sâmbătă, 31 octombrie 2009

Lacul Rausor si Refugiul Iezer - partea a doua

Vorba lu' Creanga, pupa-l-as de baiat adevarat ce-a fost : "Nu stiu altii cum sunt, dara eu...", ei bine, eu simt fizic chemarea inaltimii, aud varful cum ma striga, poteca indemnandu-ma la drum. S-adaug ca peste toate astea intrebarea lu' fi-meu: "Tata, mergem pe varf?", venea mai ceva ca un cantec de sirena? Ie-n van,  hoterarea fusase deja luata.
Chit ca majoritatea companionilor nutreau aceleasi dorinti, amatori sa ne-nsoteasca n-am aflat printre ei, ba fiind tinuti pe loc de lipsa timpului, de copii, de muieri, de una-alta.

M-abat oleaca de la povestire, cat sa-ncerc a descrie ce-nseamna o atare trebusoara - fratie, ia imagineaza-ti urmatoarea situatie: ajungi acasa si chemi liftul, vezi ca-i stricat, in revizie ori blocat la ultimul etaj. Tu stai la cinci, asa c-o iei pe scari; cam de unde-ncepi sa gafai si la cat iti vine printre dinti prima injuratura? Dupa ce-mi raspunzi la astea doua intrebari, gandeste-te nu la cinci, la cinci sute de etaje si apoi mai stam de vorba.

Eeee... si cum spuneam: liftul nu mergea, d-aia ne-am sculat noi la sapte, am aruncat rucsacii-n spinare si da-i 'nainte pe scari in sus, cat cinci sute de etaje si mai bine.
Dom'le, spre varful Iezeru Mare pleaca trei trasee, unul lung ce urmeaza culmea muntelui Vacarea, urcand apoi inca doua piscuri, Taritoasa si Catunul, iar celelalte doua mai scurte, cu o abordare directa prin valea paraului Iezer. Noi l-am ales pe primul, in dorinta de a face un fel circuit prin masiv, urmand sa optam pentru altul la coborare. Timpul estimat, daca-i sa luam de bun ghidul montan, era undeva in jurul a zece-un'shpe' ore.
Asa o fi, manca-v-as gura, insa aia care intocmesc d'al d-astea, sigur nu beau tot atata bere ca mine, nu fumeaza (aproape) doua pachete pe zi si precis manifesta acribie in mentinerea unei conditii fizice mai ceva decat o fac eu, ca de cei patru'shapte de ani nu ma mai iau.
Io nu m-am luat, da' s-au luat ei si nici bine n-am inceput urcusul, doar atat cat plamanii sa blesteme tutunul, muschii sa-njure toate orele de stat pe scaun.
Fratie, cred ca si berile de acu' cinci ani imi ieseau prin piele!
Fiind traseu principal de creasta, te-ai astepta ca marcajul sa-l gasesti in buna stare si bine intretinut.
Asteapta-te, nenica, asteapta-te pana la vremea de apoi... Aia care au taiat copacii prin padure, probabil - ce zic io probabil? sigur! - le-a facut cu ochiu' banda rosie, asa se-ntampla ca mergi aproape pe ghicite, marcajul disparand ore bune de mers. Aici am avut si un dram de noroc intrupat in trei cumetri ce ne-au prins din urma, iar unul dintre ei facea pe ghidul alorlalti doi. Ne-am fortat si noi cam o ora, sa tinem pasul cu ei, sa nu-i pierdem din vedere si nici drumul, insa dupa ce-am iesit in gol, pas de-i mai prinde. Nu-i bai ca de-aci 'nainte culmea ti-e cararea.
Stiti cum e? Vezi o coama si speri ca dupa ea se sfarseste urcusul, insa cand ajungi in varf urmeaza alta, si alta, si alta, si tot asa...
Cand am iesit in golul montan, dupa mai bine de o ora, m-a lovit inc-un neajuns: aerul rarefiat al inaltimii. De unde pana aici mai era cum mai era, fiecare pas devine un chin si plamanii zici ca-s foalele potcovarului, asa se caznesc.
Ia gandeste-te: nici brazii nu urca mai sus si ce-ai sa vezi sunt doar tufele de jepi si iarba.
Pe mica harta ce-am avut-o cu mine, imi apareau trei izvoare pana aici, insa toate le-am gasit secate si deja lipsa apei incepea sa-mi dea batai de cap. Am mai patit-o de doua ori si tot nu ma-nvat minte, o data-n Cozia si a doua oara-n Delta...
Toata fiinta cersea un strop de odihna, asa c-am dat rucsacii jos si n-am asezat sa-nfulecam oarece, in graba sarisem masa de dimineata.
Ca o paranteza: in apropiere era o stana si ciobanul, vazandu-ne, s-a apropiat de noi, cat sa ne-ntrebe de tigari. Fratie, dupa cum v-am zis, topesc tutunu', insa i le-am dat astuia pe toate, in afara de trei, stiam ca n-am sa pot fuma mai multe.




Varful Papusa, vazut din Poiana Vacarea




Acelasi varf, iar in dreapta se distinge culmea Pietrei Craiului.

Am ajuns, dupa mai bine de trei ore, in creasta masivului, de aici poteca ma va purta succesiv peste varfuri, nemaicoborand sub 2000 de metri. Pasunile alpine au panta domoala, lipsita de abrupturi iar acolo unde le gasesti, serpentinele potecii te ajuta.
A trebuit sa ne oprim din nou, pur si simplu nu mai aveam suflu. Ii aratam astuia mic care, cum si ce sunt:
- Uite, tata, acolo ai Piatra Craiului, dupa el, in dreapta, ca o ceata, se ghicesc Bucegii, p'orma, daca te-ntorci, vezi Campulung si iar iti lasi privirea roata, atat cat sa cuprinzi si Fagarasul.
- Asta da lectie de geografie, tata! Ma gandesc cum ar fi sa tinem orele p-aici si zau ca mi-ar placea.
In urmatoarele doua ore, timp necesar cat s-ajung la izvorul Iezerului, abia am facut patru ori cel mult cinci poze, din cele peste o suta cate am surprins pe traseu; iata una dintre ele:



Va urma...

Lacul Rausor si Refugiul Iezer

... sau povestea celei mai frumoase excursii din anul ce mai are un pic si trece...

Acu' zece, cin'sh'pe ani, bateam muntii de ziceai ca-s var cu marmota si cumatru de-al caprei negre. Niscaiva betesuguri mi-au mai domolit pasiunea, nu pana-ntr-acolo incat s-o ostoiasca de tot, ca mai scapam, uneori, cum scapa vaca-n porumb, insa, asemenea cornutei ce-o dadui exemplu, se gasea ceva ori cineva care sa-mi traga lantul. La vremea aia urcam cu fi-meu in spinare Varful Cozia din valea Oltului, Lespezi, Piscul Negru si Vanatoarea lu Buteanu din Fagaras, Varful Carbunarilor din Muntii Cernei, asa ca tare-mi doream ca, odata ce s-a 'naltat, sa-l am langa mine si cu mine intr-un vechi dar mereu amanat proiect: Varful Negoiu prin Strunga Dracului.
N-a fost sa fie, ne-am multumit cu oleaca mai putin - Varful Iezerul Mare, prin Piscul Catunului si Crucea Ateneului. De aici incolo voi incerca sa va fac partasi la mica noastra expeditie planuita ad-hoc si tot la fel realizata.

Mai cu vreo doua saptamani in urma imi zice o cimotie:
- Fratie, hai, manca-ti-as gura, s-o punem de-un munte, da' sa zici tu unde-i chipes, c-am ajuns de nu ma mai bazaie nici mustele prin Bucuresti, s-au plictisit, dracului, de mine.
- Pupa-te-as mosh-tu, pa inima mea ai vorbit! Mergem, Praleo, unde n-ai calcat si n-am calcat, pe Raul Targului, la Lacul Rausor.
- Unde-i, coane, ca n-am auzit?
- La doi pasi, nenica, n-ai timp sa bei trei beri, c-ai si ajuns!
Asta a fost tot planul, toata discutia, asa ca imaginati-va - daca puteti - uimirea incercata de mine vineri seara, cand ma trezesc cu asta la usa, cu nevasta-sa si copilu', cu bagajele facute, intrebandu-ma de cum i-am deschis:
- Ce faci frate, nu esti gata?!...
- Bai Praleo, te-ai dilit? Nu dai tu un telefon, nu zici nimic si vrei sa ma iei ca pe sarma din oala?

Mai departe ce sa va spui? Cat mi-a golit  frigiderul de bere (si erau f'o zece de la ultima numaratoare), cat s-a culcat nevasta-sa si copilu, io m-am apucat de strans la repezeala, care "repezeala" a durat pana spre patru dimineata - nu c-as fi luat prea multe, ci tot gandindu-ma ce-i de prisos. Asa se face ca la cinci puneam ibricul de cafea, amicul se uita mirat la mine, pe jumatate ascuns in spatele cutiilor de Tuborg, si ma tot intreba de vreun sfert de ora:
- Ba, chiar nu mai ai bere?...
- Praleo, nu mai am, da-ti cumpar din drum. Hai, scoala-ti familionu' si sa dam bice la cai, ca se lumineaza de ziua, lumina-te-ar...
Asta a fost partea usoara, mai greu era sa-l conving ca doar la benzinarie gasim bere.
La sase jumate ieseam din oras, pe la opt deschide asta un ochi, doar cat sa-mi spuna:
- Nasu si cu Fane sunt deja acolo, au plecat aseara. Ziceau sa ne uitam dupa corturile lor, da' nu-i crez in stare, ca erau manga cand am vorbit io cu ei.
- Cand ai vorbit, ba?
Pas, adormise la loc...
Te pui cu mintea betivului? S-a trezit iar pe la noua, cand opream sa facem poze pe baraj:
- Pai am vorbit cand strangeai tu bagaju.


Lacul vazut de pe baraj

Corturile si-au aflat locul intr-o poiana aproape de Cabana Voina, chiar langa rau. Sa-i zicem mic dejun la ce-am infulecat noi, ca dupa consistenta l-am putea numi pranz lejer. Berile, vinul si tot restul de licori si-au gasit odihna (vremelnica) sub unda apei de munte, iar io cu fi-meu ne-am luat angaralele-n spinare, ca sa coboram spre lac, poate-poate om pacali vreun pastrav chior.
Dom'le, in ciuda faptului ca astia n-au morcovi in meniu, s-au dovedit fara hibe oftalmologice, altfel nu se explica de ce-au ignorat mai bine de patru ore toate voblerele, rotativele, oscilantele, cicadele si alte fierotenii.
Are pescaru' o vorba: n-ai noroc la peste, ai in amor. Pai, pupa-v-ar mosu, pe mine ar trebui sa ma iubeasca pe putin o turma de fotomodele, daca-i p-asha!


 Cabana Voina 

Ca s-aseze cireasa pe tortul dezamagirii faptului ca n-am prins nimic, ne-am dat seama c-am uitat la corturi prosopul cu care sa stergem barca... Asa uda, plina de nisip, n-o puteam strange, drept urmare nu ne ramanea alta de facut, decat s-o caram cum era. Nu mult, f'o doi kilometri. Io de-o toarta, fi-meu de alta, urcam malu' si da-i pe drum la deal, mai obositi si mai flamanzi ca oltenii de la coasa.
Parca de-ai dracu' toti cumetrii pe langa care treceam, ne-ntrebau:
- Ati prins ceva?
... si erau multi, nenica, si umplusera zavoiul. Raspundem politicos primului, mai intr-o dunga la al doilea, scurtam pana la un monosilabic "ntz!" urmatorului iar dupa al patrulea asezam barca jos, sa ne tragem sufletu' oleaca si fi-meu imi zice:
- Tata, mai bine le spunem ca l-am cocosat, p'orma le aratam rucsacul in care tii cutia cu momeli. Parca-i vad ca golesc malu' si tabara toti pe lac.
- Zi-le tu, ca io, d-aci 'nainte, nici nu-i mai bag in seama.
Dup-asta, cand ne uitam in urma, cel putin cinci ori sase cumetri cotrobaiau prin portbagaje dupa unditi sau lansete, ba chiar pe unul l-am vazut fugind, sa prinda un loc bun.
Cate injuraturi si blesteme n-om fi luat de la nevestele lasate singure pe langa gratare, numai Dumnezeu stie.

Spre coada lacului 


 La corturile noastre nu doar cheful se-ncisase, ci si focul...



 


Va urma...

PS. Click pe poze amatorilor






joi, 29 octombrie 2009

Consideratii politice




... si de la-nceput sa fim bine-ntelesi: nu-mi place Mircea Badea, nu in postura de analist politic, Ciutacu nici atat. Aaaaa... bufoni la curtea voiculestilor? Asa da, mai merge, da'  sa nu amestecam!

Cine-si aminteste alegerile prezidentiale din 2000? Ia, hai, ridicati mana. Nimeni? Pacat. In cazu'  asta ingaduiti-mi un rezumat.
Patru au fost candidatii de luat in seama: Iliescu, Vadim, Stolojan si Isarescu, aceasta fiind ordinea clasarii lor dupa primul tur de scrutin.
Isarescu - venea din postura independentului, nesustinut de vreun partid, plus ca discursul politic era greu de asimilat unei anume doctrine. Romanul l-a luat drept ce e: un bun finantist si atat. (10%)
Stolojan - sustinut de PNL, cu o platforma ideologica clar neo-liberala, nu putea razbi intr-o tara-n care 80%  din locuitori traiesc de azi pe maine, unde clasa de mijloc nu exista.(12%)
Vadim - i-au spus "nationalist" si, ciudat pentru multi, termenul a prins atat de bine, incat l-a propulsat pe locul doi. Dragii mei cititori, ipochimenu-i tot atat de nationalist, pe cat sunt eu preot baptist! Demagog, oportunist, lingau al oricui ii ofera un os de ros? Da, pentru toate!(28%)
Iliescu - cum dracu l-a mai putut vota lumea p-asta?!!! Multi si-au pus intrebarea, chit ca raspunsul era mai evident si decat un cacat in mijlocul potecii: Constantinescu, PNT-CD si Diaconescu, troica celei mai crunte dezamagiri servita romanului de la aparitia alegerilor si pana azi. O mie de ani sa fi cautat Iliescu agenti electorali mai buni decat astia si n-ar fi gasit!(36%)
In turul doi au mers Vadim cu Iliescu si sa nu credeti cumva ca intre timp batranul bolsevic a ajuns mai iubit decat icoanele facatoare de minuni, ci coalizarea intregii clase politice l-a propulsat spre o victorie clara si un nesperat scor electoral de 67%.
Romanii au avut de ales intre doua rele, au optat pentru cel mai mic.

Asta-i povestea, pe scurt. Sa vedem cum stam azi.

Crin Antonescu, liberal, urcat de sondaje spre 20%.
Cine ie si ce vrea? Iliescu-l numeste "un social-democrat cu masca liberala" - eu il cred.
Mircea Geoana, PSD, 30%. Stiti ce spune Patriciu despre el? Ca-i un liberal travestit in social-democrat - il cred si p-asta.
Traian Basescu, actual presedinte, PDL, 30%. I s-a pus eticheta -  meritata ori nu, e de discutat - de dictator, fapt ce ingreuneaza incadrarea lui sub o coloratura politica.

Neicusorilor, nu-i tocmai lesne sa dezbati pe marginea unui asemenea termen, intr-o tara care a stat atatia ani cu cizma comunista pe grumaz.
Dictatura? Sa fie, dom'le, da'  sa stim si noi! Eu am vazut-o mai mult p-aia parlamentara. Cum cand?!... Pe vremea cand schimbau regulile jocului cu meciul in toi - dac-ati uitat, va amintesc mintenas. Cand Gabriel Bivolaru mergea la Parchet insotit de colegii lui deputati (semn de solidaritate), mai stiti? Unanimitatea votului legat de cumpararea caselor RAPPS? Legea a fost respinsa de un presedinte dictator insotita de logica constatare: "Bine, voi le cumparati acum, insa nu sunteti alesi vesnic si cei care vin dupa voi, unde or sa stea?".

Azi ma vad nevoit s-aleg exact ca-n 2000, intre doua rele: dictatura parlamentului plus cea voiculesciana, vantu&patriciu si cea prezidentiala.

miercuri, 28 octombrie 2009

Pastravii lu' Nea Pantazi

Luni seara imi suna telefonu:
- Adare, am niste pastravi pentru tine, zi-mi unde sa ti-i aduc.
Sa pun omu'  pe drum, zau ca nu se facea, asa ca-ncalec si-i dau bice murgului. L-am gasit altfel de cum il lasasem, mai slab da'  parca mai vesel, mai tacut da'  parca mai nostalgic.
Oooooffff, mai nea Pantazi, ca nici maine nu-i ca ieri...
Ce-am tainuit noi, ca baietii, ale noastre sunt, iar pentru stirea si ochii domniilor voastre ramane soarta pestilor.
Ganditu-m-am sa-i fac la cuptor, ca am io o reteta cu dovlecei si ardei gras, sa-ti uiti dusmanii, nu alta, insa cere timp si cum mie-mi ploua-n gura mai ceva ca maidanezilor lu' Pavlov,  m-am sucit, din care suceala uite ce-a iesit:
- am luat doua cepe, le-am taiat pestisori
- aproape un kil de ciuperci
- cativa ardei grasi
- un catel de usturoi (am folosit jumatate din ce-i in poza)



Arunc in tigaie ciupercile si cam dupa 15 min, ceapa si ardeiul. Ca sa nu se plictiseasca, pun inc-o tigaie alaturea, unde fac pestii, ceva usor, doar dati prin faina si atat. Pregatesc mujdeiul ca pe-o maioneza, cu o lingura de ulei s-apoi il sting cu un borcanas de smantana.


Pestele


Ciupercile


Mujdeiul
Cand ciupercile s-au facut, arunc deasupra o mana de patrunjel si cateva linguri de smantana, apoi tin acoperit cam cinci minute, cu focul stins.


Totu-i gata in nici juma'  de ora!

Locuri nestiute din orasul meu

Vizavi de liceul Gh. Lazar, ascunsa in spatele blocurilor, se afla biserica Sf. Ilie-Gorgani, multa vreme stiuta a fi  drept Biserica Legiunii. Putini mai cunosc azi amanuntul asta si doar troita din fata ei, fara niciun nume, fara nicio inscriptie, aminteste trecatorului de oameni si timpuri apuse.

 

 

Turla mare a bisericii si scara de marmura sunt construite de ei.

In fata Operei, chiar unde incepe cartierul Cotroceni, gasesti biserica Sf. Elefterie. Deasupra altarului, pictata de parintele Arsenie Boca, una dintre frescele graitoare asupra unor timpuri de prigoana: Maica Domnului cu Pruncul imbracat in zeghe.




(Clck pe poze!)


 

 

Iertati autorul pentru calitatea ultimelor imagini.

 

marți, 27 octombrie 2009

Din scrierile altora: azi, un anonim

Un cuplu avea doi copii, o fetita de patru ani si un baietel de cateva zile, abia adus de la maternitate. Dupa ce i l-au prezentat  si l-au pus in patut, micuta si-a rugat parintii s-o lase putin singura cu el. Tematori si nestiind ce i-ar putea trece prin minte, la inceput n-au acceptat, insa ea a continuat sa insiste. Intr-un tarziu, induplecati de patosul ei, au iesit din camera dar s-au oprit imediat dupa usa, tragand cu ochiul. Fetita s-a apropiat de patut si mangaind-ul pe cel mic, l-a intrebat cu tremur in glas :
   - Bebe mic, poti sa-mi spui cum mai arata DUMNEZEU, ca io am cam inceput sa-l uit...

luni, 26 octombrie 2009

Din alte vremuri

Taica - Dumnezeu sa-l odihneasca! - abia venise de front, invalid. Cum erau timpurile si nevoia din anii aia, umbla imbracat in efecte militare iar pe veston avea cusute cele doua v-euri distinctive ale ranitilor lasati la vatra. Uite asa se face ca vara fiind, pe la miezul zilei, se urca in tramvai insotit de maica-mea. Un alt calator trece cu palaria in mana pe la ceilalti din vagon si aproape toti pun in ea cate o hartie sau macar niste maruntis, apoi strange tot si-i ofera banii tatei.
- Nu, domnule, multumesc, n-am nevoie. Imi ajunge pensia, ba chiar am si serviciu, ma descurc. Dati-i altuia mai amarat.
Dupa ce au coborat, mama s-a ratoit la el:
- Bine ma, Licule, (aici, cuvenita paranteza lamuritoare: ai mei nu si-au spus niciodata pe nume, s-au alintat cu Licule si Nutzule) de ce nu i-ai luat? Ce, suntem verii lu' Malaxa,  pricopsitii targului?
- Nutule, daca iau o singura data, pe urma ma-nvat asa si nu e bine! De foame nu murim si nici lumea n-o-mparatim.
Morala? N-am, ca zic si io precum Dinica:
- De unde sa-ti dau eu morala aia care-ti trebuie tie?

duminică, 25 octombrie 2009

Fat-Frumos - sa-l sparg la nara!

De mic copil l-am urat pe Fat-Frumos!
Asta  manca tot, era cuminte, ba, de-al dracu,  mai tarziu ii placea pana si "Chimia Organica" ! Nu-si rupea pantalonii la fotbal, nu se murdarea, n-avea prieteni ca Puleasca, Gogu Tramvai, Titi Max ori Babulea, in schimb Zmeul tragea cu prastia dupa vrabii si cand nu le nimerea, mai spargea  cate un geam (doar pentru variatie), il uita Dumnezeu la joaca pe maidan, venea  mereu noroit si plin de cucuie, scria urat si nu-i placea la cor.
In rolul lui Fat-Frumos faceau cu schimbul Georgel (uite, mama, ce frumos mananca Georgel tot !... - al dracu gras, care nu stie sa dea o pasa ca lumea), Ninel (el de ce nu vine murdar ca tine, mama ?... - da-l in balarii, ca-i un gugushtiuc), Vasilica (ce cuminte si numa' cu 10, mama !... - 'tu-l in limba de tocilar!)...

"Mai tarziu am crescut flacaiandru,
M-am indragostit nebuneste de-o fata."

...si m-am luat dupa Fat-Frumos: ii scriam poezii cu acrostih si inimioare, ii lasam buchete de flori in cutia postala, ne plimbam tinandu-ne de mana prin parcul Plumbuita. Avea cositze aurii, ca Ileana Cosanzeana, si-n toamna au dus-o la Scoala de Corectie, ca facea poze porno cu vecinul ei, fotograful. Vedea-te-as hartie de cur, tub de vidanja, boschet in parcul de la Opera, Fat-Frumos !
Mai tarziu, alta Ileana cu parul ca spicul de grau, cu boiul ca laptele si ochii ca un cer senin de toamna, cuminte si bisericoasa nevoie mare, de tinea toate posturile si sarbatorile iar in restul timpului era la ciclu ori avea migrene, m-a facut sa cad pe ganduri: "Al dracu Zmeu, d-asta-l lasa mereu pe Fat-Frumos sa-l scape
de printesa !".
Sa mai amintesc de steaua ce-o poarta-n frunte (nu-i asa c-aduce a nekavedist)? Ca nu bea? Ca nu fumeaza? Ca n-a mers in viata lui la curve?
D-asta viu si spui:
- Fiti, ba, Feti-Frumosi, pana ce-o-ti da in diabet d-atata miere care curge dupa voi si lasati-ma-n durerea mea de Zmeu!

vineri, 23 octombrie 2009

Eminescu







                                                   Oda (in metru antic)

Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tanar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pan-in fund baui voluptatea mortii
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari...
Pot sa mai re’nviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?
Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar in san, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!




Sanatoriu doctorului Sutu, din strada Plantelor numarul 9

La vita e bella

Zi obisnuita. S-a trezit fredonand - nu-l intreba de ce, ca n-o sa stie sa-ti raspunda - INTERNATIONALA. A pus ibricul de cafea - nu-l intreba de ce nu foloseste filtrul, EI nu-i place ! Canta mai departe, versurile pareau sa aiba noima  numai pentru el, il indemnau la un act nesabuit, ceva ce nu mai facuse niciodata.
"Hai la lupta cea mare, / Rob cu rob sa ne unim...".
- Mdea... Asa-i ! Azi am s-o fac sau, mai bine zis, n-am s-o mai fac !
"Sa fiarba-n inimi razvratirea...".
- Da, a dat apa-n fiert, sa pun cafeaua.
Simtea cum prinde curaj cu fiecare linguritza de Lavazza pusa-n ibric, de parca actul asta devenit un reflex Pavlovian l-ar fi transformat in ce trebuia sa fie.
- Ce dracu, io-s barbatu', de azi, gata, s-a terminat, n-o mai fac, ajunge !.
Si totusi, teama cuibarita in suflet il facu sa traga cu coada ochiului spre usa. Cum sa i-o spuna , cum sa-i zica? Direct ? Poate-o fi mai bine s-aduca discutia asa... pe de-alaturi... cum ca i-a crescut tensiunea, ca are un junghi in gat, ca-l doare capu ?
- Nu, n-o sa mearga, cum dracu sa ma doara capu ?!... E stiut de mii de ani ca doar pe femei le doare capu in perioada dintre doua cicluri, asa, cam f'o douashcinci da zile. Tensiune ? Hai sa fim seriosi ! O sa urle la mine: "Care tensiune, ca nici d-asta n-ai !". Ce, ai tinut tu vre-o dieta, te-ai ingrijorat vreodata de colesterol ? Ai avut timp s-o faci ?
Usa se deschide brusc si intrebarea cade la fel ca o secure de calau :
- E gata?.
- Da, mama, uite-ti cana, ai grija ca-i fierbinte.
- Ce dracu tot mormai acolo ?
- Cant, mama, cant.
- Pai canta si nu mai mormai ! Ce canti?
- Internationala, mama. Stii, ma gandeam ca azi sa nu mai spal vasele...
- Ceeeee ?!!!! Si cine vrei sa le spele, mai animalule ?!!!
(Nicio legatura cu Iliescu, nici de rudenie, nici ideologica)
.......................................................................
... si au trait fericiti pana la adanci batranete.

joi, 22 octombrie 2009

Pe canalul Dorobantu


Ca sa fim lamuriti: povestea-i de anu' trecut, azi canalu-i concesionat si drept urmare pentru mine nu mai prezinta interes.

Eeeee.... si acum sa ne-asezam, sa depanam firu' povestii:

Vineri seara faceam ultimele cumparaturi la REAL si odata cu ele inceputul aventurii.
Iesit din parcajul subteran dau sa fac stanga, noroc ca-n ultima fractiune de secunda observ masina politiei la panda, sa-i arda p-aia care treceau peste linia continua. Da-i 'nainte... Angajat intr-o polemica sustinuta pe tema superioritatii viermushului asupra ramei, virez dreapta in loc de stanga (sau invers, dracu mai stie !) si ma trezesc aruncat pe malu' Dambovitei - pas de-ntoarce, ca n-ai unde ! Indicatorul aparut brusc, pe margine , imi spune ca intru-n Popesti-Leordeni (sau alta comuna limitrofa), ceea ce ma face sa remarc :
- Puica, noi maine mergem la peshte, asa-i ?...
Linia de centura am gasit-o salvatoare, as zice, da' s-asta prezenta lipsuri, neafland niciun indicator de tipul FRAIERE, IA-O P-AICI S-AJUNGI ACASA ! Asa se explica cum era gata-gata sa ne-nscriem pe autostrada si-n loc de peste, sa facem oareshce plaja la Mamaia. Las sa treaca un milion de tiruri, cam tot p-atatia rataciti ca si mine, reusesc sa-ntorc, dreapta, stanga, stanga , dreapta, si un alt indicator ma trage de maneca : Catelu.
- Ba, daca aveai de gand sa mergem la Viena, puteai sa-mi spui, imi luam si io o rochie mai acatarii.
Tac si-nghit...
Era deja douash'pe cand reuseam sa pun capul pe perna si numai gandul ca doar trei ore mai am de somn, imi dadea niste frisoane, de n-am vorbe sa v-o spui.
..........................................................
 Virful lansetei aproape ca se rupea sub shocul smuciturii, io vroiam sa-ntep, da' nici mainile si nici picioarele nu m-ascultau. Aoleooooooo ! Am paralizat, manca-ti-as!
Nu, nu era asta, pen' ca dupa ce EA m-a scuturat zdravan, m-am ridicat in capu' oaselor si ma miscam destul de vioi, ba chiar prea vioi, atat de vioi incat am uitat si masa, si scaunele, care ne-au asteptat cuminti, in hol, pana ce ne-am intors.
Cum era patru cand yala s-a trantit in urma noastra, gandeam ca juma' de ora ne e prea deajuns pentru drumul pana-n locu' de-ntalnire.
Omu' spune si Domnu' dispune. In cazul de fata, Domnul a zis cam asa : toate semafoarele mergeau si nici unul nu arata alta culoare decat rosu. Toti politistii de la circulatie n-aveau alta treaba - si fie vorba-ntre noi : sa doarma, ar fi fost cel mai indicat - decat sa puna filtre in f'o cinci-sase locuri.
- Ati consumat alcool ?
(Ce curiozitati au si asta, dom'le...)
- Nenica, daca m-ai intreba chestia asta macar peste doua ore, posibil ca raspunsul sa te faca fericit.
Gata, am ajuns. E cinci. Nea Pantazi e pe drum, dom' Radu, la fel. Treaba-i ca unu-i spre Oltenita iar celalalt e inca-n oras.
110-120-130, Huston, we have a problem! Berea a ramas sa tina de urat mesei si scaunelor. Nu-i bai, se rezolva, au la orice Peco. Bere, nenica, nu mese si scaune!
Nea Pantazi facuse schimb cu farul de la Tuzla si oprit in capatul canalului ne indica locul de acostare, care acostare nu era taman pe gustu' lu' dom' Radu, asa ca vela-n vant si mai mergi cale de f'un kilometru, doi.



                                                             Rasarit pe Dorobantu

 Soarele se ricase de doua deshte peste mal si se caca pe el de ras, privindu-ma cum rascoleam disperat dupa liniile pregatite cu migala in ajun. Nu, nu ramasesera alaturi de masa, scaune si bere, ci erau bine puse-n debara, care debara era chiar alaturi, la 110 kilometri...
Fratzie, cautam rola de doish'pe si gaseam porumb insirat pe ata de anu' trecut, cautam plumbi si dadeam peste baterii de lanterna. Ati patit-o si voi ? Bun, atunci trec peste asta.
Arunc la-ntamplare cateva maini de nada si-ncep sa dau in el. Si dau, si dau, si dau, si dau..., si-mi fac socoteala ca daca vreau sa plec de pe mal c-un kil, doua, musai sa prind cateva sute din ei ! Nu radeti, pupa-v-ash, ca si de-o sa va spui - exact pentru asta venisem, poate m-oti crede, poate nu, da' ramane-n paguba voastra si-n bafta mea; la final tot m-am ales ce-am cautat.
 Fara scaun, cu doua cracane improvizate ad-hoc, am tras de vergi si am facut la genoflexiuni, ca nici aia care merg la Olimpiade nu se antreneaza atat.
 Pupa-v-as, ar mai fi una de zis : lemnele.
Dom'le, noi aveam grataru', neica Radu, carbunii, da' cu ce-i aprindem, tinea, intrucatva, de dilema lu' Hamlet : a fi sau a nu fi... Cat cuprinzi cu privirea, altceva decat scaieti si mal golas n-ai sa vezi. Adevarat ie ca-n campu' vizual se interpun masini, pescari, umbrele, scule, da' astora nu le poti da foc decat la mare nevoie.
Gandind io c-au fost oameni ce-au aflat petrol in Antarctica, aur in taiga, apa in Sahara , ba chiar si oareshce idei intr-o capatzana de parlamentar, dusu-m-am intru aflarea doritelor vreascuri. Niscaiva tulpini uscate de floarea soarelui mi s-au parut a fi salvarea, da' nu prea puneam baza-n ele, ca astea nu tin jar. O scandurica scapata cine stie cum de ochii altor cautatori aidoma mie, am vazut-o ca pe o comoara, asta pana ce intr-o groapa am dibuit tezaurul dacic ! Un fel de radacini lemnoase, numa' bune la ce-mi trebuia . O iau pe prima, o iau p-a doua si cand sa fac acelasi lucru cu a treia, fuge, manca-v-as gura!!! Mai ca mi-a stat inima-n loc ! Am strans iar snopu' ce-mi scapase din brate si m-am intors cu ele, decis ca de n-or ajunge, dracu se mai duce dupa altele!




                                                                    Nea Pantazi



                                                                    Dom' Radu        

Pe mine ma   stiti, asa-i?

*EA =  numele sub care va apare in povesti... ea.                             

miercuri, 21 octombrie 2009

Din scrierile altora: azi, Paul Cortez

Cativa ani in sir, pe una din aleile mai retrase ale Spitalului Central, puteau fi vazute in fiecare seara, doua umbre care mergeau incet, brat la brat, soptindu-si vorbe neintelese de cei din jur. Pareau invaluiti in ceata.
Mai tarziu am aflat: erau doi oameni foarte batrani, sot si sotie, in varsta de peste 80 de ani. Amandoi erau de o rara distinctie. El era perfect normal si isi plimba in fiecare seara sotia suferinda de o dementa senila, intr-un stadiu linistit. In aceasta cumplita boala, pacientii isi ignoreaza complet prezentul si trecutul mai apropiat. Ei nu pot trai decat in trecutul indeprtat si foarte indepartat. Sotul, perfect sanatos, realiza toata grozavia prezentului: era profund nefericit si facea eforturi sa para fericit. Ea, bolnava, era cu adevarat fericita. La bratul sotului, ca transportata de masina timpului, se credea in varsta de 17 ani si-i povestea omului de langa ea, pe care il lua drept bunicul ei, despre visurile ei, despre viitor, despre logodnicul ei pe care il astepta zilnic sa vina "din moment in moment":
- O, bunicule, daca l-ai cunoaste si dumneata!...In seara asta va veni cu siguranta, e foarte punctual. E atat de tanar si de frumos...Ne iubim mult si credem in viitorul nostru fericit, pana la adnci batranete. Nu crezi, oare?
- O, cred, cred...Veti ajunge la adanci batranete si veti fii fericiti, ca sot si sotie...Veti avea un viitor fericit!
Apoi, intr-o zi, au disprut amandoi. Pentru totdeauna. S-au contopit in vesnicia nefiintei.

... din volumul "Inainte de a uita", de Paul Cortez

Saramura de peste



N-as fi pescar deplin, daca nu as sti sa-l si gatesc, drept pentru care viu 'naintea preacinstitelor 'mneavoastra fetze c-o reteta nu doar consumata de hulpavele-mi falci, ba si gatita, si probata.

Mai intai te-apuci si faci o ciorba, poa' sa fie de orice fel, ca "daca ciorba nu e, nimic nu e...", da io-ti spun ca-i mai buna de porc si musai sa fie sh-un os in oala, ca, vorba aia, "nu e pasare ca porcu' " . Vezi cum pui apa, c-o sa-ti trebuiasca f'o 2 litri de zeama pentru saramura. Langa ea, coci 5-6 rosii maricele si tot f'o 5 ardei grasi (buni ar fi Kapia, da' merg si cei verzi). Le cureti apoi de pielita si le tai fasii, la fel si ardeii. Pestele sa fie caras, cam la 250gr unul, ori poti alege niscaiva crapceni, unde burta-i baza. Le tai capatana si-i cureti - vezi sa-i tai si inotatoarele de pe burta cu oasele de langa ea. Il stergi bine de apa si-l pui alaturi p-un prosop la zvantat. Iei o tava mare, pui in ea sare grunjoasa si frigi pestele. Iar sa fii atent(a), c-o sa faci un fum in bucatarie, de-ti vine sa fugi! Dupa ce l-ai fript, nu prea mult si cu grija sa nu-l usuci prea tare, il pui intr-un vas si-l acoperi cu capacul.
Mai departe: iei doi litri din ciorba, numa' zeama !, pui in ea rosiile, ardeiul, o juma' de cutie de suc de rosii, 2 lingurite de Delikat si o mai lasi un pic pe foc (3-4 min). Mai pui 2 legaturi de parunjel cand opresti focul si 2-3 ardei iuti tocati marunt. Pui capacul si o lasi cam 5min, sa se patrunda aroma patrunjelului si iuteala ardeiului. Toata asta o torni peste peste si-l tii acoperit. Poti s-o mananci asa, calda, da' mie-mi place rece cu mamaliga calda...

Atentie !!! Neaparat sa ai cel putin o sticla de vin alb sec langa ea, sa nu creada pestele ca l-a mancat f'un caine !!!

Pofta mare!

marți, 20 octombrie 2009

Povestiri din Delta - a patra si ultima parte


Fratilor, iesitul asta-n delta cu cortul are avantajele si dezavantajele lui, par egzamplu apa! Ui' cum sade chestea: daca vii cu cortul s-ai uitat ceva, esti mancat ! Eu n-am uitat nimic, c-am tot facut liste peste liste, de-as fi putut sa-l bat la curu' gol pe Balzac, de cat am scris, da' apa, domnilor, s-a dovedit a fi punctul slab. Luni dimineata ultimul bidon isi dadea obstescul sfarsit intru jalea tuturor. Si pretenu tot intarzia sa vina. Si soarele ne perpelea mai ceva decat puii in rotisor! Se facuse doua si ni se lungisera ochii ca la pesti bentonici uitandu-ne dupa el. Bagajele erau stranse, totul legat, sortat, pliat, impachetat, da' cand a venit si ne-a zis ca drumul inapoi o sa ne ia pe putin doua ore, mai aveam un pic s-as fi urlat: "Si apa ?!!!!". "Bea, dom"le, din Dunare." "Du-te, vere, d-aci, nu vezi ce murdara curge de ieri?" "Lasa, ca peste un pic de vreme, n-o s-o mai vezi murdara." Asa a fost ! Ori de sete, ori ca asa era, cand am ajuns pe Fortuna, vedeam scoicile de pe fundul lacului ! Sau mi s-o fi parut?


Povestea nu-i una nascocita, ci totul s-a petrecut leit de cum am scris, intre 10 si 15 august, anul Domnului 2006, cunoscut printre pescari fiind cel al stiucii.

Povestiri din Delta - partea a treia



Uite, vezi, asta-i defectul meu, sunt sincer: tot timpul m-am gandit numa' la stiuca aia de trei kile, prinsa de prietena mea, pe cand ale mele, desi multe , abia trageau spre doua kile. Dar DUMNEZEU, pupa-i-as curu lui, credeti ca ma uitase? Nu, nenica, n-a facut-o, si-n acelasi loc unde nu-mi da si mie una, la 4,5 kile, de aproape c-a-ndreptat inelele de care era legata lingura, basca a mai rupt si un ac al ancorei! Cand am pus-o-n barca s-am vazut cum ajunsese naluca, mi-am facut cruce de baftos ce sunt, ca mai avea doar o tzara si dusa ar fi fost. Toata ziua tusti incolo, tusti incoace, dar nimic mai rasarit, inca f'o doua spre 1,5 kile, restul ne vedem poate iar la anul, fetitelor.
Uitasem sa va spun ca inca de joi imi pregatisem o lanseta croita pentru somn: plumb de 120 g, un singur ac mare si fir textil la montura, numai ca nu gasisem un loc bun. Momeala ramasese pe carlig (intestine de la stiuci) si dupa 3 zile de stat in soare duhoarea mi-a amintit de ea, basca am gasit si locul la nici 20 m de corturi, intr-un mic cot al canalului ferit de curgerea bradisului, intr-un gropan de nu-i atingeai fundul si unde curentul era slab. Dupa ce s-a-noptat si s-au mai potolit tantarii, mi-am luat mandra, scaunul si batul s-am aruncat in groapa. F'o trei ore nu s-a-ntamplat nimic, dar... numai ce vad cum varful incepe sa se tot aplece, nu brusc ci lent, pana ce aproape ca atinge apa. Apuc lanseta cu gandul sa-ntep hotarat, numai ca noroc c-o tineam deja, cand am simtit socul smuciturii pana-n calcaie ! Doar cateva secunde l-am avut, apoi s-a dus cu DOMNUL...
Acum, scriu pentru pescarii batrani: ziceti si voi, fratilor, dup-atata munca, dup-atata prins si dup-atata vin, va mai vine sa va treziti cu noaptea-n cap ? Pai daca stiti ce v-asteapta dincolo de panza cortului, sigur o s-o faceti sh-o sa spuneti : "Lasa, frate, c-o viata are omul, doar n-o s-o doarma si p-aia !..." Dupa patru zile pe mal, umezeala a-nceput sa-mi intre-n oase si un pui de reumatism sa dea semne de trezire la viata, da' tot m-am extras ca viermele din mar, imboldit de gandul ca "...daca dupa ce-ai trecut de 40, te scoli si nu te doare nimic, inseamna ca esti mort !...".
Locul meu de intalnire cu stiucile era ocupat, d-aia m-am asezat lenevos, sorbindu-mi cafeaua si urmarindu-i pe cei inainte veniti. Mai bine n-as fi facut-o ! Niste MACELARI! De la marlitele cat pixul pana cele spre 7-800 de grame, orice ar fi agatat, poposea in barca ! Si erau 4 !!! Pleoscaiau in toate partile, agatau orice, se-nvarteau si se suceau si nu s-ar fi lasat dusi d-acolo! Vede-i-as atarnati! Sta-v-ar in gat de nemancati! M-am suit in barca si am luat-o in aval pe Olguta, cercetand cu naluca pe langa maluri, la radacini de salcii. Nu mi-a trebuit prea mult ca s-agat o "coana" pe la doua kile, urmata la nici cinci minute de sor-sa geamana. M-am intors cu ele la corturi doar ca sa vad cum MACELARII nu plecasera si isi continuau carnajul... Fi-re-ati tinte-n poligon si rasul curcilor!
Se trezisera toti ai mei din corturi si prietenii nostri au luat ei barca, ducandu-se pe Sontea. Doamna, care nu mai atinsese niciodata-n viata ei o lanseta, dupa un scurt instructaj pe mal s-a-ntors, in vreo ora sau doua, cu patru exemplare intre 1,5 si 2 kile fiecare! Mai zi ceva ! Delta-i Delta, tara minunilor !!!
Soarele se ridicase-n crugul amiezii si sageta nemilos orice nu s-ar fi ascuns sub un petec de umbra. Stiti ce puteti face duminica la pranz in delta ? Nu stiti, va spui eu: CIORBA, domnilor si asta din doua motive:
1. Zicea un mare clasic al literaturii romane ca "...daca ciorba nu e, nimic nu e !" (sau a zis altfel si nu-mi amintesc io bine ?...).
si
2. De sambata apar pe canale fitosii, aia de se sparg in salupe si-n Jonsonuri de zeci de cai. Ia incercati si domniile voastre sa mai iesiti cu lotca pe balta, sa va luati prietena, sa-nceapa sa chiraie:
- Trage la mal ! Intoarce barca, ca iar vine unu !!!
- Lasa , mama, ca nu se-ntamla nimic.
- Aaaaa..., vrei sa ma sperii, vrei sa scapi de mine, vrei sa ramai singur, sa tragi cu ochiu - 'ti-ar ochiu al dracu ! - la dezbracata aia ?!!!
- Nu, mama, nu vreau...
Si vin astia des, dom'le, si-s multi ! Asa ca mai bine sezi frumos pe mal, ca peste ai prins destul si te-apuci de faci o ciorba. Vorba vine c-o faci tu, o face ea, numa ca tre' sa-i cauti locul, s-alegi cracanele, sa sapi groapa, s-aduci lemne, sa-i dai sfaturi si raspunsuri dilemelor existentiale: "Si cum, cu apa din garla ?!...", "Sa-i mai pun sare?", "Vrei otet mai mult ?", "Ajung bucatile astea ?", "Cartofii vrei sa-i tai mai mici sau ii las mai maricei ?"
Saracuta, cum sa n-o iubesti, cum sa nu te-ntrebi ce s-ar face fara tine? Cui i-ar mai face ea cafeaua dimineata, pe cine ar mai gasi vinovat de toate relele pamantului, cui i-ar cerceta tematoare fruntea la cel mai mic acces de tuse, sa-ti dea repede o aspirina si mii de reprosuri ca umbli dezbracat, ca stai in curent, ca nu ti-ai luat palaria, grija cui ar mai avea-o, pentru cine ar mai tresari si-n somn ?...

Povestiri din Delta - partea a doua


Nu se ridicase bine soarele peste trestii, mandra nu "facuse ochi", ca eu deja eram la-ntalnirea cu "lupii de apa dulce"! Tot pe insulita, tot sub salcie...
Lansam, imi trageam palme, recuperam, imi mai dadeam cateva, injuram si Autanul cu tot neamul lui traitor sau raposat, insa dupa primele doua cumetre saltate-n barca am concluzionat ca fiecare sa-si vada de ale lui: eu de pescuit, tantarii de piscat si stiucile de vanat rotativa. Toti ne faceam treaba cu simt de raspundere.
Si acu-i acu !... Fratilor, ma jur ca nu va mint ! O fi fost surpriza, o fi fost negura ce se ridica din apa, nu stiu sa va spui. Recuperam cand lanseta aproape ca mi-a fost smulsa din mana , varful i s-a scufundat in apa si firul a-nceput sa cante! N-o puteam lasa sa ia fir, ca peste tot in jur erau numai ragalii si bradis, asa c-am inceput s-o plimb in jurul barcii, increzator in guta (0,35, de firma
, recomandata de "cunoscatori", noua !) si in lanseta ce nu m-a-nselat vreodata in mai bine de 25 de ani, o veche Germina de 2,10 din doua bucati ! Mulineta (DAM) a-nceput sa caraie usor dar totul parea sa mearga bine. Incet, incet, o apropiam de barca si se vedea ca obosise, mi-am pregatit minciogul, cand am vazut-o, am avut impresia ca intrecea in lungime o vasla ! Surpriza, emotia, excesul de adrenalina, m-au facut sa-mi pierd concentrarea si rezultatul nu s-a lasat asteptat, s-au dus spre alte zari si batranul Maps, si struna metalica si stiuca...
Vreo juma de ora n-am mai fost bun de nimic, doar sedeam in barca si tremuram...
Cei care au trecut prin asa ceva, stiu prea bine despre ce scriu eu aici. Tot drillul asta de care v-am povestit, ar fi putut dura 5 min, cum la fel de bine si o juma' de ora; in momentele alea pierdusem complet notiunea timpului !... Intr-un tarziu, cand mi-am ridicat privira din podeaua barcii, am vazut-o pe prietena mea facandu-mi semn, cafeaua era gata.
Ajuns pe mal, mi-a pus cana in mana zicandu-mi :"Pacat, era MARE !..."
Cand soarele se ridicase bine pe cer, am plecat pe Olguta impreuna, asta i-a prilejuit ei un frumos exemplar la fix trei kile, cantarit imediat ce am ajuns pe mal. Drilul a fost de toata frumusetea si de ce sa n-o zic, m-a facut sa ma simt mandru de asa partener ! Abia ajuns cu "monstrul" pe mal, plus inca patru intre 1,5 si 2 kile, numai ce-a trecut p-acolo si amicul din Maliuc. I le-am dat lui, cu rugamintea sa ni le bage-n congelator. Bun, asta-i una, dar acu, ce mancam ? Pai, ati uitat, domnilor, ca eram in delta ? Nimic mai simplu, o varga de trei metri, fir de 0,16, ac de 8 si pluta de paun, apoi tin-te Parleo! Bibani si rosioare cat cuprinde la nici un metru de mal, sub radacina unei salcii pravalita peste apa ! Arunci cu ochii-nchisi, numeri pan la trei si ridici, asta-i pescuitul !... Pe cei mici, ii trimiti 'napoi, pe cei mari ii dai in spate, unde treaba merge ca la cherhana: unu curata, altu-i spala si al treilea-i frige pentru saramura... Eeeeeiiiii....n-apucam noi sa ne priasca bine pestele si vinul, ca-ncepe, tata, o furtuna, de mai-mai sa ne ia cortul cu totul ! Da-i s-alearga, trage si propteste, strange si ascunde, ca-i bai bai mare, fratie !!! N-a tinut mult, dar cand s-a dus, ne-a lasat murati la piele si cu f'o patru franghii de haine intinse la uscat. Pana seara, asta ne-a fost ocupatia, sa punem totul la loc, sa ne aranjam iarasi salasul, ca de, arata ca dupa furtuna !

luni, 19 octombrie 2009

Povestiri din Delta - partea intai


Dupa un drum cumplit, numai gropi si sleauri, diguri rupte si ocoluri, injuraturi si blesteme, indicatii date de localnici in raspar, nervi si spaima, am ajuns in fata Maliucului. Batrana Dunare m-a facut sa uit tot necazul ! Am dat bagajul jos, ne-am sunat prietenul, sa vina sa ne ia, ne-a spus ca-ntarzie 15 min. Ma mancau palmele, nu mai aveam rabdare !... Am desfacut o lanseta, am pus o rotativa Maps (nu stiu ce numar, ca era veche de 15 ani, cu toata inscriptia stearsa si cum nu-s "pescar adevarat"...), dupa care am inceput sa lansez de pe un mic ponton. "Ce dracu, mai, nu mai ai rabdare macar o ora ? Ca vine omu ala acum si n-o sa stea dupa fundu tau !" Femeile....nu poti trai cu ele, da' nici sa le-mpusti... Numai ca Dumnezeu nu doarme, n-a apucat bine sa-si termine tirada, c-a si picat avatul ! Frumos, sarit de juma de kil !!!
Taman bine c-a sosit amicul, am umplut o barca cu bagaje si da-i bice spre Fortuna, urmand ca-n drum sa ne oprim la o mica ferma de-o avea, sa luam d-acolo niste pepeni, doua vasle, una-alta. Uite cum in scurta oprire a venit si fra-so aluia de mai devreme, luat chiar de laga barca, cand sa ridic Maps-ul din apa.
Taiem lacul sa ne stabilim chiar unde se-ntalnesc canalele Sontea si Olguta; un loc de vis, intinat insa de nesimtirea celor inainte trecatori p-acolo... Am sapat o groapa s-am adunat in ea dovezile "bunei cresteri" a catorva semeni de-ai nostri mai recent rupti de maimute. Aici s-ar cuveni o paranteza: mai mult de o duzina de bibani aruncati pe mal atrageau roiuri de muste ; cum o rabda pamantul asemenea ... era sa zic animale, dar mi-i teama c-as jigni bietele necuvantatoare ?!!! Am intins corturile, am aranjat tabara si tusti pe mal cu lanseta-n mana ! Speram tot la f'un avat, numa ca aia doi urmau sa fie singurii vazuti de mine cat am stat p-acolo... Nu-i bai, nu le-am simtit lipsa pentru ca s-a prezentat imediat cumatra stiuca ! Frumoasa, la kil ! Urmatoarea intarzia s-apara si cand a sosit, dupa vreo 20 de lanseuri, i-am zis cu regret: "Meri, papusa, napoi si vino cand oi mai creste...". M-am suit in barca si am traversat vis-a-vis, sub o salcie, pe o mica insula. Tataaaaa !!!! Aici era locul lor ! In nici o ora, 14 stiuci !
Am oprit trei mai rasarite si de unde pana atunci le dispretuiam calitatile gastronomice, talentul culinar al prietenei mele m-a facut sa le descopar savoarea , udate din belsug c-un Riesling de Recas.
S-a venit seara, sh-a venit chinul....Autan ? VAX !!! Pai in Delta, tantarii mananca Autan pe paine ! Spirale anti-tantari, lumanari, spray-uri ?!... Ar trebui sa le spuna cineva si lor (tantarilor) ca multe minti luminate s-au scremut sa le inventeze si multi bani am dat io pe ele, ca-n final totul s-a dovedit a fi in van...

Din scrierile altora: azi, Ileana Vulpescu

"Lipsea o treapta de la scara , de ani de zile, dar el mergea perfect. N-a observat lipsa treptei decat la-nceput. Peste cateva luni , cand treapta ar fi fost pusa la loc, i s-ar fi parut la fel de nelalocul ei , ca si-un mort ca s-ar apuca sa-nvie dupa 2-3 luni si s-ar intoarce printre-ai lui acasa, tocmai cand bietii oameni gusta dulcea convalescenta a uitarii si cand isi fac socotelile cu un tacam mai putin. Si mergea de ani pe scara cu o treapta lipsa, lipsa devenind masura si element al variatiei in monotonie. Scara cu toate treptele ar fi devenit o scara banala. I-ar fi trebuit iar o perioada de acomodare, ar fi avut anxietati, ceva s-ar fi tulburat in echilibrul vietii lui. Intr-o zi, cineva a mai scos o treapta, de pe undeva, din scara. Din curiozitate: "Asa, ca sa vedem ce face". Si el s-a-mpiedicat , a cazut si-a murit. Curiosul a zis :"Cine s-ar fi gandit ?! Ceasul rau !"
Toata lumea zicea : "De, ceasul rau". NIMANUI NU I-A TRECUT PRIN MINTE CA DOUA TREPTE ERAU PREA MULT."

Ileana Vulpescu - Candidatii la fericire

O intamplare de demult

Eram pe la-nceputul relatiei cu femeia ce-mi e alaturi si azi, sunt multi ani de atunci. Uneori mergeam s-o iau de la seviciu si, invariabil, la poarta ma chestionau:
- Pe cine cautati?
- Pe doamna X.
- Cine sa-i spunem ca o cauta?
- M. R. ma numesc.
Azi asa, maine la fel, totu' dupa tipic, chit ca ei ma cunosteau deja, eu asijderea.
Intr-o zi eram mai vesel, indemnat pe sotii, ca sa zic asa, unde mai pui ca in ghereata paznicului se afla un personaj cel putin ciudat, o blonda cu trasaturi delicate, usor naive, contrastand pana dincolo de limitele imaginatiei cu tinuta tip Rambo ce-o aborda: uniforma neagra, tomfa prinsa-n capse pe spinare, pistol la sold.
Intrebarile au venit firesc:
- Pe cine cautati?
- Pe doamna X.
Fatuca ridica telefonul, formeaza direct numarul de interior si continua indemnata, probabil, de secretara:
- Cine o cauta?
O privesc in ochi si pe cel mai serios ton cu putinta ii raspund:
- Bond, James Bond.
Moment Kodak!
O fi aratat ea ca Rombo, da' sigur n-avea nici curajul, nici prezenta de spirit a astuia - nu ca personajului din film i-ar prisosi. Cum sa transmita asa ceva?!!! Mana i se-ntepenise pe receptor, ochii i se cascasera mariti de uimire sau de naiba stie ce, capul incepuse sa i se balangane in lateral, ba chiar lacrimile stateau sa-i cada. Cam dupa cateva minute bune, presata, cred, si de intrebarle repetate in casca, reuseste sa ingaime:
- Domnul M. R., da' azi e Bond, James Bond.

Rad si acum cand imi amintesc, insa atunci zau ca mi-a parut rau de necazul pricinuit bietei copile, mai ales ca dupa ce am trecut de poarta, nu si-a mai putut stapani hohotul de plans.

Buna ziua!


Domnisoarelor, doamnelor si domnilor, bine v-am gasit!
Mi-a trebuit ceva vreme sa ma hotarasc, da' in sfarsit o facui si p-asta, adicatelea un puisor de blog. Ma-ntrebati de ce? Va spui, pupa-v-ar mosu, ca nu-mi cad tastele:
- Am inceput sa scriu prin forumuri in 2005, primavara, si de atunci tot haladuiesc prin lumea mare a netului. Necazu-i ca unele s-au inchis, altele au disparut pur si simplu, mai sunt si cele parasite de oamenii care chiar aveau ceva de zis, astfel ca, volens-nolens, musai sa-mi fac un locsor al meu.
- Si ce vrei sa ne spui, coane?... iata alta intrebare ce-o presimt venind dinspre voi.
Pai... multe si marunte, fratie, povesti, locuri, poze, oameni si-ntamplari se vor regasi de-a valma-n paginile urmatoare, alaturi de ganduri, sperante, vise, treburi d-astea.