului!

2010-04-29T16:49:00.003+03:00

De unde naiba apareti, nenica, cu tot felul de argumente impotriva eutanasierii, cum c-am fi barbari, fara constiinta, mila, spirit crestinesc si alte alea? Numai in SUA, intre 6 si 8 milioane de potai primesc anual injectia letala, iar noi o dam de gard, infricosati de-o babaciune expirata ca Bardot, un culturist cretin ca Marinescu (primul om in spatiu a fost un caine - de la tampit zicere), un wc politic si doctrinar ca V.C. Tudor ori varii ONG-uri obscure de tipul Cutu Cutu!
Nu, ca deja m-am enervat!
Bai militantii lu' coaie-goale, cainii n-au ce cauta pe strazi, altfel decat in lesa, cu botnita si stapanu' in urma lui adunandu-i rahatu-n punga - asta daca tot vorbim de civilizatie.
Sunt la fel de purtatori ai unor boli grave ca si sobolanii, sunt agresivi, teritoriali, impanzesc parcurile si locurile de joaca ale copiilor, ingaleaza trotuarele cu cacatul lor, produc accidente iar daca sfarsesc sub roti, imput aerul putrezind pe spatiile verzi sau langa rigole.
Sa-i sterilizam? Pai chiar de-am reusi s-o facem nu intr-o zi, nu intr-o saptamana, macar intr-un an - chit ca-n ritmul de 450 lunar ne-ar lua zece ani doar pentru populatia actuala! - si tot ar trebui sa traim cu plaga asta pe cap inca multa vreme de aici 'nainte, intr-atat incat nepotii mei or sa se "bucure" de mostenirea noastra!

L.E. Arata ca ai spirit civic, semneaza aici !

Maidanezii

2010-04-28T08:28:00.005+03:00

Noul proiect de lege, inaintat de Prefectul Capitalei, a starnit o adevarata furtuna in media de orice fel, fie ca-i televiziune, presa scrisa sau forumuri, iar blogurile nu puteau face exceptie.
Din capu' locului tre' sa lamurim un aspect si anume: mai toti cei care afiseaza vreo parere sau alta denatureaza (voit ori nu) sensul si litera noii propuneri legislative. Dragilor, cainii nu vor fi direct eutanasiati, exterminati, omorati si alte alea, mai intai sunt stransi de pe strazi, examinati, analizati si catalogati comportamental. Cei bolnavi, agresivi, intr-adevar vor urma tratementul firesc, logic, normal, cum vreti sa-i spuneti, al injectiei finale, pentru ca, orice s-ar zice, nu poti lasa liber un focar de infectie sau o fiara salbatica in preajma oamenilor - ganditi-va macar la copii, in primul rand, ce Dumnezeu! Dupa acest prim triaj restul merg in adaposturile Primariei, unde, atentie!, stau 7 (sapte!) zile intr-un fel de carantina, timp mai mult decat suficient ca iubitorii de animale sau ONG-urile dedicate sa-i adopte.
Na, c-ajungem la esenta problemei! Aci-i cloul, stimabililor, odata ce nu mai merge cum mergea, nu mai trage cum tragea... Noua lege nu mai permite fariseilor sa pretinda ca din preaplinul dragostei iau cainii d-acolo si-i elibereaza la doar doua strazi distanta sau ii duc pana la Chiajna, Ciorogarla ori Pustnicu, dupa "bunele", "umanele" practici deja impamantenite, cata vreme amenzile pentru asemenea acte sunt gandite sa arda bine orice buzunar, cat ar fi el de plin.
In fond ce tot tipa Vadim, Zavoranca, Davidescu, Vier Pfoten, Cutu Cutu si care or mai fi? Cine-i impiedica sa adopte si, iarasi atentie!, sa-si asume responsabilitatea actului? Nu se bat ei cu caramida-n piept ca n-au alt scop, alta menire?
Prefectura spune ca-s 100 000 de caini pe strazile Bucurestiului, toti astia contesta cifra si afirma ca-i exagerata, fiind mult sub minimul de 40 000. In cazul asta luati-i, nenica, strangeti-i in adaposturile voastre, lansati campanii de sensibilizare si adoptie, indepliniti-va rolul, menirea pentru care militati, odata ce pana azi doar ati mimat asta.
Aceleasi personaje din lista de mai sus arunca alta fumigena: scopul real nu-i nicidecum strangerea maidanezilor, ci Prefectura, alaturea Primariei, mai vor sa risipeasca niste bani.
Alooooo!... dragilor, ia faceti 'mneavoastra un calcul si vedeti cat a costat tratamentul celor 7 571 de bucuresteni muscati numai anul trecut. Priviti, rogu-va, aici sau aici, acum ce mai aveti de zis? Cei 100 000 de euroi, planificati de Prefectura, nu reprezinta nici macar pretul unei masini de fitze, asa ca despre ce vorbim? Cat costa suferinta celor doi copii?

Da' gata, am scris destul pentru azi...

No Basescu Day

2010-04-02T22:22:00.000+03:00

In caz ca n-ati aflat pana azi, Romania are o suta de locuitori cu drept de vot, unu-n plus sau unu-n minus, oricum nu departe, cam in jurul cifrei asteia.
De unde stiu? Pai daca jumatatea aia de tara care nu l-a votat pe marinar si-a pus azi violet in plete si s-a preumblat, mandra - nevoie mare, prin buricu targului, numara, in par, nu mai mult de cin'zeci, spuneti-mi voi ce-i gresit in aritmetica mea.
Nu-mi veniti, pupa-v-ar mosu, cu texte cum ca n-ar exista civism, constiinta politica, spirit protestatar, ca degraba va-ntreb: oare cati s-ar fi imbracat nu in violet, ci in roz bombon asortat cu verde prazuliu si rosu, da' sa-si zica No Senatori Day, No Deputati Day, No Justitie Corupta Day sau chiar No Manele Day ori No Catalin Voicu Day, ca ne-am saturat, naibii, de toti si de toate?!...

Jabba the Hut ?

2010-03-27T16:11:00.006+02:00

'ai, dom'le, dati-o dracului de treaba, chiar credeti ca-i razboiu' stelelor? Nu, nenica, doar un tigan parvenit, nici macar indeajuns de istet ca sa fie capabil de-o furaciune, un gainar de doi bani.
Catavencii i-au zis "Jabba the Hut", insa mi-am adus aminte de cum isi botezau (ba inc-o fac) tuciuriii nostri mandretele de plozi cu nume de staruri sau personaje din serialele tv: Izaura, Pardaian, Bruzli, Ciaplin si tot asa. Pai de unde atata Jabba the Hut la conu' Voicu, senatoru'? Geabadăhat, asta-i esenta.

Despre bijuterii - azi MER-KA-BA II

2010-03-25T07:10:00.014+02:00

Un alt model, primul, putand fi gasit aici
(pentru detalii, click pe poza):

Informatii privind preturi, dimensiuni, gramaje, obtineti printr-un click catre saitul de aici
sau AICI

Despre bijuterii - azi Crucea Bizantina

2010-03-19T22:48:00.006+02:00

Este copia exacta a unei cruci de la sfarsitul secolului XI, inceputul secolului XII, cunoscuta ca si "Crucea lui Grammatikos", dupa numele Patriarhului Nicolae al II-lea Grammatikos.
Crucile bizantine sunt de trei tipuri, respectiv crucea patriarhala, cu doua bare transversale,

crucea bizantina, folosita cel mai adesea in zilele noastre de biserica ortodoxa greaca,

si crucile care-l prezinta pe Isus rastignit, avand, totodata, mici scene si personaje reprezentate in relief ori pictate.

(Dublu click pe poze!)
Pentru detalii privind preturi, dimensiuni, gramaje, click AICI
sau AICI

Despre bijuterii - azi Floarea de Colt

2010-03-13T19:46:00.004+02:00

Trei sunt simbolurile ce se leaga de ea: curajul, fidelitatea si iubirea.
Asemenea ei, virtutile enumerate sunt rare, greu de aflat, accesibile doar celor cutezatori. N-ai sa poti lua o Floare de Colt s-o sadesti in gradina, s-o pui in ghiveci, sa te-mpaunezi cu ea, va pieri de'ndata, se va ofili. Rostul si menirea florii e sa fie admirata-n locul unde a rasarit, s-o iubesti pe coltul ala de stanca abrupt si salbatec, s-o mangai cu privirea, s-o aperi, s-o ocrotesti.
Iti trebuie curaj ca sa poti iubi si trebuie sa iubesti ca sa poti fi credincios, asta-i mesajul Florii de Colt.

Click pe poze!
Pentru detalii privind preturi, dimensiuni, gramaje, click aici
sau AICI

Despre bijuterii - azi Floarea Vietii

2010-03-12T15:34:00.014+02:00

...pentru ca tot suntem in zona ezoterica a bijuteriilor, va prezint o alta si anume Floarea Vietii.
(La fel, click pe poze)

Mai jos aveti forma embrionara a Florii Vietii, respectiv Samanta Vietii, asa cum o gasiti in prezentarea facuta de Drunvalo Melchizedek sau Nassim Haramein:

Pentru detalii privind preturi, dimensiuni, gramaje, click Aici
sau AICI
Daca linck-urile nu-s operabile, aveti si o a treia optiune

LE. Imagine a cupolei manastirii inchinate Sfantului Paul Tebeul, socotit de biserica a fi primul ei pustnic. Pictura e datata 1713, acoperind-o pe cea anterioara si, probabil, inspirandu-se din ea:

Despre bijuterii - azi MER-KA-BA

2010-03-11T08:04:00.017+02:00

Dom'le, la un search pe Google te miri si te crucesti mai ceva ca popa-n Liturghie peste ce dai! "Inel merkaba", "set merkaba", "cercei merkaba", "aiureli merkaba" si tot asa, incat n-ar fi o surpriza ca maine ori poimaine nu-sh' ce gospodina sa puna mana pe andrele, sa faca un pulovar din lana, bumbac si melana, ca mai apoi sa-l boteze jerseu merkaba, pe considerentul ca-i din trei materiale diferite!...
Simbolul MER-KA-BA e unul singur si tine de conceptul geometriei sacre, asta sa fie clar tuturor, iar pentru tot restul va las placerea sa serciuiti.
Ca exista o anume mistica a lui, eu pot depune marturie. Pai sa va povestesc:
- Mai acu' ceva vreme trece un cumatru pe la mine, c-o poza-n mana, si ma roaga, daca poci, sa-i fac obiectu'. Neicusorilor, eu am tot atatea in comun cu geometria si matematicile, cat are un eremit cu tarfele de pe centura, ca sa zic asa. Am sucit-o, am rasucit-o pana ce mai aveam un pic si faceam din ea titirez, da' s-o pricep, pas si pace buna! Vreo doua zile m-am tot chinuit s-asez toate dupa cum mi le arata imaginea, insa credeti ca ele vroiau sa stea? Nu, nenica, si n-au facut-o pana ce n-am citit si n-am bagat la cap mai tot ce s-a scris la noi legat de asta, iar abia dupa ce am inceput sa-i dezleg intelesul, sa constientizez intrepatrunderea in doua planuri a celor trei elemente, mi-a reusit.
C-asa-i ori ba, va las pe voi s-apreciati. Click pe poza de mai sus.

Pentru detalii privind preturi, dimensiuni, gramaje, click AICI
Alte modele Merkaba gasiti aici
In cazul nefericit ca linck-urile nu-s operabile, va ofer si o a treia optiune , unde aveti informatii privitoare la posibilitatea de a comanda oricare dintre modele.
L.E.
... si un clip destul de sugestiv, cred eu:

Despre bijuterii - azi verigheta (II)

2010-03-10T18:23:00.002+02:00

(Continuare de AICI)
Ce am omis sa spun in prima parte, revin si o fac acu', pentru ca si de asta tre' sa tineti seama:
- Intrebarea cea mai frecventa, care ii este adresata unui bijutier, e daca in respectivul magazin/pravalie/atelier se fac si reparatii, iar obiectul asupra caruia se doreste interventia, e nimeni alta decat verigheta la care postarea face vorbire.
Dragilor, odata cu varsta degetele se ingroase sau se subtiaza, dupa cum ii e dat omului, dupa fire, ocupatie si hrana (chit c-am pus-o ultima, 'mneavoastra asezati-o linistiti in capu' listei), ca sa nu mai amintesc de alte hibe, suferinti sau pur si simplu d-ale vietii. Cu cat modelul e mai complicat, cu atat respectiva operatie lasa urme mai vizibile, pana acolo incat va trebui sa va faceti o alta si cum nu-i bine (de, superstitii d-ale astora mai varstnici, ca mine...) sa fie doar una, ajungeti la o pereche noua.

Despre bijuterii - azi verigheta

2010-03-02T23:45:00.006+02:00

Cea mai dorita, cea mai purtata si cea mai pretioasa bijuterie: verigheta.
Se stie ca de prin sec. V e.n. dateaza obiceiul purtarii ei si a fost impamantenit de crestini, de la care majoritatea popoarelor au preluat-o. Ce reprezinta, de ce se poarta pe al patrulea deget al mainii stangi, astea-s amanunte pe care va sfatuiesc sa le cautati singuri, iar din noianul de explicatii gasite in abramburistica lume a netului, alegeti-va una care sa va placa si tot ce ramane e sa credeti in ea pana la capat, pana ce moartea va va desparti si chiar dincolo de ea. Ce vreau sa va spun e altceva: ganditi-va bine ce alegeti!
Dragii mosului, la un simplu search, un clik distanta, aveti mii (sau chiar mai multe) de oferte si modele, trendul zilei fiind combinatiile de aur alb cu galben sau galben cu roz ori cele cu pietre albe (briliante sau zirconiu - dupa buzunar si putirinta), cu modele sau gravuri in stil neaparat modernist, postmodernist, avangardist, aiurist, etc...
Dom'le, sa-ncep prin a va infatisa un alt obicei legat de casatorie si, implicit, verigheta: cel al nuntii de argint. Daca sunteti printre cei binecuvantati de Dumnezeu si chiar v-ati gasit sufletul pereche, dupa un sfert de veac de la momentul lui "Isaiia dantuieste", e bine ca ori sa va faceti inc-o verigheta, de data asta din argint, ori sa puneti un fir din acelasi metal pe vechile inele, marcand, in acest fel, aniversarea.
A mirare-i pentru mine cand vaz ce-si doresc si ce-si aleg tinerii de azi, mai cu seama cand vine vorba de modelele ce au deja o banda din aur alb pe mijloc (bine, e drept, sunt destule magazine care vand chestii rodinate drept aur alb). Aveti rabdare, neicusorilor, faceti asta abia dupa ce-oti sta-mpreuna douash'cinci de ani si mai vorbim dup-aia!...
Sa zic ceva si de verighetele cu pietre (pretioase ori nu): dom'le, nu va sfatuiesc! Nici macar un inel cu piatra nu se poarta zilnic, ca montura se toceste, piatra poa' sa cada, gherutele-n care-i prinsa se pot agata, treburi d-astea... Pai verigheta n-o dai jos aproape niciodata, muncesti, te speli si dormi cu ea pe deget, la ce sa te-ncurci cu prostii? Vrei tu neaparat un briliant? Fa-i, dom'le, un inel de logodna sau cum i-oi zice, numa' pe verigheta sa nu pui asa ceva, ca mai rau o strici!
Legat de modelul decorativ sau gravura exterioara (pen' ca exista si una interioara!): iar nu va sfatuiesc.
Hai sa ne gandim un pic: aurul e un metal, da' nu-i otel, pupa-v-ar mosu! in timp se va toci, gravura o s-arate ca o simpla zgarietura pe suprafata ei, modelul devine de nedescifrat in zece, maxim cinsh'pe ani. Aveti de gand sa faceti mereu altele noi dupa intervalul asta? Nu prea-i frumos si nici chiar sanatos, zic eu...
- Si-n cazu' asta, ce sa ne alegem? e intrebarea fireasca ce-o ghicesc venind dinspre 'mneavoastra.
- Verighete care sa va tina o viata! e raspunsul meu. Simple ca forma, drepte sau usor bombate (cu un plus pentru cele din urma), indeajuns de groase cat sa nu se rupa, sa se deformeze, sa aiba destul material in ele, incat prin pierderea/tocirea - fireasca in timp - sa n-ajunga niste umbre.
Cateva cuvinte si despre ce-o sa scrieti pe interior: numele si data casatoriei, atat e de ajuns.
Imi amintesc cand doi tineri mi-au cerut sa fie gravate cu "Master Blaster" si "Princess Aimee". Nu m-am putut stapani sa nu-i intreb:
- Dragilor, da' cand oti avea copii, asa or sa va strige?
Am mai povestit noi una-alta, am mai glumit, am mai ras, pan' la urma tot Costel si Ioana a ramas.
In incheiere vreau sa luati aminte la verigheta lui Alexandru Ioan Cuza si a gravurii interioare care zice asa: "Helene Rosetti-avril 30-1844"

Despre bijuterii

2010-03-02T19:58:00.000+02:00

Sastisit pana peste poate de politica, manele si manelisti, Dan Negru si Fashion tv, Badea, Gadea si Ciutacu, Tismaneanu, Dinescu si postumul caz Adrian Marino, m-am decis sa scriu despre al'ceva si anume o chestie la care chiar ma pricep: bijuteriile. Traiesc printre, cu si din ele de aproape treij' de ani, asa ca de ce sa-mi mai pierd timpul batand campii pe marginea unor teme de toata jena, cata vreme-i clar ca lumii-i pasa prea putin, ca suntem un popor vegetal - cum zice Blandiana, ca avem constiinta-n burta, civismul in fund si patriotismu-n vorbe goale.
Din capu' locului sa fim intelesi: pitipoancele si cocalarii nu-s bineveniti, randurile mele nu li se adreseaza, nici macar nu m-astept sa le priceapa sensul, eu scriu pentru cei care cumpara o bijuterie ca le place, le e draga, simbolizeaza ceva anume sau pur si simplu si-o doresc, nu pentru aia care se vor impopotonati mai abitir decat bradul craciunului de globuri sau popa de odajdii.
Rarilor si incapatanatilor mei cititori le pun la dispozitie sectiunea comentariilor (care vaz ca si-a revenit intre timp, dupa ce lunga vreme n-a mers) pentru orice fel de intrebari, la care promit sa raspund in limita cunostintelor si a experientei.
In final mai tre' s-adaug sh-asta: sunt traditionalist pana-n maduva oaselor, asa ca nu v-asteptati la cine stie ce trenduri de moda, curente moderniste, creatii avangardiste, aria astora e localizata-n spatiul cuprins intre Gheorghe Marinescu din Berceni si Balaceanca - dupa umila si modesta mea parere.

La buna vedere!

Penelisti, rugati-va pentru sanatatea lu' Basescu!

2010-03-01T09:10:00.001+02:00

Citesc si eu, ca tot omu' ce se vrea informat, presa, stirile agentiilor mai acatarii, comentariile analistilor politici. Dom'le, la ordinea zilei e apropiatul congres al penelistilor; te-ai astepta sa asisti la o dezbatere publica a programelor/doctrinelor. Vorba unui pescar memorabil: azi, canci... N-a fost nici ieri si nu-mi vine sa cred ca maine se va schimba situatia, liderul in functie si contracandidatul lui se rezuma la ce fac de cinci ani incoace, adica sa interpreteze - bine, e drept, fiecare-n maniera proprie - aria stiuta pe de rost, aia cu "Jos Basescu", "Jos cu dictatoru'!".
Ieri o stire a cutremurat netul, venita de pe blogul unuia de-si zice Sutu: Basescu-i in spital la terapie intensiva. N-a tinut mult, doar vreo ora jumate, indeajuns cat sa-i aduca astuia mii de clickuri si comentarii. Televiziunile au intrat tarziu cu stirea exacta, Basescu s-a dat si el pe sticla in stilu-i deja consacrat, potolind furtuna din pahar. Personal nu mi-am facut nicio clipa griji, nu ma intereseaza, insa m-am temut pentru penelisti. Doamne fereste, moare Basescu, raman astia si fara programe, si fara doctrina, si fara vreun scop in sine!

Romania si scutul antiracheta

2010-02-09T08:37:00.000+02:00

Neicusorilor, toata tevatura asta arata exact ca o curva batrana si urata care tot da din cur, desi n-o mai fu*e nimeni.

Intermezzo

2010-01-31T10:27:00.002+02:00

Citez din Ahmad ibn-Fadlan, ibn-al-Abbas, ibn-Rasid, ibn-Hammad (stiu, multora nu le spune nimic numele, insa dac-am sa va dezvalui ca personajul - romantat, intr-adevar - e interpretat de Banderas in "Al treisprezecelea razboinic", parca se schimba treaba):
"Cand vad un om care-i intrece pe multi prin mintea sa iute si prin cunostintele sale, zic:
- Iata, acesta este cel mai potrivit pentru a-l sluji pe Domnul nostru.
Il iau, ii strang o funie in jurul gatului si-l spanzura de un copac unde-l lasa sa putrezeasca"
Ibn Fadlan se refera aici la obiceiurile bulgarilor, neam nomad traitor pe malurile Volgai la data acestor insemnari, respectiv prima jumatate a secolului X.
Barbari, veti concluziona domniile voastre, poate chiar dand a lehamite din mana spre monitor si, implicit, catre autorul povestii. Cum ar arata lumea daca tuturor desteptilor le-am pune juvatu-n beregata si i-am atarna-n plopi?!... Nu tu masini, nu tu televizor, nu tu net, tot la opait am sta si azi.

Un chinez, acum mii de ani, destept nevoie mare, a inventat praful de pusca, sa lumineze cerul cu artificii de sarbatori. Un altul, destept si el, l-a-ndesat pe teava tunului, a bagat o ghiulea, cat sa-i macelareasca p-aia care mai deunazi se veseleau prin piete.
Un european (parca?) a descoperit electricitatea - n-o sa-mi spuneti ca era vreun prost! Ce a urmat? Becul, metroul, aerul conditionat, alea-alea. Am uitat ceva? Cum sa nu, scaunul electric.
Primul zbor a avut loc in 1906. Mamaaaa, ce chestie! Icar nu mai era doar un mit, devenise realitate. Stie cineva cat a trecut pana ce avionului i s-au atasat mitraliere, bombe si altele de genu'?
Einstein gasea atomul si ce poate muschiu' lui sa faca. N-a durat mult ca Oppenheimer le-a dat cu el in cap japonezilor, de n-o sa-l uite astia-n veacu vecilor!
......................................
Zeki Validi Togan, orientalist de seama, comentand pe marginea celor scrise de Ibn Fadlan, spune:
"Nu e nimic misterios in tratamentul crud aplicat de bulgari oamenilor deosebit de isteti. Se intemeia pe rationamentul simplu si rece al cetatenilor de rand care vroiau sa duca doar ceea ce ei socoteau a fi o viata normala si sa evite orice risc, orice aventura la care ar fi putut sa-i conduca geniul".
Din fericire azi nu mai e niciun pericol in acest sens, desteptii nu mai ies in fata ca paduchele pe frunte, ca sa fii bagat in seama musai sa te-mbraci cat mai fistichiu, sa te declari homosexual ori lesbiana, sa apartii minoritatilor de orice fel (excluzand-o pe cea a inteligentilor), iar p-astia nu-i va spanzura nimeni, cel mult vor deveni staruri, creatori de opinie, purtatori de cuvant, oameni politici.

Auzi, fratie, parca nu le-as mai zice barbari bulgarilor.

Nunta Zamfirei

2010-01-30T08:55:00.001+02:00

Trei pasi la stanga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de maini si se desprind,
S-aduna-n cerc si iar se-ntind,
Si bat pămantul tropotind
In tact usor.

2009-12-31T18:35:00.002+02:00

Banc politic

2009-12-26T11:48:00.000+02:00

- Boc, boc!
- Cine este?
- Marean.
- Care Marean?
- Care este.

Dulce ca mierea e glontul Basescului

2009-12-19T08:41:00.002+02:00

Balaurizarea lui Basescu aproape ca n-a cunoscut limite si tabloul infatisat noua de liota analistilor politici era zugravit intr-o singura culoare: negru, da' hai sa nu zic vorba mare, parca se mai strecura un gri, o tenta cacanie si cam atat, insa, chiar si-n ciuda lor, cand ne referim la ton - asta-i responsabil cu muzica - deja ne aflam nu ca spectatori ci protagonisti ai unui film horror in decororuri suprarealiste.
Pai dupa Armagedonul dinaintea lu' 6 decembrie nu trebuia sa urmeze Apocalipsa? Na, ca betivu', curvaru', dictatoru' a castigat alegerile si soarele a continuat sa rasara dinspre est, apele curg tot la vale, Badea, Ciutacu, Gadea, B. Teodorescu si care dracu or mai fi continua sa taie aceeasi frunza pentru aceiasi caini - nicio teama c-ar putea ramane fara slujba in urmatorii cinci ani.
Acu', ca ne-am lamurit dinspre partea asta, sa vedem care-s asteptarile. Dom'le, una ar fi reformarea de fond si de esenta a mediului politic. Pai daca tara a votat trei sute de parlamentari, da-o-n balarii de treaba, atatia sa fie si nu mai multi! A doua o reprezinta scoaterea din lege a chichitelor ce permite onor deputatilor si senatorilor sa fenteze tribunalu' cum vrea mushchiu lor. Intrebati orice om de pe strada, toti s-au saturat de circul parlamentar, in care fac scut alaturea unui Nastase, nelasandu-i pe cei in roba sa-i numere, naibii, odata ouale, sa stie tot omu' cate are! A treia-i uninominalu: pupa-v-ar moshu, listele n-au ce mai cauta si firesc e ca el sa-nsemne un singur tur, cel mai bine clasat castiga, ori doua tururi de vot dupa tiparul prezidentialelor. Greu aici, cata vreme ai UDMR-ul in guvern si ca sustinere din parlament, da' nu imposibil.
Abia atunci s-ar adeveri spusa Basescului: "Pac, pac, i-am ciuruit".

Vanghelutia

2009-12-12T10:40:00.002+02:00

Primarele de sector cinci, Marean Vanghelie, prezinta bucurestenilor inca o creatie care va sa-i nemureasca trecerea glorioasa prin istorie: Vanghelutia.
Dupa Vanghelionul, deja consacrat, a urmat Vangheliada alegerilor in colegiul pe care 'mnealui il pastoreste si de unde a fost emanata ultima Ana Ipatescu damboviteana, zic de Oana Mizil, politiciana de inalta statura civica, ale carei realizari pot fi masurate in telefoane mobile, kile de ulei, zahar, pui Avicola doar un pic mai rasariti decat stramosii lor din epoca ceausista, cunoscuti sub numele de "Fratii Petreus".
Cum imaginatia domniei sale n-are alta limita decat cerul, iata ultima oferta: Revolutia marca Vanghelie sau, generic spus, Vanghelutia. Sute de mii dintre nemultumitii regimului de teroare impus dictatorial sunt asteptati sa-si manifeste mania proletara vizavi de cruntul abuz savarsit asupra lui Catalin Voicu, acest chip de icoana pesedista - daca-i sa-l analizam dupa toate perceptele lombrosiene.

Impotriva cui a candidat Basescu?

2009-12-08T09:15:00.002+02:00

Pai hai sa-i numaram, cumetre si cumetri, ba chiar s-o facem dupa tipicul doua la prefectura, doua la primarie, unu la scoala de fete:
- Basescu a candidat impotriva celei mai largi coalitii de partide intalnita in istoria democrata a Romaniei; PSD-PC, PNL, UDMR, PRM, PNG, PAS, PIN, PNT (dac-am uitat vreunul, adaugati-l 'mneavoastra), toate si-au strans randurile intr-un singur scop comun, alegerea lui Mircea Geoana.
- Basescu a candidat impotriva a 90% din media - cifra poate creste in urma unei analize punctuale, insa nicidecum micsorata. Exceptand cateva posturi tv de nisa, cu o audienta insumata nedepasind numarul locuitorilor unui sat mediu populat si a doua sau trei ziare unde redactorii inca scriu ce cred sau ce vor, tot restul s-au aliniat in cea mai imunda campanie din '90 si pana azi.
- Basescu a candidat impotriva propriului partid, pentru ca orice s-ar zice, Udrea, Ridzi, Videanu-borduraru si Boc cel Mic i-au adus orice altceva, numai voturi nu.
- Basescu a candidat impotriva familiei. Nu ridicati sprancenele a uimire, stimati cititori, ca aspectul e mai evident decat celelalte deja expuse. Pai scandalurile in care a fost implicat fra-so', fie-sa a mare, a mica, credeti ca i-au oferit sufragii?
Si totusi a castigat! De ce? Unde-i explicatia? Fiind prea multe de spus, aspectul imi va prilejui un alt articol cat de curand.

O zi buna, cumetre si cumetri!

Rezultate oficiale ora 8 - Traian Basescu castigator

2009-12-07T08:09:00.000+02:00

B.E.C. anunta primele rezultate oficiale astazi, 7 decembrie, ora 8.00
Traian Basescu - 50,43%
Mircea Geoana - 49,57%

Exit-poll-urile de azi

2009-12-06T10:28:00.007+02:00

Voi edita postarea pe parcursul zilei

Ora 9.00

INSOMAR: MG 52.3% - TB 47,7%
CURS: MG 52% - TB 48%

Ora 11.00

INSOMAR: MG 52,1% - TB 47,9%
CURS: 51,5% - TB 49,5%

Ora 13.00

INSOMAR: MG 52,8% - TB 47,2%
CURS: MG 52,2% - TB 47,8%

Ora 15.00

INSOMAR: MG 52,1% - TB 47,9%
CURS: MG 51,8% - TB 48,2%

Ora 17.00

INSOMAR: MG 51,8% - TB 48,2%
CURS: MG 51,5% - TB 48,5%

Ora 19.00

INSOMAR: MG 50,8% -TB 49,2%
CURS: MG 50,5% - TB 49,5%

Breaking news: conform exit-poll-ului CSOP, Basescu l-a depasit pe Geoana!
TB - 50,6%, MG - 49,4%

Constantin Tanase, mai actual ca oricand!

2009-12-05T17:10:00.001+02:00

Si cu asta ce-am facut?

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim în saracie?
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Scoatem totul la vânzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a câstiga o pâine,
Multi o iau de la-nceput,
Reticesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc întruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?

Ati mintit poporu' cu televizoru' sau Domnului Flocicu cu dragoste

2009-12-02T21:56:00.004+02:00

Amicul al carui nume apare in titlu, comenteaza astfel sub ultimul meu articol de pe blog:
"Si inca ceva: ce am vazut eu la televizor ieri, numai "romani absoluti" nu erau aia! Niste pidilici fara canadiene portocali si nimic mai mult"
Ca asa s-a vazut la tv, ca asa au prezentat stirea cele mai multe agentii de presa, e drept, insa ca asta a fost realitatea, nu s-ar zice, macar si daca ne ostenim sa-i ascultam pe cei care au fost acolo, martorii oculari.
Iata cateva declaratii ale participantilor.
Mircea Mihaies, scriitor, ne spune ca in Piata Operei au fost nu mai mult de 200-300 de simpatizanti PSD si cam 2 000-3 000 de timisoreni care au scandat "Refuz, rezist, sunt anticomunist!" sau "Geoana, nu uita, Timisoara nu-i a ta!"
Daniel Vighi, profesor, afirma, la randul sau, ca a vazut maxim 400 de pesedisti si peste 3 000 de timisoreni participanti la manifestatie care scandau anti PSD.
TVR, Antena1, Antena3, Realitatea tv, agentiile Mediafax si Agerpress vorbesc despre incidente si interventia in forta a jandarmilor, inclusiv cu gaze lacrimogene. Adevarul e cu totul altul, macar si daca acceptam ca cei direct implicati ar trebui sa-l cunoasca, drept urmare iata ce ni se spune de catre purtatorul de cuvant al Jandarmeriei Timisorene, Marinela Apostolache:
"Am vazut ca la televiziuni s-a dat ca au existat violente grave si as vrea sa clarific: au fost manifestatii zgomotoase si maxim cateva imbranceli. Pana in momentul de fata nu a fost retinuta nici o persoana, nu a fost amendat nimeni. La fel s-a spus ca au fost aruncate gaze lacrimogene si s-a intervenit in forta, nu este adevarat. Nu s-a intervenit cu gaze lacrimogene"

O blasfemie: Corneliu Coposu agent electoral PSD

2009-12-02T09:56:00.000+02:00

"Prevederile acestui protocol au fost aprobate de Corneliu Coposu" - cum nu-i trazneste drepatea lui Dumnezeu?!!! Cum pot alatura numele Seniorului emanatilor comunisti?!!!
Televiziunile ii numesc pe cei stransi ieri, in piata Timisoarei, "simpatizanti PDL"; falsa si manipulatorie prezentare, cata vreme erau oameni cu memoria neintinata de mireasma ciolanului puterii, adeptii Punctului opt, contestatari de douazeci de ani ai ciumei rosii! La Iasi, Bucuresti, Constanta, Brasov, s-a iesit in strada nu pentru vreun scaun deputatesc, nu pentru vreun fotoliu de senator, ci doar pentru aducere aminte, pentru neuitare - ei sunt "romanii absoluti" de care vorbea Petre Tutea.
In 2000 taranistii au fost maturati de pe scena politica nu c-ar fi fost mai rai, mai hoti, mai prosti decat predecesorii fesenisti, ci din cu totul alt motiv: au siluit speranta si visele intr-o Romanie curata a celor care-i votasera. Dupa impietatea de ieri nimeni si nimic n-o sa-i mai scoata din pubela istoriei.

Basescu si monstruoasa coalitie

2009-11-27T21:58:00.002+02:00

La 22 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza era silit sa abdice.
Nu stiu sa existe un alt conducator in toata istoria romanilor care sa-si fi pus mai apasat pecetea trecerii prin vremuri. In doar sapte ani de domnie a scos Principatele din feudalismul de tip oriental si le-a asezat alaturi de noile tendinte ale capitalismului european, arzand etape pe care marile natiuni le-au parcurs in sute de ani.
(Armin Heinen prezinta aspectul ca pe o mareata realizare dar, in acelasi timp, si ca pe un handicap, romanii neavand timpul necesar insusirii sentimentului de libertate.)
Intre 1859 si 1866 s-au pus bazele statului modern, implicarea lui Cuza regasindu-se in absolut toate ramurile lui, de la administratie, armata, justitie si pana la invatamant sau religie. Practic, tot ceea ce Carol intai realiza in cei cincizeci de ani ai domniei, n-a fost altceva decat dezvoltarea sau simpla continuare fireasca a reformelor initiate de Cuza.
Cum se explica, totusi, abdicarea lui fortata sub presiunea monstruoasei coalitii, acea alianta intre liberali si conservatori? Pai, dragilor, uitati ca traim in Romania? Uitati ca desi feudalismului social i s-a pus capat odata ce claca a fost desfiintata si fiecarui taran i s-a dat bucata lui de pamant, feudalismul politic s-a perpetuat pana azi, la aproape 150 de ani distanta-n timp? Cum se poate vorbi de principii democratice, atata vreme cat inegalitatea in drepturi este perpetuata, cat vointa liber exprimata a natiunii nu inseamna decat un minor aspect orientativ in fata clicii de asa-zisi "alesi" ai neamului? Oare nu v-ati saturat de atatea imunitati, de atatea drepturi speciale, de biruri fara numar menite sa plateasca sporul de chiul al deputatilor, de coruptie al justitiei si de indolenta al internelor?
Cuza a fost silit s-abdice, in locul lui ne-au dat un neamt, care mai tarziu s-a-mpaunat cu titlul (meritat ori nu, e de discutat) de cel mai mare roman. Pe Cuza l-au ezilat pana si din cartile de istorie, surghiunindu-l in trei randuri ca "Domnul Unirii Principatelor", plus o nota de subsol unde-i amintita patima lui pentru femei, atat.
Azi, alt neamt sta cu bagajul pregatit sa ajunga-n Capitala...

PS. Precum vedeti, titlu-i la plesneala, nimic despre Basescu.

Din alte vremuri - Dom' Cazacu

2009-11-25T19:12:00.000+02:00

Se-ntampla pe la jumatatea anilor '50 ori spre sfarsitul lor, vreme la care terminau constructia Spitalului Fundeni si o data cu el se mosea mahalaua Colentinei. Casele mici, inghesuite in curti stramte, erau ridicate te miri cum si cu te miri ce, unele, cele mai multe, din paianta si altele, mai rare, din caramida, astfel ca cele din urma pareau boabe de aur in pietrisul raului. Totusi una dintre ele sa fi vrut s-o sari cu privirea si n-ai fi reusit, prea era alba, frumoasa si-ngrijita, singura cu cismea in curte si gard de zid, cu gradinita numa' flori si o bolta de vitza ce pornea din poarta pana-n usa. O ridicase trudnic si singur unu' de-i zicea lumea dom' Cazacu, umbla vorba c-ar fi inginer, prea-l vedeau numa-n costum si palarie.
Cum a fost mersu-ntamplarii, s-a brodit intr-o zi sa-si lege uitatura cu o doctorita angajata in spital, pediatra, abia iesita de un an, cel mult doi, din facultate. Amanunte nu se cunosc, folclorul local nu le-a pastrat sau le-a ignorat ca fara importanta, ce se stie e doar ca la nici juma' de an s-au luat, domnisoara doctor Elena cu dom' Cazacu - pe care-l mai chema si Vasile, abia la nunta au aflat vecinii.
S-a trecut anu', a mai trecut unu, si-nca unu, de intrase mahalaua la idei ca n-aparea plod in curte, dupa obiceiu locului. Tatele care stiu tot ce misca, au dezlegat misterul:
- Ie sterpa ea...
Alte vorbe n-au iesit, nici n-aveau de unde, cata vreme dom' Vasile si coana Lenuta se stiau doar ei intre ei ca prea rar le calca cineva pragul dincolo de usa, chit ca motive se gaseau indestul. "N-ai, vecina, o cana de ulei, ca ramasai fara si al meu abia maine vine cu leafa?" sau "Vecina, ala mic arde de zici ca-i soba si nu stiu ce sa-i fac, ca ma uitai si n-are galci!". Nu spui ca si dom' Vasile isi facea drum chemat prin toate casele, sa traga un fir, sa bage lumina intr-o magazie, sa-i sudeze unuia un fier la poarta. Priceput om, dom' Vasile!
Cam cinci ani si-au tot dus traiul lor cel rupt din Gradina Edenului, asta pana intr-o zi care a ramas de pomina in mahala. Era prin luna lui gustar si-n ziua aia dom' Vasile n-a trecut pe strada la cinci, dupa tipic, nici la sase, nici la sapte. Coana Lenuta facuse deja carare batuta pana-n colt si i se lungisera ochii ca la melc tot privind spre sina tramvaiului, incat babele stranse pe la porti incepusera sa shushoteasca. Pe la noua, cand lampile de pe stalpi s-au aprins, a lepadat umbletul si a tras un scaun afara, pe trotuar, urmand sa-si astepte si ea omu' in rand cu toate celelalte neveste ai caror barbati mai incurcau cararile in drum spre casa.
Chiar si cei mai varuiti dintre agheazmagii gasisera drumul pana aproape de miezul noptii si muierile toate se trasasera prin curti, care sa le puna masa, care sa-i spele, ba cate unele ii mai oblojeau de capete sparte ori genunchi zdreliti, ca destui uitau mersul, umblau in patru labe, sa se-ntreaca cu godacii la ramat si tavalit prin noroaie. Dom' Vasile nu venea...
Acu' 'mneavoastra nu credeti ca plecate din strada, cumetrele tot pazeau printre uluci? Scurtez aci, cat sa va spui ca abia pe la primul cantat al cocosilor (pentru copiii asfaltului: asta inseamna ceva intre patru si cinci dimineata) a venit si dom" Vasile, da' nu singur, ca-l aduceau in carca doi haidamaci, urati si jegosi cum nici pe groapa din Fundeni n-ai fi vazut!
Ce se-ntamplase? Nimic alta decat ca luasera leafa s-o bausera temeinic cu sefu lor, dom' Vasile, ca sofer ce se afla pe o vidanja de-a ICAB-ului, nicidecum inginer cum il stia coana Lenuta si toata mahalaua.

Epilog

Aia a fost prima si ultima oara cand dom' Vasile a intarziat peste ora cinci, prima si ultima oara cand s-a-mbatat, prima si ultima oara cand coana Lenuta si-a petrecut noaptea pe un scaunel in strada.
Mai departe si-au continuat basmul... Impreuna. Fericiti.

Imi da, ne da, se da - profil de bugetar

2009-11-24T18:24:00.001+02:00

Acum trei ani m-am operat.
Nu, nu fugiti, n-am sa-nsir aici saga suferintelor, nici compasiunea voastra n-o doresc, ce voi istorisi se leaga de un alt aspect, cel al modului in care-i perceputa munca si datoria la romani.
Dupa o gramada de analize, biopsii si alte alea, dupa temerea fireasca a saptamanii de asteptare - o fi cancer, n-o fi? - iata-ma programat pentru operatie. Primul care m-a "vizitat", a fost frizerul, de fapt un tip mic, cocosat, cu un halat alb la vremea tineretii, acum intr-o culoare crem-galbui, mustata a la Clark Gable si ten a la Guta. Stiam dinainte ca tre' sa-mi toaleteze oarece parti intime, nu era o surpriza aparitia ipochimenului, insa vederea aparatului cu care vroia sa faca asta, da. Ma-ntrebati de ce? Pai cred ca si Burebista il folosise, dupa care sapaturi arheologice il scosasera la lumina, iar acum tot ce vroia cumatru' era sa-mi dovedeasca trainicia si arta faurarilor daci.
- Pas, mon cher, ia d-aici un aparat nou si fa-ti treaba.
Nu stiu daca are importanta faptul ca neica barbierul asta e salariatul spitalului, io tot l-am intrebat cat ma costa.
- 50 de lei, a venit prompt raspunsul.
- Vericule, mi-ai facut cumva vreun permanent, da' io nu stiu? Ia d-aici zece lei, zi multumesc si iesi pana nu ma razgandesc!
C-o fi fost tonul replicii, presiunea atmosferica sau mintea romanului de pe urma, n-am s-o aflu niciodata, fapt e ca a urmat intocmai sfatul ce i-l dadusem.
Urmatorul individ care a tinut sa-mi faca cunoscut rolul sau de o importanta majora in cadrul sistemului sanitar, a fost brancardierul. 'Naltut, spilcuit, cu maini ingrijite si imprastiid in jur miasme de parfum bulgaresc, si-a facut intrarea in salon c-un zambet mai larg decat al iliescului.
- Fane ma numesc, sunt brancardier pe sectie!... si mi-a intins mana. Maine eu am sa va duc la sala de operatii.
- Adar. Ca sa ne lamurim de azi: iti datorez ceva in schimbul efortului?
- Stiti, in general lumea ofera o mica atentie, asa-i obiceiu'...
- Ce dracu, dom'le, doar n-o sa stric io traditia. Si cam la ce suma se ridica consideratia bolnavilor vizavi de dumneavoastra?
- Cam cin'zeci de lei, insa obrazu' subtire cu cheltuiala se tine, a tinut s-adauge in timp ce-mi fixa insistent dragonul galben brodat pe halat.
- Praleo, la banii astia chem taxiu' de la Otopeni si mi-aduce o pizza bonus! Ia si tu zece lei, cat sa ma-ncadrez in bunele obiceiuri ale spitalului, insa daca ma hurducai la-ntoarcere, nu te ruga pentru sanatatea mea, roaga-te sa mor, altfel iti rup gatul imediat ce pot sa misc macar un brat!

Basescu vs Voiculescu, Patriciu, Vantu

2009-11-23T19:55:00.001+02:00

Cine isi imagineaza ca in turul doi are de ales intre Basescu si Geoana, ori e prost, ori e tampit, din doua, una!
PSD-ul vine calare pe antene, "realitatile" lui Vantu ii imfla si ele velatura, iar caricatura liberalilor de azi (se rasucesc in mormant Bratienii!) nu inseamna Antonescu, oricat s-ar autoiluziona anonimul membru de partid, ci Patriciu. Ciudat, nu? Asa-i, insa explicatia o gasiti exact in punctul unde se-ntretaie interesul petrolistului cu drumurile lu' Geoana: la Moscova.

Lege electorala

2009-11-22T20:54:00.001+02:00

Mai sunt zece minute si se inchid urnele, iar la sectiile speciale de votare gen Gara de Nord sau Regie, cozile sunt imense.
Nu era, dom'le, mai simplu sa dea Parlamentul o lege care sa-i interzica lu' Basescu candidatura, pe motiv ca Geoana si Antonescu nu pot fura impreuna cate voturi strange marinaru' singur?
Halal politicieni... Pai sa-i invat io cum si ce sa faca?!!!

O alternatva - turistica, nu politica: Valea Valsanului

2009-11-21T20:11:00.004+02:00

Prin anii '77-'78, nu-mi mai amintesc cu siguranta, am ajuns prima oara pe Transfagarasan, pe loc m-am indragostit de munte, in general, si de Fagaras, in special. Soseaua n-am apreciat-o niciodata pentru mai mult decat ce este: o cale lesnicioasa care te poarta spre baza varfurilor Lespezi, Piscu Negru sau Vanatoarea lui Buteanu, ca sa le numesc doar pe cele urcate de mine. Puneam cortul in cate o poiana aproape de asfalt si abia vedeam cel mult o masina trecand in timpul saptamanii, doar weekend-ul se aglomera . Oamenii pe care-i intalneam erau, invariabil, ciobani ori montagniarzi, cu multe similitudini intre ei, indeajuns incat seara, la lumina focului si langa o slana fripta-n tepusa, sa-i confunzi. Cam pe la sfarsitul anilor '90 schimbarile au devenit evidente si nu dintre cele placute. Apareau, peste noapte, parcari cu plata unde, cu un an inainte, avusasem tabara, sau vile rasarite prin poieni pana mai ieri virgine. Fagarasii n-am incetat sa-i iubesc, nici firul de asfalt agatat de coasta lui, insa asa-zisa civilizatie adusa pe rotile bemveurilor, slapii si lanturile ca de caine afisate ostentativ, muzica urland din boxele date la maxim, m-au facut sa caut alte trasee, alte locuri, astfel am dat de Valea Valsanului.
E simplu de ajuns si drumu-i bun, peisajele-s chiar peste ce ai sa vezi pe Transfagarasan, mai putin tigania, urletele bezmetice ale chefliilor, jegul si nesimtirea de acolo.
Cum iesi din Curtea de Arges, faci la dreapta spre Campulung si apoi stanga spre Bradetu; d-aici 'nainte te vor ghida indicatoarele spre Rezervatia Valea Valsanului. Risipa de vorbe nu mai fac, cine-i curios gugaleste si afla, insa pun niscaiva poze, cat sa va clatiti ochii.

PS. Pozele-s facute primavara si toamna.

Despre prietenie

2009-11-20T18:28:00.002+02:00

In universul asta nesfarsit s-au intalnit doua civilizatii: una la apogeul dezvoltarii si cealalta abia ridicandu-se copacel. Asumandu-si rolul de mentor sau frate mai mare, prima s-a gandit sa-i intinda o mana, sa-i ofere un ajutor, cedandu-i tehnologie, suport intelectual si altele de acelasi tip. Iata ca usor incep astia sa si le insuseasca, sa patrunda printre cei avansati, sa-si faca cunoscut locul si rostul lor in galaxie. Cum planeta pe care o locuiau pastra in mare parte natura virgina, a devenit in scurta vreme o destinatie predilecta pentru vacantele celorlalte civilizatii, numai ca desi multime de nave aduceau aici turisti, prea putini se intorceau acasa. Trebushoara asta a ridicat oareshce semne de intrebare in mintile confederatiei galactice si cativa observatori au fost trimisi sa vaza ce-shi-cum, sa dezlege misterul. Dupa ce au cautat indelung, dupa ce au intrebat in dreapa si-n stanga, enigma si-a gasit rezolvarea, numai ca descoperirea i-a shocat pe toti. Turistii erau pur si simplu vanati si mancati! Guvernul sau reprezentantii planetei au fost degraba somati sa ofere explicatii.
- Bine ba, 'tu-va neamu-n dos, v-am dat de toate, v-am deschis scoli, v-am invatat aproape tot ce stim si noi, asta-i multumirea voastra? V-am considerat prieteni si voi asa ne raspundeti?
- Pai si noi tot prieteni va consideram, neicushorilor, iar drept urmare pe unde va prindem, p-acolo va imprietenim.

Basca lu' Basescu - partea a doua

2009-11-19T20:03:00.000+02:00

Parlamentul unicameral, reducerea numarului alesilor, a cheltuielilor bugetare, legea salarizarii unice, concedii fara plata obligatorii - cam asta-i oferta electorala a lui Traian Basescu, in contrast evident cu a celorlalti candidati.
Pai daca-l asculti pe Geoana, nici n-apuci sa iesi bine de la urne, ca te-a palit bunastarea, numa' lapte si miere o sa curga pe tine, stimate cititor, insa conditia e sa-l votezi pe el. Aceeasi melodie o interpreteaza Antonescu, chiar ceva mai nuantat, mai ritmat. Nu-i de mirare, omu' are si voce, si stil, si talent, sa nu-ti mai zic ca de shaptish'pe ani tot exerseaza, incat se bate lejer pe burta cu alde Catalin Crisan, Cotabita,Temisan, in curand il prinde din urma si pe Gica Petrescu.
Oprescu, Becali, Hunor si V.C. Tudor - astia-s coristi, pupa-v-ar mosu, chit ca ultimul se distinge prin vocalizele-i stridente, insa n-are sanse la vreun solo, ca e multa vreme de cand a parasit lumea spectacolului pe usa din dos.
Pan' aici ne-am lamurit, ne dau astia sa ne ajunga noua, neamurilor noastre, la neveste si barbati, la tot cartieru', insa nu ne spun ce n-or sa poata face, ce nu le sta-n puteri.
La 20 mai 1990, Iliescu ne promitea totul, Raiul urma sa fie un biet parc comunal fata de ce ne astepta pe noi, romanii.
La 11 octombrie 1992, la fel a fost, chit de acum incepuse sa agite soparla cu "nu ne vindem tara". Normal ca n-a vandut-o, ce nu s-a furat, a dat-o pe degeaba.
In anul de gratie 2009 sau 7517 de la Facerea Lumii, prea multe nu ne-au mai ramas, eventual doar pielea de pe noi s-o mai ia.
.. si totusi ar mai fi niscaiva mizilicuri, cum e CEC-ul, Posta sau Regia Sarii, pe care de cinci ani se tot zbat lipitorile sa puna mana...
La 13 mai 1940, Churchill rostea in camera Comunelor: "I have nothing to offer but blood, toil, tears, and sweat", adicatelea mai pe romaneste, n-am ce sa va dau, manca-v-as gura, decat sange, truda, lacrimi si sudoare. Englezii l-au urmat. Toti. De ce? Pentru ca numai asa puteau invinge.
Churchill purta melon, neicusorilor, iar Basescu n-are basca.

Basca lu' Basescu

2009-11-18T17:48:00.002+02:00

Ion Radoi, senator cu doua mandate din partea PSD, declanseaza greva metroului in saptamana premargatoare primului tur de scrutin pentru alegerile prezidentiale. Ministrul transporturilor, cel in custodia caruia se afla, il roaga sa amane miscarea de protest pana dupa alegeri, cand guvernul va fi investit (asta-i demis, va reamintesc), cand se va putea adopta un buget, chestii d-astea.
Radoi, nu si nu, ca vrea contractul colectiv de munca semnat plus o crestere salariala de 20%, in conditiile in care, subventionat fiind, 45% din fonduri merg la platile catre personal. Berceanu ii atrage atentia ca nu pot fi initiate greve pe motive politice, insa liderul de sindicat e gata sa se jure pe ma-sa, pe nevasta-sa, pe verii de la Cocarlati: "Sa-i sara ochii aluia care-o minti, n-am io treaba cu politica-n metrou!"
Mai departe:
Vanghelie, tartorul pesedeului din Capitala, apare-n prim-plan cu o declaratie, cum ca o zi intreaga l-a tot cautat pe colegul sau de partid, sa puie, dom'le, capat grevei, ca-i ia din procente lu' Geoana!
.......................................................................
Pai uite, d-aia n-are Basescu basca!

Tiger II - Panzer VI - King Tiger

2009-11-16T16:31:00.007+02:00

... trei nume ale aceluiasi tanc. A fost ori ba cel mai bun blindat din Al Doilea Razboi Mondial? Io zic ca nu, insa aici nu-i ca-n politica, unde-i prea destul ca nu-ti plac ochii nu stiu cui, ca ala-i blond sau ca n-are basca, tre' sa vii cu argumente, manca-v-as gura.
Cifrele seci ale datelor constructive asta ar indica, la o prima vedere, ca-i 'al mai tare din parcare, insa insemna sa ne dovedim superficiali in apreciere.
70 de tone greutate, tun calibrul 88, blindaj intre 25 si 120mm, motor - 700CP, viteza in jur de 40km/h pe sosea si maxim 20km/h pe teren accidentat, cu mentiunea ca ce-i aici corespunde primelor din serie, treptat s-au adus imbunatatiri blindajului ajungand pana la 180mm in partea frontala.
Fata de toti ceilalti oponenti era mare, cel mai greu, insa era si bun? Hai sa vedem alte date, anume: mai mult de jumatate au fost distruse de propriile echipaje pentru a evita capturarea lor, peste 60% au clacat datorita problemelor mecanice (transmisie, motor), cei 700CP erau doar pe hartie, orice incercare de a impinge tancul catre atingerea maximului de performata ducea la calarea motorului. N-au existat niciodata, pe parcursul ostilitatilor, vehicule capabile sa-l depaneze (remorcheze). Din manulul mecanicului conductor al Tiger II, spicuim: interzis ambalarea motorului la peste 2 300 turatii, interzis incercarea de remorcare a unui tanc, interzis patrunderea pe teren moale sau proeminent accidentat. Incalcarea fie si a uneia singure dintre acestea era considerata act de sabotaj si in conditiile de front se pedepsea cu moartea. Frate, pai asta-i tanc sau limuzina de weekend? Consumul real de combustibil reducea raza de actiune, indicata pe hartie ca fiind de 120km, la abia 93km, si asta pe sosea! In timpul ofensivei din Ardeni, s-a reusit parcurgerea a doar 67km cu un plin! Isi imagineaza cineva inconvenientul, in conditiile unei ofensive necesar a fi dezvoltate in adancine sau a unei aparari mobile si elastice?
Un alt criteriu dupa care ar trebui analizat e durata exploatarii in ore. Aici campion al tuturor timpurilor e T34, cu 400 de ore, cel mai fiabil blindat construit vreodata. IS 2, oponentul firesc al Tiger-ului, intra in revizie abia dupa 300 de ore. Tiger I si II sufereau acelasi proces (daca ajungeau s-o faca!) imediat ce implineau 120 de ore de functionare.Oricat am cautat, n-am gasit referiri decat la cinci asemenea cazuri, restul si-au dat duhul care cum s-a nimerit, care pe unde a apucat.
Sa revin cu observatii si opinii personale: un vehicul mult prea greu, dotat cu un motor prea putin fiabil, cu o transmisie care datorita otelului slab calitativ, pe de o parte, si a greselilor de proiectare, pe de alta, a dat mereu batai de cap echipajelor, cu o arie de actiune extrem de restransa, neaducand nimic nou, nimic surprinzator in materie de proiect sau executie, Tiger II poate fi privit cel mult ca o ciudatenie.

Inainte de incheiere, sa va povestesc o mica intamplare cu iz de anecdota, petrecuta la defilarea aliatilor in Berlin, dupa incheierea ostilitatilor din Europa. Cand si-au facut aparitia britanicii cu ultima lor realizare in materie de blindate, respectiv Centurion, Montgomery nu-si mai incapea in piele de mandru, insa a palit cumplit la vederea IS 3-urilor rusesti. Patton, aflat langa el, l-a atins cu palma pe umar si a tinut sa-l linisteasca:
- Calmeaza-te, inca suntem alaturi de voi.

PS- Foarte important: nu ratati comentariile, gasiti in ele cu mult mai multa informatie decat in articolul insasi!

Bloggeri-m-as si n-am cui - profil de sufragiu

2009-11-14T20:00:00.002+02:00

Sa ne-ntelegem d-aici, din primul rand: pe acest blog nu este si nu va fi nicicand activata moderarea comentariilor.
Dom'le, schepsisu' blogurilor io-l vaz ca pe un mijloc de comunicare, un mod lesnicios de afisare a ideilor, o cale universala care-ti permite interactiunea cu semenii, un loc al dezbaterii; urmand firul rationamentului ajung la fireasca concluzie: odata ce numa' geniile si nebunii au intotdeauna dreptate, e in natura faptelor sa te confrunti cu altfel de opinii decat ale tale.
Aflandu-ne in plina campanie electorala nu-i ceva iesit din comun ca majoritatea covarsitoare a scrierilor au tema politica. Asa cum oricare soldat al lu' Napoleon tinea in ranita bastonul de maresal, fiecare roman e cel mai bun in postul de presedinte sau selectioner al nationalei de fotbal - asta-i deja axioma. Nu cautati diferentieri pe criterii de varsta, sex, educatie sau clasa sociala, pur si simplu nu exista. Singura modalitate prin care se reuseste o oarecare clasificare intre compatriotii purtatori de blog e stilul si aici avem patru categorii mari si late, atata tot:
1 - Vituperant
2 - Naiv
3 - Visceral
4 - Rational
Cu exceptia ultimului criteriu, primele trei se pot combina intre ele chiar si pe parcursul unui singur text, pana la a-l face incoerent, absurd, insa nefiind o regula. Reprezentativ in acest sens este blogul domnului Vasarin, Apokalypyo. Domnia sa isi numeste creatiile "pamflete", in ciuda faptului ca aproape toate se bazeaza pe ultimele stiri sau articole din presa. Cu o ravna de invidiat si demna de o cauza mai buna, dansul incearca sa ne convinga ca Basescu-i vinovat. De ce? De orice! De incalzirea globala, de gripa porcina, de cer innorat, ba nici de disparitia dinozaurilor n-ar fi strain.
Categoriile unu si trei se impletesc armonios in text, gratie unui stil placut, unui condei inzestrat. Ca postarile domniei sale sunt mai lipsite de veridicitate si decat apa intr-un ued saharian, asta-i alta poveste.
Din randul celor naive am ales spre exemplificare blogul doamnei Raluca Margeanu, Floare albastra.
Dumneaei ne instiinteaza intr-unul din articole ca-l va sustine cu votul sau pe Crin Antonescu si se asteapta ca toate femeile s-o urmeze. Motivul? Pentru ca e frumos si seamana cu Alain Delon. Ce, nu-i de-ajuns?!...
O pornire ludica ma-ndeamna sa-i las un comentariu, in care-i atrag atentia ca a mai existat un moment asemanator in istoria post decembrista, cand romanii au ales pe criterii estetice, data ramasa in anale sub numele de "votul din Duminica Orbului". Statura atletica, chipul viril al lui Petrica Roman alaturi de zambetul larg si patern marca Iliescu, au ingropat revolutia si sperantele majoritatii.
Pana aici mi-a fost! Distinsa sufrageta se dezbraca de caracter, isi pune tzatzeste mainile-n sold si-mi trage un perdaf ca nici apa Dunarii nu ma mai spala.
Blogurile pe care tocmai vi le-am prezentat sunt unite prin doua aspecte, primul fiind cel al categoriilor care se intrepatrund si al doilea: ambele acrediteaza ideea ca vizitatorii cu opinii diferite sunt neaparat slujbasi in solda portocaliilor.
Sa-i contrazici? Pierdere de vreme...

Diogene in butoi

Tzatziki

2009-11-14T10:13:00.002+02:00

Prieteni, hai, mai intai, sa vedem ce-i tzatziki? In fond si la urma-urmei, nu-i decat o amarata de salata, atat si nimic mai mult. C-o mai servesc cate unii drept garnitura? Si?... Care-i spilu'? Parca tu n-ai mancat de cand te stii, una-alta, carne ori peste, doar c-un amestec de verdeturi, legume si ale laptelui pe langa ele? Si-apoi, s-avem rezon, ca de te muncesti prea mult cu o salata, cand mai faci restul ?
Dupa cum taci inteleg ca esti de acord cu mine. Mai departe: incercand s-o faci precum grecii si tinand mortis pe calea asta, n-o sa te alegi cu altceva decat pingele rupte , un car de draci si ochi lungiti de foame. Ma-ntrebi de ce? Simplu, ori nu le gasesti pe toate, ori le gasesti dupa atata alergatura ca-ti piere cheful. Si-atunci, care-i calea de urmat? Nu te grabi, ai s-o vezi mai dihai ca pe Luminita, aia care tine felinaru aprins la capu tunelului.
Primu lucru pe care-l fac eu e sa-l bag in ma-sa pe grec si-ncep a cugeta romaneste. Desi bucataria-i poezie, fiind vorba de tzatziki musai sa gandesti pragmatic: totul la iuteala si rezultatul sa te dea pe spate.
Primii-s castravetii - oricare-s buni. Spalati, curatati de coaja, gustati fiecare ca unii-s amari, dati pe razatoarea mare si pusi intr-o strecuratoare, sa se scurga. Fii atent aici: daca tii f'o muiere pe langa casa, n-arunca zeama ca-i e de trebuinta la oaresce reparatiuni pentru ficsonomia obrazului.
Iaurtul - neicusorule, sa fie gras si atat. Nu-ti bate capul cu cel de oaie, capra si alte minuni, ca-s greu de aflat si-ti zic cu mana pe inima ca nu merita osteneala. Eu folosesc Napolact, gras 6%. P-asta-l desfaci primul si-l pui aidoma castravetilor la scurs - o sa te crucesti cata apa-si lasa.
Usturoiul - o spun si azi, o spun si maine si pan' la sfarsitul lumii: NU DIN CEL TURCESC! Nu-i bun nici sa-ti omenesti dusmanii! Iei d-al nostru, chit ca are cateii mai mici si pigulesti mai mult cand il cureti. Piseaza-l si freaca-l cu ulei de masline, din cel bun, nu te zgarci aici.
Marar - nu lua de la prima taraba si alege-l cu grija, dupa miros; ala de ti-o intepa narile mai abitir, e mai proaspat. Pune-l sub jetul de apa rece si resfira-l oleaca. Gata-i. Toaca-l cat se poate de marunt.
Sare - de care ai.
Piper - frate, fa si tu o risipa si de munca, si de bani, ia din cel alb, boabe, si macina-l atunci, ca ala negru se vede urat pe fondul alb din castron.
Dac-ai ostenit, aseaza-te si toarna-ti un pahar de vin, cat timp il bei, mai indeasa-n castraveti, sa-i ajuti sa-si lase zeama. L-ai baut ? Sa-ti fie de bine! Ti-s toate la-ndemana? Si ce mai astepti ?!... Pune totul gramada intr-un vas si amesteca vartos. Tranteste-i un capac si da-l la rece, dupa patru sau cinci ore e numa' bun.
Simplu si usor ca buna ziua !

Mariaj electoral

2009-11-12T20:30:00.000+02:00

Fara alte comentarii...

Consideratii politice 2

2009-11-11T22:19:00.001+02:00

Citeam azi un articol, n-are importanta-n ce jurnal, unde autorul constata ca Basescu a pierdut blogosfera si tot el concluziona: "...insa bloggerii nu voteaza" sau dac-o fac, aleg Pantera Roz, as adauga eu.
Dom'le, cata vreme n-am nici o luna de cand am lansat formatul, nu ma pot considera membru deplin al comunitatii si chiar de-as fi, Basescu nu m-a pierdut din simplul, unicul motiv, ca n-am fost niciodata unul de-al lui. Neam cu mine nu-i, vecini nu suntem, la baute n-am fost impreuna, la curve nici atat, ba, daca stau sa ma gandesc bine, nici la nunta n-a venit - nu-i bai, nu-l invitasem, da' putea sa-mi faca o surpriza.
Si cu toate astea am sa-l votez.
De ce?... intrebarea cititorului vine firesc, diferind doar tonul, pe care oricum nu-l sesizeaza nimeni dincolo de punctul singur, cele de suspensie insotite ori nu cu semnul exclamarii.
Pe motiv de antene, dragi cititori! Din pricina unora ca Mircica Badea, individ care n-a stiut si n-o sa stie niciodata unde se termina culturismul si unde-ncepe cultura, dovada vie ca prostitutia nu-i pedepsita-n Romania (a spus-o chiar el), a lui Bogdan Teodorescu, individ respingator fizic, moral, stilistic, ultimul termen incriminandu-i asa-zisa opera, a lui Gadea, omul ale carui opinii politice, sociale, etice, sunt toate sub eticheta pretului, a lui Valentin Stan - frate, asta-i chiar o enigma pentru mine! Cat ie Stan, cat ie Valentin si cat laptop?
Mai apoi si 'mneavoastra aveti o parte din vina, stimati bloggeri, macar p-aia ca desi interpretati aceeasi partitura - pe diferite voci, e drept - respectiv "Jos Basescu!", nu reusiti s-aduceti in dezbatere o platforma politica atractiva si/sau viabila alaturi de vreunul dintre contracandidati. Cum spuneam mai deunazi, Geoana e un liberal vopsit in culori social-democrate iar in Antonescu vad liberalul agreeat de Iliescu - mi-e prea de-ajuns! Oprescu, Becali, Vadim? Neicusorilor, aici discutam politica, bancurile sunt oleaca mai la vale...

Vedete de la noi - o barfa mica . Azi Mihaela Radulescu si Andreea Marin

2009-11-10T09:54:00.000+02:00

Vedeta-n sus, vedeta-n jos,
Vedeta tunde si rade frumos.

Cam asta-i, pupa-v-ar mosu, nivelul vedetelor noastre, nu mai ridicat decat cel al coafezelor sau croitoreselor de cartier - meserii cu totul si cu totul onorabile de altfel, 'osebit de utilitatea eminamente butaforica a personajelor care inunda spatiul media.
Nu, regret sa va dezamagesc, n-am sa fac vorbire asupra unora ca Magda Ciumac, Nikita din Romana, Romeo Fantastik sau Marian Darta, ci m-avant direct spre piscuri: Mihaela Radulescu & Andreea Marin.
Prima s-a tot vaitat pe unde a putut si cat au tinut-o bracinarii, cum ca presa o hartuieste, paparazi nu-i dau pace, ii intra cu bocancii-n viata privata... Chiar asa sa fie, cocoana? Daca 'mneata ai uitat, sa-ti amintesc io un episod relevant in ce priveste relatia ta cu trebusoara asta: pe vremea cand abia te mutasei in bojdeuca lu' Elan, ai sunat toate redactiile, toti stiristii, sa puna saua pe cai si sa-ti adaste-n poarta, sa-ti traga-n poza armasarul pe nume Porche, abia intrat in grajduri via Schwartzenberg. Motivul? Te cam trasasei la umbra si ratingul, sondajele iti aratau caderea libera.
Pai si vin astia de la Libertatea, Cancan, antenistii plus cine-or mai fi fost, filmeaza prin curte, fac fotografii la greu cu tine, cu armasaru', grajdurile, cuhnia, iatacu', buda, acareturile, alea-alea. Seara ai aparut la stiri, a doua zi faceai prima pagina a tabloidelor - toate bune si frumoase cata vreme asta ti-a fost scopul, insa tevatura l-a-nfuriat pana peste poate pe barbac-to, incat era gata-gata sa te azvarle cu trentele-n strada.
"Bine, fa, bagi tu om strain la mine-n casa? Ii preumbli-n buda mea, in iatacu' meu, 'tu-ti canafaua ma-tii!" - zice-se c-ar fi urlat jidanul catre tine, de-au auzit si vecinii peste trei ulite.
Astea fiind spuse, cocoana, nu mai plange la mormant strain, ca ce ai cautat, aia ai gasit, sa nu-ti mai graiesc si ca pe un cacat o sa afli-n toata vremea muste, nicidecum fluturi sau albine.

Urmeaza:

Mai sa fie f'o doua, trei luni in urma cand presa de aceeasi factura precum cea amintita mai sus, basca netul si blogurile, in special, ne faceau cunoscut demersul inaintat de madam Andreea Marin, primarelui de sector doi, pre numele lui Ontanu Neculai, in care-i cerea instalarea unor containere pentru deseuri reciclabile, sa aiba 'mneaei un locsor unde sa-si azvarle hartia, sticla, plasticu, chestii d-astea - hai ca n-o lungesc. Daravera face oaresce valuri, ba chiar primeste un raspuns din partea edilului, unul oficial in concepere si termeni. Cocoana iar sare de cur in sus, cum ca uite ce-nseamna daca te implici, daca te arati responsabil, daca-ti pasa si alte bla-bla-bla-uri de genu', tot prin presa, tot pe net, tot pe bloguri. Ceea ce madam omite cu buna stiinta sa aminteasca, e o a doua adresa trimisa tot de primarie, de data asta din partea celui direct responsabil, in care omu-i zicea cam asa (textul e creatie personala, oarecum buruienos, insa pastrand intru totul ideea de baza):
"Fa, n-auzi, da-te-n handel de chioara dracului, ca ai containere d-astea chiar in coltu' strazii tale, ce durerea mea imi tot freci creierii?!..."

Pai si cand io va spui ca-i doar butaforie, nu vreti sa ma credeti...

Film - Povestea Sovietelor

2009-11-07T08:19:00.000+02:00

Azi, 7 Noiembrie, se sarbatorea pana nu demult, revolutia bolsevica. Mai jos va ofer un linck si, alaturat, invitatia sa vizionati un film despre o alta fata a evenimentelor.
Comentariile ulterioare sunt binevenite.

http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil

Manastiri rupestre - partea a treia

2009-11-06T16:01:00.003+02:00

Corbii de piatra

Ca sa inchei traseul iesi din Campulung si cauti drumul spre Curtea de Arges, pe sub poala Fagarasilor. Cand ajungi in Musetesti, faci la dreapta, spre Corbi.
Asezata pe malul stang al Raului Doamnei, o zaresti itindu-se printre case inca de cand intri-n sat, insa tre' sa mai mergi cale de f'un kilometru pan' ce afli podul, sa treci apa. Era sambata, trecut bine de amiaza si soarele cobora molcom spre dealurile ce-ngradesc albia raului, mangaind cu raze tandre blocul imens de patra care gazduieste manastirea.
Lumina lina. Musai s-ajungi acolo, sa fie toamna, sa nimeresti intr-acel ceas al zilei, sa ai parte de un cer senin si de o inima indeajuns de mare, pregatita a primi intreaga frumusete a lucrarii Domnului, ca oamenii prea putin s-au ostenit aici si Creatorul e cel care a zidit pentru noi.
Stanca, de-o varsta cu Facerea Lumii, i-a dat dintotdeauna adapost omului, si tot dintotdeauna recunoscator, omul i-a multumit Lui pentru asta, rostindu-i diferite nume, dandu-i diferite chipuri.
Zidul ce incastreaza usa e "nou", ridicat in locul peretelui prabusit cu vreo doua sute de ani in urma - pentru doritorii de date exacte le recomand searchul pe Google - iar pictura interioara e cea mai veche de la noi, de prin secolul XIII, niciodata restaurata si ca printr-o minune pastrata in mare parte.

Aici, abia aici aflat-am rostul cuvintelor, noima si vrerea lor, pacea si smerenia la care te-ndeamna si ti se cer.

"Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc Celui fara de moarte, Celui Sfant si Fericit, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzand lumina cea de seara, laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste."

Pozele de interior sunt greu de realizat - cel putin pentru mine ca unul habarnist intru reglajele necesare - si data fiind interdictia folosirii blitzului, sa-mi fie iertata calitatea imaginilor. In ciuda inconvenientului sper sa puteti si 'mneavoastra remarca cromatica, motivele florale (ma repet aici : vechi de opt secole) care se regasesc in portul popular din zona de nord a Munteniei.
Nisele altarului sapate-n roca posibil sa fi slujit sacerdotilor cu mult inaintea crestinismului, la fel ca si la Manastirea Cetatuia.
O cararuie abrupta face posibil drumul pana-n varful stancii si e pacat sa nu urci, daca tot esti aici.
Cititorule, desi-s zgarcit in privinta sfaturilor mai ceva ca Hagi Tudose, zic sa iei aminte la crucea ridicata pe la o mie sase sute si ceva, asta una la mana si a doua, cum stai cu fata spre apus, indreapta-ti pasii-n stanga iar apoi priveste-n jos, n-o sa-ti vina a crede ! Roasa de apa si de timp, o grota ciudata adaposteste acareturile unei mici gospodarii pe care, de asemenea, te-ndemn s-o vizitezi; ii apartine unei batrane sarmane. Ajuns aici, fa ca noi : lasa-i cativa banuti, un dar infim pentru ce-ai sa vezi.

Poze:

Manastiri rupestre - partea a doua

2009-11-04T11:44:00.003+02:00

Ia ziceti-mi, boierilor, care ati auzit de Giulgiul din Torino, de Lancea Sfanta? Ohooooo.... destui! Da' de prima icoana a crestinatatii? Cum, nimeni?!!! Scuza-ma, Vasile, nu te-am observat... Pentru toti ceilalti, iat-o:

Cand cei doisprezece Apostoli au plecat in lume sa predice Evanghelia, Sfantul Apostol Luca le-a dat fiecaruia cate o icoana, iar cea din imagine, singura pastrata, a fost adusa aici de Sfantul Apostol Andrei. Dupa ce a purtat cuvantul Domnului in Dobrogea, a venit si prin aceste parti ale Daciei. Afland intrarea in grota si crezand ca va gasi in ea vreun slujitor al zeilor pagani, a cercetat-o, insa cum nu era nimeni, s-a-ntors spre cei care-l insoteau rostind cuvintele : "Nemo est" - asa a ramas numele locului, Namaiesti.

Degraba ridica-vor scepticii glas, "Hai, dom'le, lasa-ne, astea-s povesti!"; nu vreau sa le raman dator si-i intreb, la randu-mi: "Da' Giulgiul si Lancea, ce-s, manca-v-as gura, nu tot legende? Plus ca mie-mi place mai mult asta decat alelalte doua".

Ca s-ajungi aici, dupa ce ai lasat in urma Cetatuia-Negru Voda, tii drumul spre Campulung si unde se-ntretaie cu soseaua spre Brasov, faci o tzara la stanga si imediat dreapta, urmand indicatoarul spre sat.

Casa memoriala George Toparceanu

Vezi-o si p-asta, neicusorule, ca-i chiar peste drum de manastire.

Uitam sa va spun, uita-m-ar necazu': neaparat faceti un mic ocol pana-n Stoienesti, sa vedeti si Crucea lui Mihai Viteazu. Iata povestea ei: dupa batalia de la Calugareni, domnul s-a tras cu oastea prin partile de aici, unde a durat intariri cu val de pamant si busteni, ingradindu-si tabara, s-astepte ajutorul promis de Sigismund Bathory. Sinan l-a urmat, da' mare lucru nu putea face, ca, una la mana, prea o luase-n freza prin mlastinile Neajlovului si a doua, armata i se imputinase odata cu garnizoanele lasate-n Bucuresti ori Targoviste, ca sa nu-i mai socotim basbuzucii si akingii plecati in jaf prin tara.

Cand furtuna razboiului s-a potolit, Doamna Stanca a ridicat cruce de piatra intru amintirea faptelor.

Va urma: Corbii de Piatra

Manastiri rupestre - partea intai

2009-11-02T16:25:00.003+02:00

"Triunghiul sacru al crestinatatii romanesti", "Triunghiul magic al manastirilor rupestre", doar doua titluri sub care Google o sa va afiseze multime de articole, comentarii, fotografii, felurite teorii, unele cu tenta S-F, altele conspirationiste, istorice, teologice, mitice, ce mai, de toata mana.
Adevarul e ca cele trei la care se face referire, respectiv Cetatuia-Negru Voda, Namaiesti si Corbii de Piatra, nu formeaza in plan geografic un triunghi echilateral, insa acest aspect nu le rapeste nimic din farmec, ba chiar as spune ca adauga un plus de atractivitate si mister.

Pe soseaua ce leaga Targoviste de Campulung, in dreapta drumului, chiar in varful unei stanci de 890m, intr-o mica pestera, se afla manastirea Cetatuia. Legenda i-o atribuie lui Negru Voda, dar primii sihastrii vietuitori aici se pierd in abisul timpului. Exista atatea dovezi ca locul a fost altar de cult dacic, ca aici preotii lui Zamolxe il simteau pe zeu mai aproape...Nefiind nici un izvor, apa se strange intr-un put sapat in stanca, aproape de varf, lucrare mai veche de 4000 de ani!
Tusez pentru domniile voastre doar cateva din aspectele care-i marcheaza unicitatea, pentru tot restul indemnandu-va s-o vizitati.
Dublul altar: in vechime mica bisericuta din grota avea doua altare de cult, unul catoloc si celalalt ortodox. Teoriile care incearca sa explice acest ecumenism de neconceput intr-o vreme a intolerantei, fac trimitere la Doamna Clara, nevasta lui Vlaicu Voda, catolica, sau si mai adanc in timp, la Basarab Intaiul, intemeietorul statului feudal Tara Romanesca, catolic si el, domn peste supusi ortodocsi.

Vechiul altar catolic

Intrarea in a doua sala, unde-i altarul ortodox

Cum urci spre varful stancii, sapate-n piatra de catre om, de vanturi, de ploi, de cine stie cine sau ce, apar niste adancituri aidoma unor urme de pasi. Povestile locului spun ca-s urmele pasilor lui Negru Voda.

In peretele de nord al grotei, afara, gasesti tot sapat in roca imaginea "Cavalerului Trac" Nimeni n-o sa-ti poata spune de cand e aici, de cine-i facut, ca ce reprezinta ramane sa decida imaginatia fiecaruia.

Nu am sau, mai exact, nu mai gasesc pozele putului in care sihastrii de aici strangeau apa pentru nevoile lor, iar acum chiar ca nu prea mai pot face altele - si va spun oleaca mai jos de ce...

Ultimele doua imagini surprind ce se vede din varful stancii, de langa troita; prima spre sud, cu valea raului si satul Cetateni, urmatoarea spre Campulung, cand, intr-o zi senina, se poate vedea Mausoleul de la Mateias.

N-ar fi cinstit fata de domniile voastre si nici chiar fata de mine insumi, daca nu v-as prezenta si neajunsurile implicate in vizitarea locasului pe care tocmai vi l-am descris: primul dintre ele ar fi tiganii care si-au zidit salasul la poalele stancii, chiar pe vechile temelii ale caselor domnesti aflate candva aici. Unde in urma cu sute de ani crai si craiese isi purtau nobletea si destinul, acum sunt grajdurile cailor ori loc de joaca liotei de puradei sau chiar mai rau, haznalele tuciuriilor.

Un alt pocinog l-au facut (si continua s-o faca!) monahii stransi in mica manastire. Impinsi de nevoi ori de fervoare religioasa, au umplut varful stancii cu chilii, au ingradit cu termopane vechiul bazin cu apa, au restrictionat accesul spre pisc, ba chiar au spart roca pana la nici juma' de metru langa urmele din piatra - cat o mai dura pana ce le sterg si p-astea? Au ridicat langa vecha bisericuta din grota o alta noua, imagine reprezentativa a celui mai oribil kitch.

Ce va-ndemn sa faceti, odata ajunsi aici, e sa explorati partea de est a micului masiv, o sa gasiti dovezi clare a prezentei neintrerupte, pana dincolo de marginea timpului, a dovezilor evidente chiar si pentru un neofit, ca aici a fost dintotdeauna loc de cult si inchinaciune. Ca l-au numit Zamolxe, Dumnezeu ori Isus, asta-i alta poveste Asijderea si-n Valea Chiliilor va sfatuiesc sa mergeti, de vreme ce tot ati batut drumul.

Va las cu bine, boieri dumneavoastra, nu 'nainte de a va invita sa adastati macar o clipa asupra cateva imagini ale locului - click pe poze.

Va urma: Manastirea Namaiesti

Lacul Rausor si Refugiul Iezer - partea a patra

2009-11-01T21:27:00.001+02:00

Un ochi de cer azvarlit intre pietre, cam asa apare Lacul Iezer, de oriunde l-ai privi, fie c-o faci de pe creasta, fie de langa el. E ireal de limpede si de albastru!

Lacul Iezer
Refugiul era gol, salvamontistii, care stau aici in weekend, plecasera. Am intrat inauntru sa mancam, afara era prea frig, ba mai eram si ademeniti de priciuri, ca tare ne rugau oasele sa le-ntindem la odihna macar un fartat de ceas. In holul de la intrare se afla o masa, am intins pe ea pelerina de ploaie, am imbucat la repezeala oareshce, dupa care am apreciat saltelele de burete mai ceva ca paturile de la Hilton!

Refugiul Iezer

Trecusera aproape opt ore de cand plecasem de la corturi si traseul de coborare nu-l cunosteam, tot ce stiam despre el se rezuma la faptul ca-i cel mai scurt si-i zice "Prin jepi". Cum de ploaie ne mai fereau pelerinele, impotriva intunericului n-aveam nimic, nu tu lanterna, nu tu felinar, asa ca musai s-o luam din loc. Vantul usor ce se ridica din vale, spargea cand si cand patura norilor in spatele nostru, plus ca acum mergeam cu soarele-n fata si daca n-ar fi fost o izmenita de ploaie ce se juca cu noi, care ba ne ocolea, ba ne gasea, as fi zis ca-i floare la ureche drumul ce-l mai aveam de facut.
Cararea coboara pe stanci printr-o padurice de jepi, mici la-nceput insa pe masura ce scade altitudinea, creste ea, pana cand ascunde cu totul peisajul.

De aici incepe traseul de coborare

Marcajul era vizibil si bine intretinut, usor de urmat, chit ca oricum nu l-ai fi putut pierde, desisul jepilor nu-ti da voie sa te abati nici macar c-un pas. Necazul venea din partea ploii ce udase piatra si nu o data am alunacat pe cate-o stanca - multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut genuchiul al' beteag...
Mai cu chiu, mai cu vai, cu aoleu si daoleu, ne croiam drum la vale, iar cand gaseam cate un luminis, picam ca loviti cu leuca.
O sa vi se para ciudata urmatoarea poza, insa explicatia e simpla si lesne de-nteles: la refugiu n-ai sa gasesti si mai acu' f'o cativa ani, un grup ajuns acolo in miez de iarna, pe un ger de crapau pietrele, n-a avut alta iesire decat sa puna saltele pe foc, sa se-ncalzeasca.
Nu-i condamnati, omu-i in stare de orice la un necaz si, pe de alta parte, tot ei au dres pocinogu', aducand altele-n loc, o luna mai tarziu.
(Tarasenia mi-a fost povestita de cabanierul de la Cuca)

... ce-ar mai fi de zis? Pai sa va spun ca tot drumul te tii aproape de apa Iezerului si ca o asemenea minunatie rar ti-e dat sa vezi? Atatea poze i-am facut incat, la un moment dat, mi-era teama sa nu-ncarc, naibii, pana la capat memoria aparatului. Aproape c-am reusit asta, insa din pricina nepriceperii mele, a luminii, a ploii, a oboselii, cele mai multe au iesit intunecate, miscate, in fine, departe de imaginea reala a locurilor, a jocului undei pe sub stanci, printre jepi...
O stiu stiu si eu, o stiti si voi: fotografia e una, cuvantu-i alta, da' sa fii acolo, sa vaza ochiu' tau, sa simti, sa mirosi, sa gusti, sa traiesti, e alta, frate!

Imagini ale paraului:

Cam pe la jumatatea drumului am nimerit intr-un zmeuris, cu fructul copt si atat de bun, ca nu ne-am fi dat dusi d-acolo. Le stiti cum sunt? Mici, parfumate, dulci, parca adunand in ele nu doar mierea tzaranei, ci si aerul, brazii, puritatea locului, sfintenia toata a minunii lui Dumnezeu in aceasta creatie numita Pamant, loc binecuvantat al vietii noastre efemere.
Dupa ce ne-am indestulat, ce-mi spune fi-meu:
- Bai tata, sa stii ca-i inteleg acum pe ursi. Nu de foame se mai dau ei la om, mai mananca pe cate unul, de necaz ca le fura zmeura o fac. Parca noi dac-am avea asa bunatate-n gradina, n-am pazi-o?
- Pushchea pe limba, copile, te pomenesti c-o fi vreunu d-asta p-aproape...

Pe masura ce coboara din munte, Iezerul primeste inca alte paraie din versanti si cum poteca te poarta ba pe un mal, ba pe altul, oameni cu suflet bun au ridicat punti peste apa lui, da-le-ar Domnul sanatate! Asta-i cea din urma pe care o ai de trecut, draga cititorule, iar la scurta vreme iesi in drumul forestier, asta te scoate la cabana cam dupa patru kilometri.

Toata poiana stia deja de noi si de ce faptuisem, asa se face ca incepand din dreptul cabanei si pana langa corturi oamenii ne faceau cu mana, ba chiar ne imbiau cu te miri ce, bere, sucuri, d-ale gratarelor care sfaraiau la tot pasul, ne invitau pe langa ei sa le povestim ce si cum.
Dreptu-i ca toata manifestarea de simpatie ne mergea direct la inima, insa noi nu ne doream decat sa ne-ntindem undeva, sa gasim, in sfarsit, odihna.
..................
In noaptea aia a fost furtuna, cu ploaie rea si multa, cu tunete napaznice si corturi daramate, da' ce va zic io aici ne-a fost povestit dimineata, ca noi n-am simtit si n-am stiut nimic, asa de adanc ne-a cuprins somnul.

Asta-i povestea de v-am spus-o domniilor voastre, preacinstiti boieri dumneavoastra; inchei aici cu speranta ca v-a placut si nu v-am plictisit prea mult, da' nu 'nainte de ultima poza, cea mai draga mie, una de dupa furtuna:

Lacul Rausor si Refugiul Iezer - partea a treia

2009-11-01T08:15:00.001+02:00

Ce am trait atunci, in acel timp, in acea parte de drum dintre varfurile Taritoasa si Piscul Catunului, aduce a experienta extrasenzoriala - o descriere mai elaborata a unei stari asemanatoare citisem cu multi ani in urma intr-o carte de-a lu' Culianu, "Calatorii in lumea de dincolo". Savantul explica transcederea intr-o alta dimensiune folosindu-se de exemplul samanic sau de cel al revenirii dintr-o moarte clinica si, mai precis, e vorba de momentul disjunctiei dintre spirite; unul ramane alaturea de corp iar celalalt devine observator din afara.
Imaginati-va, dragi cititori, caderea intr-o stare aproape catatonica, pasii asezandu-se unul in fata celuilalt doar ca automatism indus, fara vreo comanda din partea mintii, muschii, ignorand durerea efortului, au depasit bariera posibilului si mentin marsul in lipsa oricaror stimuli. Privesc detasat intreaga scena, ma-ntreb cat va mai rezista cel care se-ncapataneaza inaintand si aproape ca-s gata sa fac un pariu pe chestia asta. Eu rad, m-astept ca celalalt eu sa faca la fel, gandind ca-i o poanta buna, da' el/eu ori nu mai poate, ori nu-i mai pasa...

Fratie, unii dintre domniile voastre zambi-vor ironic la citirea randurilor de mai sus, insa le spun de pe acum ca nu ma afecteaza si stiti de ce? Pentru simplul si unicul motiv ca asemenea trairi sunt rare iar cel caruia i s-au ingaduit, se poate socoti printre alesi.
As scrie mai multe pe tema asta, insa-s constient de limita cunostintelor si lexicului sarac, pricini ce ma fac s-asez punctul unde trebuie.

...un fel de paranteza:
- Cu f'o zece de ani in urma sedeam, alaturi de niste amici, pe malu' unui lac, n-are importanta care, si se facuse seara, si pestele nu tragea. Ne-am asternut la o voroava ca-ntre baieti, iar dupa ce-am dat gata uzualele teme precum femei, fotbal, filme, alea-alea, am ajuns la aiureli legate de cosmologie. Unul mai cu carte incepuse sa explice chestii grele, precum relativitatea, viteza luminii si calatoria spatiala prin gaurile negre. Grupul era eterogen dupa orice criteriu l-ai fi studiat: social, educational, material. Am tinut sa fac precizarea pentru ca cel care a tras concluzia, de Bebe zic, l-ai fi asezat pe prima treapta a oricarei scari.
- Dom'le, io stiu asa: oamenii nu-s uniti nici prin bunatate, nici prin rautate, nici prin nimic, afara de una. Asta una e aia care-i face sa complice orice, oricand. Ia zi-mi, ba Ciocan (cel "cu carte", doctor in fizica), da' zi-mi repede, ce stie fizica despre viteza?
- Pai ar fi viteza luminii, cu trei sute de mii...
- Bine, ba, bine, nu conteaza, da zi-mi mai departe: e cea mai mare?
- Da, e cea mai...
- Bine, ba, bine, nici asta n-are importanta, da' zi-mi si cand ati masurat voi viteza gandului si cat v-a iesit?

Crucea Ateneului

Nu ma-ntrebati de ce-i zice asa, tot ce stiu e ca cea mare, din metal, a fost ridicata de catre Caminul Cultural din Campulung, insa cea mica, mai veche si din piatra, zau ca n-am idee, chit c-am incercat sa aflu, prea au fost multe si deosebite unul de altul raspunsurile. In timp a devenit un punct de reper pentru cei care bat muntele si trei trasee principale converg aici.
Initial planul nostru fusase sa trecem de ea in urcus spre varful Iezeru Mare, insa ne-am vazut obligati sa coboram in caldarea lacului, daca nu pana la refugiu, macar la izvor.

Lacul si Refugiul Iezer, vazute de langa cruce

Despre partea asta nu-s prea multe de scris, pen' ca atat timpul cat si vremea incepeau sa ne preseze. Nori negri se adunau pe coama in urma noastra si numai cine a fost prins in ceturi pe munte stie despre ce vorbesc eu aici. Nu eram pregatiti sa innoptam in refugiu, n-aveam saci de dormit si unde mai pui ca nici mancare indeajuns, ba chiar si hainele erau subtirele pentru asa o trebusoara, incat incepusem sa simtim din plin frigul.
Pai, vericilor, nu v-ati fi dorit sa fiti in locu' meu daca fi-meu ar fi facut macar un trei'shapte cu unu din cauza mea sh-apoi sa dati ochii cu ma-sa! Mai abitir as infrunta ursu, da' ce spui io aici, si cu leul m-as bate, insa femeia asta, de un metru jumate si patruj' de kile, m-aseaza in cavou doar c-o privire-n dunga!
Rasufland mai anevoie ca un marfar am stors din noi si ultimul strop de vointa incercand sa-ntrecem norii - n-am reusit... N-am sa stiu niciodata daca piscul atins a fost ori nu varful, ca erau momente cand nu vedeam nici la trei metri-n fata. Singurele poze cat de cat vizibile sunt putine, insa atasez cateva, macar sa va faceti si domniile voastre o parere.

Va urma...

Lacul Rausor si Refugiul Iezer - partea a doua

2009-10-31T19:07:00.001+02:00

Vorba lu' Creanga, pupa-l-as de baiat adevarat ce-a fost : "Nu stiu altii cum sunt, dara eu...", ei bine, eu simt fizic chemarea inaltimii, aud varful cum ma striga, poteca indemnandu-ma la drum. S-adaug ca peste toate astea intrebarea lu' fi-meu: "Tata, mergem pe varf?", venea mai ceva ca un cantec de sirena? Ie-n van, hoterarea fusase deja luata.
Chit ca majoritatea companionilor nutreau aceleasi dorinti, amatori sa ne-nsoteasca n-am aflat printre ei, ba fiind tinuti pe loc de lipsa timpului, de copii, de muieri, de una-alta.

M-abat oleaca de la povestire, cat sa-ncerc a descrie ce-nseamna o atare trebusoara - fratie, ia imagineaza-ti urmatoarea situatie: ajungi acasa si chemi liftul, vezi ca-i stricat, in revizie ori blocat la ultimul etaj. Tu stai la cinci, asa c-o iei pe scari; cam de unde-ncepi sa gafai si la cat iti vine printre dinti prima injuratura? Dupa ce-mi raspunzi la astea doua intrebari, gandeste-te nu la cinci, la cinci sute de etaje si apoi mai stam de vorba.

Eeee... si cum spuneam: liftul nu mergea, d-aia ne-am sculat noi la sapte, am aruncat rucsacii-n spinare si da-i 'nainte pe scari in sus, cat cinci sute de etaje si mai bine.
Dom'le, spre varful Iezeru Mare pleaca trei trasee, unul lung ce urmeaza culmea muntelui Vacarea, urcand apoi inca doua piscuri, Taritoasa si Catunul, iar celelalte doua mai scurte, cu o abordare directa prin valea paraului Iezer. Noi l-am ales pe primul, in dorinta de a face un fel circuit prin masiv, urmand sa optam pentru altul la coborare. Timpul estimat, daca-i sa luam de bun ghidul montan, era undeva in jurul a zece-un'shpe' ore.
Asa o fi, manca-v-as gura, insa aia care intocmesc d'al d-astea, sigur nu beau tot atata bere ca mine, nu fumeaza (aproape) doua pachete pe zi si precis manifesta acribie in mentinerea unei conditii fizice mai ceva decat o fac eu, ca de cei patru'shapte de ani nu ma mai iau.
Io nu m-am luat, da' s-au luat ei si nici bine n-am inceput urcusul, doar atat cat plamanii sa blesteme tutunul, muschii sa-njure toate orele de stat pe scaun.
Fratie, cred ca si berile de acu' cinci ani imi ieseau prin piele!
Fiind traseu principal de creasta, te-ai astepta ca marcajul sa-l gasesti in buna stare si bine intretinut.
Asteapta-te, nenica, asteapta-te pana la vremea de apoi... Aia care au taiat copacii prin padure, probabil - ce zic io probabil? sigur! - le-a facut cu ochiu' banda rosie, asa se-ntampla ca mergi aproape pe ghicite, marcajul disparand ore bune de mers. Aici am avut si un dram de noroc intrupat in trei cumetri ce ne-au prins din urma, iar unul dintre ei facea pe ghidul alorlalti doi. Ne-am fortat si noi cam o ora, sa tinem pasul cu ei, sa nu-i pierdem din vedere si nici drumul, insa dupa ce-am iesit in gol, pas de-i mai prinde. Nu-i bai ca de-aci 'nainte culmea ti-e cararea.
Stiti cum e? Vezi o coama si speri ca dupa ea se sfarseste urcusul, insa cand ajungi in varf urmeaza alta, si alta, si alta, si tot asa...
Cand am iesit in golul montan, dupa mai bine de o ora, m-a lovit inc-un neajuns: aerul rarefiat al inaltimii. De unde pana aici mai era cum mai era, fiecare pas devine un chin si plamanii zici ca-s foalele potcovarului, asa se caznesc.
Ia gandeste-te: nici brazii nu urca mai sus si ce-ai sa vezi sunt doar tufele de jepi si iarba.
Pe mica harta ce-am avut-o cu mine, imi apareau trei izvoare pana aici, insa toate le-am gasit secate si deja lipsa apei incepea sa-mi dea batai de cap. Am mai patit-o de doua ori si tot nu ma-nvat minte, o data-n Cozia si a doua oara-n Delta...
Toata fiinta cersea un strop de odihna, asa c-am dat rucsacii jos si n-am asezat sa-nfulecam oarece, in graba sarisem masa de dimineata.
Ca o paranteza: in apropiere era o stana si ciobanul, vazandu-ne, s-a apropiat de noi, cat sa ne-ntrebe de tigari. Fratie, dupa cum v-am zis, topesc tutunu', insa i le-am dat astuia pe toate, in afara de trei, stiam ca n-am sa pot fuma mai multe.

Varful Papusa, vazut din Poiana Vacarea

Acelasi varf, iar in dreapta se distinge culmea Pietrei Craiului.

Am ajuns, dupa mai bine de trei ore, in creasta masivului, de aici poteca ma va purta succesiv peste varfuri, nemaicoborand sub 2000 de metri. Pasunile alpine au panta domoala, lipsita de abrupturi iar acolo unde le gasesti, serpentinele potecii te ajuta.
A trebuit sa ne oprim din nou, pur si simplu nu mai aveam suflu. Ii aratam astuia mic care, cum si ce sunt:
- Uite, tata, acolo ai Piatra Craiului, dupa el, in dreapta, ca o ceata, se ghicesc Bucegii, p'orma, daca te-ntorci, vezi Campulung si iar iti lasi privirea roata, atat cat sa cuprinzi si Fagarasul.
- Asta da lectie de geografie, tata! Ma gandesc cum ar fi sa tinem orele p-aici si zau ca mi-ar placea.
In urmatoarele doua ore, timp necesar cat s-ajung la izvorul Iezerului, abia am facut patru ori cel mult cinci poze, din cele peste o suta cate am surprins pe traseu; iata una dintre ele:

Va urma...

Lacul Rausor si Refugiul Iezer

2009-10-31T11:32:00.001+02:00

... sau povestea celei mai frumoase excursii din anul ce mai are un pic si trece...

Acu' zece, cin'sh'pe ani, bateam muntii de ziceai ca-s var cu marmota si cumatru de-al caprei negre. Niscaiva betesuguri mi-au mai domolit pasiunea, nu pana-ntr-acolo incat s-o ostoiasca de tot, ca mai scapam, uneori, cum scapa vaca-n porumb, insa, asemenea cornutei ce-o dadui exemplu, se gasea ceva ori cineva care sa-mi traga lantul. La vremea aia urcam cu fi-meu in spinare Varful Cozia din valea Oltului, Lespezi, Piscul Negru si Vanatoarea lu Buteanu din Fagaras, Varful Carbunarilor din Muntii Cernei, asa ca tare-mi doream ca, odata ce s-a 'naltat, sa-l am langa mine si cu mine intr-un vechi dar mereu amanat proiect: Varful Negoiu prin Strunga Dracului.
N-a fost sa fie, ne-am multumit cu oleaca mai putin - Varful Iezerul Mare, prin Piscul Catunului si Crucea Ateneului. De aici incolo voi incerca sa va fac partasi la mica noastra expeditie planuita ad-hoc si tot la fel realizata.

Mai cu vreo doua saptamani in urma imi zice o cimotie:
- Fratie, hai, manca-ti-as gura, s-o punem de-un munte, da' sa zici tu unde-i chipes, c-am ajuns de nu ma mai bazaie nici mustele prin Bucuresti, s-au plictisit, dracului, de mine.
- Pupa-te-as mosh-tu, pa inima mea ai vorbit! Mergem, Praleo, unde n-ai calcat si n-am calcat, pe Raul Targului, la Lacul Rausor.
- Unde-i, coane, ca n-am auzit?
- La doi pasi, nenica, n-ai timp sa bei trei beri, c-ai si ajuns!
Asta a fost tot planul, toata discutia, asa ca imaginati-va - daca puteti - uimirea incercata de mine vineri seara, cand ma trezesc cu asta la usa, cu nevasta-sa si copilu', cu bagajele facute, intrebandu-ma de cum i-am deschis:
- Ce faci frate, nu esti gata?!...
- Bai Praleo, te-ai dilit? Nu dai tu un telefon, nu zici nimic si vrei sa ma iei ca pe sarma din oala?

Mai departe ce sa va spui? Cat mi-a golit frigiderul de bere (si erau f'o zece de la ultima numaratoare), cat s-a culcat nevasta-sa si copilu, io m-am apucat de strans la repezeala, care "repezeala" a durat pana spre patru dimineata - nu c-as fi luat prea multe, ci tot gandindu-ma ce-i de prisos. Asa se face ca la cinci puneam ibricul de cafea, amicul se uita mirat la mine, pe jumatate ascuns in spatele cutiilor de Tuborg, si ma tot intreba de vreun sfert de ora:
- Ba, chiar nu mai ai bere?...
- Praleo, nu mai am, da-ti cumpar din drum. Hai, scoala-ti familionu' si sa dam bice la cai, ca se lumineaza de ziua, lumina-te-ar...
Asta a fost partea usoara, mai greu era sa-l conving ca doar la benzinarie gasim bere.
La sase jumate ieseam din oras, pe la opt deschide asta un ochi, doar cat sa-mi spuna:
- Nasu si cu Fane sunt deja acolo, au plecat aseara. Ziceau sa ne uitam dupa corturile lor, da' nu-i crez in stare, ca erau manga cand am vorbit io cu ei.
- Cand ai vorbit, ba?
Pas, adormise la loc...
Te pui cu mintea betivului? S-a trezit iar pe la noua, cand opream sa facem poze pe baraj:
- Pai am vorbit cand strangeai tu bagaju.

Lacul vazut de pe baraj

Corturile si-au aflat locul intr-o poiana aproape de Cabana Voina, chiar langa rau. Sa-i zicem mic dejun la ce-am infulecat noi, ca dupa consistenta l-am putea numi pranz lejer. Berile, vinul si tot restul de licori si-au gasit odihna (vremelnica) sub unda apei de munte, iar io cu fi-meu ne-am luat angaralele-n spinare, ca sa coboram spre lac, poate-poate om pacali vreun pastrav chior.
Dom'le, in ciuda faptului ca astia n-au morcovi in meniu, s-au dovedit fara hibe oftalmologice, altfel nu se explica de ce-au ignorat mai bine de patru ore toate voblerele, rotativele, oscilantele, cicadele si alte fierotenii.
Are pescaru' o vorba: n-ai noroc la peste, ai in amor. Pai, pupa-v-ar mosu, pe mine ar trebui sa ma iubeasca pe putin o turma de fotomodele, daca-i p-asha!

Cabana Voina

Ca s-aseze cireasa pe tortul dezamagirii faptului ca n-am prins nimic, ne-am dat seama c-am uitat la corturi prosopul cu care sa stergem barca... Asa uda, plina de nisip, n-o puteam strange, drept urmare nu ne ramanea alta de facut, decat s-o caram cum era. Nu mult, f'o doi kilometri. Io de-o toarta, fi-meu de alta, urcam malu' si da-i pe drum la deal, mai obositi si mai flamanzi ca oltenii de la coasa.
Parca de-ai dracu' toti cumetrii pe langa care treceam, ne-ntrebau:
- Ati prins ceva?
... si erau multi, nenica, si umplusera zavoiul. Raspundem politicos primului, mai intr-o dunga la al doilea, scurtam pana la un monosilabic "ntz!" urmatorului iar dupa al patrulea asezam barca jos, sa ne tragem sufletu' oleaca si fi-meu imi zice:
- Tata, mai bine le spunem ca l-am cocosat, p'orma le aratam rucsacul in care tii cutia cu momeli. Parca-i vad ca golesc malu' si tabara toti pe lac.
- Zi-le tu, ca io, d-aci 'nainte, nici nu-i mai bag in seama.
Dup-asta, cand ne uitam in urma, cel putin cinci ori sase cumetri cotrobaiau prin portbagaje dupa unditi sau lansete, ba chiar pe unul l-am vazut fugind, sa prinda un loc bun.
Cate injuraturi si blesteme n-om fi luat de la nevestele lasate singure pe langa gratare, numai Dumnezeu stie.

Spre coada lacului

La corturile noastre nu doar cheful se-ncisase, ci si focul...

Va urma...

PS. Click pe poze amatorilor

Consideratii politice

2009-10-29T11:40:00.000+02:00

... si de la-nceput sa fim bine-ntelesi: nu-mi place Mircea Badea, nu in postura de analist politic, Ciutacu nici atat. Aaaaa... bufoni la curtea voiculestilor? Asa da, mai merge, da' sa nu amestecam!

Cine-si aminteste alegerile prezidentiale din 2000? Ia, hai, ridicati mana. Nimeni? Pacat. In cazu' asta ingaduiti-mi un rezumat.
Patru au fost candidatii de luat in seama: Iliescu, Vadim, Stolojan si Isarescu, aceasta fiind ordinea clasarii lor dupa primul tur de scrutin.
Isarescu - venea din postura independentului, nesustinut de vreun partid, plus ca discursul politic era greu de asimilat unei anume doctrine. Romanul l-a luat drept ce e: un bun finantist si atat. (10%)
Stolojan - sustinut de PNL, cu o platforma ideologica clar neo-liberala, nu putea razbi intr-o tara-n care 80% din locuitori traiesc de azi pe maine, unde clasa de mijloc nu exista.(12%)
Vadim - i-au spus "nationalist" si, ciudat pentru multi, termenul a prins atat de bine, incat l-a propulsat pe locul doi. Dragii mei cititori, ipochimenu-i tot atat de nationalist, pe cat sunt eu preot baptist! Demagog, oportunist, lingau al oricui ii ofera un os de ros? Da, pentru toate!(28%)
Iliescu - cum dracu l-a mai putut vota lumea p-asta?!!! Multi si-au pus intrebarea, chit ca raspunsul era mai evident si decat un cacat in mijlocul potecii: Constantinescu, PNT-CD si Diaconescu, troica celei mai crunte dezamagiri servita romanului de la aparitia alegerilor si pana azi. O mie de ani sa fi cautat Iliescu agenti electorali mai buni decat astia si n-ar fi gasit!(36%)
In turul doi au mers Vadim cu Iliescu si sa nu credeti cumva ca intre timp batranul bolsevic a ajuns mai iubit decat icoanele facatoare de minuni, ci coalizarea intregii clase politice l-a propulsat spre o victorie clara si un nesperat scor electoral de 67%.
Romanii au avut de ales intre doua rele, au optat pentru cel mai mic.

Asta-i povestea, pe scurt. Sa vedem cum stam azi.

Crin Antonescu, liberal, urcat de sondaje spre 20%.
Cine ie si ce vrea? Iliescu-l numeste "un social-democrat cu masca liberala" - eu il cred.
Mircea Geoana, PSD, 30%. Stiti ce spune Patriciu despre el? Ca-i un liberal travestit in social-democrat - il cred si p-asta.
Traian Basescu, actual presedinte, PDL, 30%. I s-a pus eticheta - meritata ori nu, e de discutat - de dictator, fapt ce ingreuneaza incadrarea lui sub o coloratura politica.

Neicusorilor, nu-i tocmai lesne sa dezbati pe marginea unui asemenea termen, intr-o tara care a stat atatia ani cu cizma comunista pe grumaz.
Dictatura? Sa fie, dom'le, da' sa stim si noi! Eu am vazut-o mai mult p-aia parlamentara. Cum cand?!... Pe vremea cand schimbau regulile jocului cu meciul in toi - dac-ati uitat, va amintesc mintenas. Cand Gabriel Bivolaru mergea la Parchet insotit de colegii lui deputati (semn de solidaritate), mai stiti? Unanimitatea votului legat de cumpararea caselor RAPPS? Legea a fost respinsa de un presedinte dictator insotita de logica constatare: "Bine, voi le cumparati acum, insa nu sunteti alesi vesnic si cei care vin dupa voi, unde or sa stea?".

Azi ma vad nevoit s-aleg exact ca-n 2000, intre doua rele: dictatura parlamentului plus cea voiculesciana, vantu&patriciu si cea prezidentiala.